ARIPI DE INGERI

2012-01-29T02:05:00.001-08:00

Românule, deşteaptă-te!

2012-01-29T02:02:00.001-08:00

Românule, deşteaptă-te! Ridica-ţi privirea din pământ! Nu eşti un vierme, nu te lăsa călcat în picioare! Calcă-i tu în picioare pe EI! Aminteşte-ţi că tu ai puterea de a schimba totul în jurul tău. Nu exista forţă mai mare decât cea a voinţei tale. Ridică-te! Atunci când eşti la pămînt, nu poti să ripostezi, iar tu trebuie să lupţi, nu pentru ca ai buzunarele goale, nu pentru ca mănânci ciorbă de cartofi zi de zi, nu pentru tine, pentru pământul de sub picioarele tale. Ridică-te şi luptă aşa cum au luptat cei dinaintea ta pentru ţarâna pe care calci în fiecare zi. Aprinde acea torţă din inima ta încă o dată şi luptă împreună cu semenii tăi pentru a-ţi căpăta inapoi ţara, onoarea, demnitatea. Nu-ţi intoarce spatele, nu închide ochii, aceasta este ţara ta, si ştii că încă mai simţi acea "strânsoare" în piept şi lacrima din colţul ochilor atunci când auzi "Deşteaptă-te, române!". Ştiu, îţi este greu. Prea mult timp ai zacut lovit. Îţi întind o mână! Apuc-o! Ridică-te! Ajută-l şi pe cel de lângă tine să se ridice. Vom mărşăluii împreună din nou pe străzi, vom juca iar Hora Unirii, de data aceasta pentru reunirea voinţei noastre. Nimic nu ne va sta în cale, iar EI se vor cutremura. EI vor realiza că puterea este în braţele noastre, în sîngele nostru. EI se vor pleca în faţa noastră şi dacă ni se vor opune vor fi călcaţi. Deşteaptă-te, române!

2012-01-29T02:01:00.001-08:00

Fii alaturi de cei ce demonstreaza in toata tara impotriva actualei guvernari!

GANDURI CATRE ANUL NOU

2011-12-31T01:07:00.000-08:00

Se intampla an de an, niciodata nu ne-am implinit toate dorintele, mereu am licitat mai mult decat am putut realiza, dar, stiind toate astea, vom face la fel si in acest an si in cei care vor urma.

Finalul fiecarui an este, in acelasi timp, pe langa toate neimplinirile pe care le-am avea, si un nou inceput, un moment in care toate cele rele dispar, toate neimplinirile noastre, toate esecurile si visurile spulberate se transforma, cumva, in posibile realizari pentru noul an ce va sa vina.

Fiecare An Nou este o trecere, o moarte urmata de o noua viata. La trecerea dintre ani, devenim mereu increzatori. Atunci este momentul in care ne punem ordine in viata, in care ne facem decontul anului ce se incheie si ne pregatim pentru alte realizari.

De Anul Nou ne-a ramas doar speranta ca ceea ce va urma va fi mai bine decat a fost pana in prezent si ca viitorul ne va aduce implinirea dorintelor. Dincolo de toate promisiunile si juramintele pe care le luam la trecerea dintre ani, ne ramane credinta ca Anul Nou va fi mai bun decat cel care tocmai a trecut.

Sa fie intr-un ceas bun!

Fiecare sfarsit de an este insa un bilant pozitiv, este un moment al amagirilor, al iluziilor pierdute si reinventate, al adevarurilor pe jumatate rostite, pe jumatate ascunse, al lucrurilor pe care le transferam in anul ce va urma.

Anul Nou este pentru fiecare dintre noi si un moment al adevarului, dar, in aceeasi masura, este clipa care ne amageste cel mai mult, este momentul in care suntem predispusi cel mai mult sa ne iluzionam ca ceea ce va veni ne va implini in sfarsit dorintele. Anul Nou este punctul in care oricat de dezamagiti am fi de noi insine, vom gasi mereu puterea de a crede din nou in fortele noastre, de a spera din nou, de a visa cu forte proaspete.
Dumnezeu ne-a daruit un univers de ale carui minunatii sa ne bucuram deplin,
ne-a dat viata sa traim petru noi si pentru ceilalti; ne-a dat suflet si constiinta pentru a iubi,
pentru a ne bucura, pentru a impartasi bucuria noastra cu cei din jur.
Va doresc ca in acest sfarsit de an sa va regasiti sufletul ...dumnezeiesc,
si fie ca imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul frumos sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi!
IUBIREA, INTELEPCIUNEA, INCREDEREA SI GENEROZITATEA sa va calauzeasca pasii in noul an!

http://www.youtube.com/watch?v=KOem0jGZvY4&feature=related

INTREBARI SI... POSIBILE RASPUNSURI LA SFARSITUL ANULUI

2011-12-31T01:05:00.000-08:00

Stau si ma gandesc in aceasta vreme mohorata care se intrevede departe la orizont ,dar mai intotdeauna,

sfarsitul de an imi ridica de fiecare data o multime de intrebari.

Imi zic...ca mai trecut un an din viata mea mai mult sau mai putin plin de evenimente.

M-a marcat intr-un anume fel? Mi-a schimbat modul de viata? Sunt mai inteleapta?Am inteles vreun sens din tot ce mi s-a intamplat? Raspunsul este relativ la fiecare intrebare in parte.

Stiu sigur ca am trait,ca am retrait,memorat sau ratat anumite secvente,dar este viata o secventa din anume ceva'?Nu stiu...raspunsul e tot o intrebare ceva de genul...exista o putere nemarginita incat sa creeze o stinca asa de mare care sa n-o poata ridica?

Nici asta stiu!!!

Intr-o biblioteca sunt atatea ganduri care stau necitite si nestiute cat nici cu vom cuprinde vreodata cu imaginatia.Ma sperie acest lucru ...linia intre real si nebunie e foarte subtire.

Pot spune doar ca anul e pe sfarsite si am cunoscut oameni,prieteni,am plans,am ras,am dormit,am dansat,m-am bronzat,m-am bucurat,am suferit...s.a.m.d.Totusi care este sensul? Si de unde mi s-a permis asa o onoare sa pot simti toate acestea?

Am deprins o cunoastere de caractere,mi-am imbunatatit aprecierea unor valori,binenteles la nivelul microscopic al existentei mele si raportate la tot ceea ce reprezint.Sigur ca din acest considerent toate aceasta au o toleranta de eroare tocmai prin ceea ce sunt in momentul de fata.

Sunt o persoana care cred mai mult in idei decat estetic si ma bucur ca in sfarsit mi-am facut curaj sa recunosc.

Judecata sau nu ,de cei care se uita cu lupa pe bloguri dindu-si cu parerea,afirm ca fiecare are dreptul sa gandeasca ,sa nu fie influentat si sa aiba curajul sa spuna ce gandeste chiar si intr-un jurnal virtual.Desigur sunt multe moduri de a-ti exprima existenta, intamplatoare sau nu, si sa existi gandind ca o entitate infima in univers;eu am ales-o pe aceasta fiind la indemana si cea mai usoara de altfel

Sunt un pic prea filozofica la sfarsit de an afectata de insomniile ce se rotesc in jurul meu in ultima vreme amenintandu-ma cu pierderea rationalitatii si aburindu-mi ochelarii in fata monitorului.

Pentru toti cei care imi sunteti dragi, sa va dea Dumnezeu sanatate, fericire, pofta de viata si bucurii cu nemiluita, sa aveti parte de tot ce e bun si frumos in noul an .

UN NOU AN...

2011-12-31T01:03:00.000-08:00

Nu de putine ori am privit artificiile de Revelion, fascinati,ganditori, facandu-ne parca un plan pentru fiecare explozie de lumina. Ne gandeam cu nerabdare cum anul ce vine va schimba tot ceea ce nu merge in viata noastra.

Sau cum ni se vor deschide noi usi, iar dorintele noastre se vor indeplini de la prima pana la ultima.

Ne gandeam plini de entuziasm cum o simpla noapte dintre ani va avea un cuvant de spus in viata noastra, ne va impulsiona sa obtinem ceea ce poate nu am putut. Am privit de si mai multe ori noul an ca pe o oportunitate fantastica de a o lua de la capat, de a incepe ceva, finaliza altceva ...si planui o sumedenie de lucruri.

Din pacate, euforia unei nopti marcata de luminite, confeti si sampanie, trece a doua zi, moment in care viata ta ramane la fel ca in momentul in care ai decis sa faci mari schimbari si o groaza de planuri.

Se pare ca totul a ajuns sa fie numai o afacere: rochie noua, pantofiori asortati, coafor, manichiura... etc. Sume colosale pe rezervari la restaurant sau sejururi la munte. Toate acestea din dorinta de a face mare sarbatoare din venirea noului an... sau trecerea vechiului an?

Sau poate acea singura seara din an ne da ocazia sa ne simtim puternici, sa credem ca vom schimba lumea numai si numai pentru ca ne dorim acest lucru, iar vointa ar trebui sa fie suficienta. Sunt vise frumoase, dorinte realizabile sau vorbeste sampania in locul nostru?

Facem tot ceea ce ne permite conditia umana si ne place acest lucru... sau il

detestam.

De ce uitam toate gandurile de la inceput de an? De ce batem in retragere la doua secunde dupa ce intreaga lume era la picioarele noastre? De ce nu este Revelionul in fiecare zi pentru noi, de ce nu sarbatorim fiecare zi a vietii noastre cu acelasi fast si respect ca in aceasta singura noapte?

Asta da dorinta pentru 2012: sa fim bucurosi ca savuram fiecare clipa, indiferent daca e vorba de fericire sau agonie, caci toate sunt sentimente pe care le traim la intensitate maxima, iar cand le simtim asa de vii, stim ca traim cu adevarat.

Veselia, optimismul, pofta de viata par atat de firesti cand privesti un copil. Stii ca le-ai avut si tu o data si nu iti dai prea bine seama unde le-ai lasat. Stii doar ca, treptat, ai inceput sa crezi ca viata este grea.

Asa cum s-a exprimat un copil la examenul de admitere, “Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.”, insa inima este cu adevarat de neinlocuit.

INTROSPECTII LA SFARSIT DE AN

2011-12-05T09:37:00.000-08:00

In anul ce a trecut si mai ales in ultimele zile am invatat...

1. Am invatat ca uneori un adevar doare mai tare decat o mie de minciuni... si totusi am invatat ca trebuie sa spun mereu acel adevar.

2. Am invatat sa zbor, sa iubesc si sa ma indragostesc din nou, desi au fost momente cand nu mai credeam decat in caderi abrupte.

3. Am invatat ca daca faci ceea ce simti, ceea ce iti doresti cu adevarat, nu ai cum sa regreti... da, poate sa iti para rau, dar nu ai cum sa regreti.

4. Am invatat ca lucrurile si gesturile marunte se pot transforma mereu in minuni. Trebuie doar sa crezi.

5. Am invatat ca daca speri si daca esti suficient de nebun incat sa nu te mai intereseze nimic, soarta si timpul vor aranja totul pentru tine.

6. Am invatat ca uneori o secunda poate distruge totul, dar ce frumos este cand o simpla clipa te poate salva si te poate face castigator.

7. Am invatat ca poti gresi, iar greseala ta poate schimba multe, dar am invatat ca nu poti intoarce timpul inapoi... poti sa ai doar curajul sa indrepti lucrurile.

8. Am invatat ca uneori prietenii uita sa iti fie aproape exact atunci cand ai mai mare nevoie de ei, dar ca ii pot ierta mereu.

9. Am invatat cat de dificil este sa ceri ajutorul, am invatat ca e cumplit de greu sa stii ce sa faci, atunci cand trebuie.

10. Am invatat sa pretuiesc orice-urile din viata mea si sa imi fac mereu o magie dintr-un zambet frumos sau dintr-o tristete de inger.

11. Am invatat ca poti privi foarte atent si totusi sa nu vezi nimic, am invatat ca trebuie sa stii sa asculti ca sa auzi ceea ce conteaza... si am invatat ca uneori o tacere poate spune mai mult decat o mie de cuvinte.

Da, am invatat anul asta ca uneori nu mai conteaza nimic, ca poti fi atat de jos incat nimeni si nimic nu te mai poate ridica, dar am invatat in fiecare zi ca merita orice efort sa incerc sa fiu mereu mai blanda , mai optimista si mai buna.

Sa fiti sanatosi in primul rand, sa nu uitati sa fiti si buni, sa va aduceti aminte sa mai fiti si copii, macar din cand in cand, sa visati, sa zambiti mult, sa iubiti cat cuprinde si sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi si sa nu ii uitati pe cei dragi, sa fiti mai destepti si mai iertatori !

MOS NICOLAIE

2011-12-05T09:35:00.001-08:00

Sa nu te uiti pe gaura cheii....sa nu il sperii...sa nu faci zgomot...sa vina iar...an de an.. si anul asta si la anul...

In noaptea de colinda vie, cind stelele inghetate atirna pe cer si din munti iarna vine cu danganit de clopot simt caldura vorbelor si aburul iubirii aduse in prag de mos batrin cu nume de sfint...

E seara minunilor, a visului si a sperantei... E seara cind cineva drag iti va umple condurii cu dragoste, bucurie si incredere...E seara cind cuvintele sunt putine si gesturile sunt pline de intelesuri...E seara cind supravietuim nu datorita grijii ce ne-o purtam,ci datorita iubirii celorlalti...E seara tacerilor ce vorbesc...adevarate conversatii intre cei ce nu locuisc pe planeta cu noi, ci in noi, in suflet, in inima, in ginduri, in vise, in lacrimi, in ochi, in fiinta noastra.

...sa mai credem si anul asta in minuni....sa nu uitam sa fim copii...sa nu uitam de noi, de cei ce ii iubim si ne iubesc...

.. ai ghetute? lustruieste-le bine si pune-le pe pervaz...inchide ochii si viseaza. Miine vei gasi acolo dovada iubirii...si daca nu e nimeni care sa-ti picure dragoste in conduri, pune tu o petala, o creanga, o urma a ceea ce tu consideri ca te reprezinta ..amintiri,lacrimi, vorbe,plins, hohot de bucurie...

Mosul va veni daca nu uiti sa crezi in el si daca ai inima de copil...eu voi fi cu el sa te alint cu vorbe si sa te fac sa retraiesti o vreme ce a fost magnifica si incepe cu "a fost odata"...

...sa nu faci zgomot...sa nu te uiti pe gaura cheii...e aici...presara dragoste in viata ta...LA MULTI ANI!!!

SUNT SCARBITA

2011-10-07T08:32:00.000-07:00

Ati auzit cumva pe 5 octombrie vreo cuvantare a ministrului educatiei,a lui Boc sau a lui Basescu referitoare la aceasta zi? Nu mai spun ca suntem cei care nu avem zi libera sau vreun bonus pentru ca nu meritam,nu facem decat tampiti ca Anastase sau Igas...Problema e ca si noi uitasem, disperati de hartoagele pe care trebuie sa le facem cu testele initiale cu care am pierdut 3 saptamani din materia normala care nu stim cand le recuperam...Dar surpriza...Pe la 12 apare unul de la primarie si ne arunca pe masa din cancelarie trei platouri mititele cu niste produse gen pateuri ,sandwiciuri si ne spune ca sunt de la primarul Poteras de ziua educatiei.Pe langa jignirea adusa de acest gest(luati si voi ma nemancatilor),produsele aduse erau si vechi,probabil de la ultima sedinta PDL sau de la ultima sedinta din primarie sau o fi fost de la intrunirea de duminica de la Vila Lac 1.Oricum mi-am dat seama ca aici vorbim,vorbim dar in realitatea de care ne refugiem aici nu facem nimic ci acceptam sa fim umiliti de frica...Si atunci? Solutia sa fie un Baseceausescu sau un Hitlerobase ca vad ca democratia ii deranjeaza si ar vrea sa restranga si mai mult libertatile cetatenesti ?Si stau si ma intreb totusi poporul roman unde e ? A plecat tot peste granita? Revolutionarii din 1989 unde sunt? Oare au ramas aici doar cei cu acte false de revolutionar? Copiii nostri cum vor trai? Vor fi sclavii odraslelor celor ce profita de pe urma jafului acestei tari?
SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA, SUNT SCARBITA,SUNT SCARBITA !!!!!

INCEPE SCOALA

2011-09-08T12:37:00.000-07:00

Incepe cel mai negru an din istoria invatamantului romanesc de la revolutie incoace. Sunt scoli unde nu sunt ocupate toate posturile de profesori sau directori, clase la care nu ajung manualele sau la care este depasit numarul de elevi permis de lege. Pe usa scolii ar trebui sa scrie :'Bun venit in sistemul ticalosit, ei cu lovelele, noi cu foamea .
http://www.youtube.com/watch?v=rCMDD2kvQao

FEMINITATEA

2011-08-28T23:35:00.000-07:00

Privesc in jur. Feminitatea a devenit pentru multe dintre noi aproape un defect. Feminitatea inseamna pentru ele slabiciune. Nu inteleg cei din jur ca iti poti lua singura destinul in maini, ca poti avea o cariera (chiar de succes), ca poti fi autoritara, ca poti face mici activitati (altadata apanajul barbatilor), ramanand totusi femeie. E atat de bine sa fii tu insati...
Fiecare dintre noi este o expresie individuală a Eternului Feminin care există dintotdeauna. De aici vin toate: farmecul, graţia, puritatea, spontaneitatea, dăruirea.
Cu timpul, pastrarea feminitatii a devenit o exasperare, un cod rigid al aparentelor si comportamentului definit prin "lucruri care trebuie facute" si "lucruri care nu trebuie facute", care de cele mai multe ori veneau impotriva a ceea ce simtim."
De ce este demodat sa te inrosesti pana in varful urechilor de placere sau de sfiiciune, sa ai gesturi neobisnuite prin delicatetea si simplitatea lor, sa vrei afectiune, sa ceri protectie unui barbat sau sa o accepti cand acesta ti-o ofera ?
Feminitatea azi e surghiunita din motive care mai de care mai ciudate. E maltratata. E indepartata. Femeile vor sa fie puternice, vor sa actioneze galagios, brutal, vor sa conduca, vor sa demonstreze ...
Insa ce nu pot sa inteleg e de ce femeile nu-si mai doresc sa redevina femei.

2011-08-28T23:23:00.000-07:00

Ce mult timp a trecut de când nu am mai scris.... Nu pot să spun că vremurile acelea zbuciumate când scrisul îmi era un leac pentru lipsa de încredere în mine, pentru durerea chinuită a unei conștiințe nemulțumite de sine erau vremuri mai bune decât cele de acum, care sunt mai cumpătate (nici pe departe atât cât mi-aș dori), mai realiste (nici pe departe atât cât mi-aș dori), și în care o anumită maturitate, mă face să ma simt mai puțin descurajata și deprimata în momentele mele mai negre, dar nici nu sunt aceste vremuri prezente mai frumoase decât cele care au trecut.
M-am schimbat un pic - cu siguranță. Încerc să îmi dau seama de ce nu am mai scris în acest timp. Nu am avut timp - acesta e răspunsul oficial. Și într-un fel e și cel adevărat, căci în ultimul timp am fost prinsa într-un maraton inconștient de a-mi demonstra mie că sunt puternica și că pot face lucruri extraordinare (extraordinare din punctul de vedere al societății), încât adevărul că ”nu mi-am făcut timp”, privit dintr-o anumită perspectivă, a putut fi foarte usor confundat cu ”nu am avut timp”.

Dar e mai mult de atât. Se poate să nu mai fi avut idei. Se poate că m-am maturizat și mi-am dat seama că e greu să schimbi lumea.
Recunosc că mi-e ciudă fiindcă n-am mai scris şi am avut alte preocupări cu care n-am ajuns niciunde într-un final. Nu e prima oară când se întâmplă să absentez câteva luni, doar că de data asta fost diferit: inspiraţia şi atenţia s-au îndreptat către altceva, însă nu pentru totdeauna.
Dar totuși, oare de ce nu am mai scris de atâta timp?

PROGRAMUL ECONOMIC AL USL

2011-05-27T10:25:00.001-07:00

Viziunea economica a USL

CIOCOII NOI

2011-04-27T10:13:00.001-07:00

Romania reala,Romania care nu apare la stiri, despre care nu prea scriu ziarele dar care se simte in satele izolate sau vaile ascunse intre munti, a dat nastere unui nou tip de ciocoi.
Acestia sunt oameni fara prea multa carte, fara educatie,fara scrupule, lacomi, obraznici ,care sfideaza legea si care, pusi in diferite functii, cu diferite relatii si mai ales aflati in locuri putin cunoscute, retrase ,care nu sunt controlate,fura cum pot, cat pot ,distrug sau construiesc in folosul lor.
Specia se poate intalni acolo unde am cunoscut-o si eu,pe Valea Buzoianului , la 3km. de Statiunea Cheia, jud. Prahova ,pe drumul forestier care duce in Valea Stanii.
Nu e in vazul lumii, se ajunge mai greu deci se poate fura lemn la discretie cu carutw, duba,camioneta, camionul, doar padurarul Dorulet zis si Becali e primul care fura.Sa vezi ce vila se poate face din lemn furat, ca in reviste! Vila se afla tot aici, doar nu la vedere.
Tot aici se vaneaza ilegal, fiecare cu pusca, ziua in amiaza mare se duce la vanatoare sau pune capcane(in care s-a prins si unul din cainii mei) chiar daca nu e legal .Ce aici se respecta legea?Poate legea padurarului sau a celor de teapa lui ...
Se construiesc si grajduri de cai ilegal, langa rau, cu deversarea dejectiilor in apa, ce conteaza ca este poluare, ca doar sunt caii lui Becheanu ,care a candidat la sectorul 5 Bucuresti din partea PNG si ar fi mare mahar pe la Radet Bucuresti,director chiar.Pai cred ca de acolo sunt toate tevile uriase sau mai mici cu care a impanzit tot locul, a distrus drumul forestier si asa abia refacut cu greu si acum e un noroi groaznic, cred ce trebuie sa-mi iau parapanta sa pot circula pe aici.Nu are nici o autorizatie dar si-a tras apa din rau cica isi face o mini hidrocentrala pentru curent cu ziduri si lacuri prin rau .Tot aici are si un viloi imens,ca doar nu in vazul lumii, a cumparat o gramada de terenuri,pe tot muntele din spatele lui construieste, construieste...Din salariu probabil....
Si uite asa ,in timp ce e criza, ciocoiul de tip nou,padurarul si ruda sa de la primarie au pus mana pe tot felul de terenuri, s-au improprietarit cine stie cum pe toata Valea Stanii, de aia i se spune Becali,si mai construieste cate o casa cu lemnul furat si asteapta sa o vandacui vrea sa aibe o casa la munte.
Ciocoii noi nu merg decat in JEEP-uricu care circula in viteza cu un ranjet satisfacut daca au reusit sa te umple de noroi sau de praf, dupa caz.
Intrebati de ce nu se iau masuri pe plan local?Pai nu mai au autoritatile nevoie de lemn?Sau de un loc de distractie ascuns unde sunt fetite, mancare si bautura la discretie?Pai le gasesc aici in casele ocolului silvic unde se fac petreceri de pomina, vin si cei din Bucuresti pana aici.
Si noi ceilalti care am avut ghinionul sa ne vedem paradisul transformandu-se in iad?
Unii sunt invidiosi, ar vrea si ei, altii sunt scarbiti si probabil asteapta ocazia sa plece din tara,mai sunt si cei ce sunt slugi sau argati la ciocoii noi si se simt si ei un pic ciocoi, devin obraznici si tupeisti.
Si noi?Eu fac parte din aceasta categorie.Privim neputinciosi, strigam la ei, la voi, la luna, incercam sa refacem ceva daca se poate dar e o picatura intr-un ocean de minciuna,hotie, santaj si distrugere.
Am uitat de gunoaie.Pai la asa constructii ,asa gunoaie.Pe unde? Pe aici, prin vai ca tot nu vede nimeni.Poate ursul dar el cui sa spuna?Si daca spui ce?
Daca spui ca de 9 ani platesti la Primaria Maneciu Ungureni taxe si impozite pentru gunoi, drum si nu ai nici drum ,nici curent, nici apa si nici macar un tomberon...
Normal ca noi luam gunoiul si il ducem la primul tomberon( apropo in tot judetul Prahova nu mai e nici un tomberon)ca vrem sa locuim intr-o padure curata.
Ei arunca totul prin padure ca daca nu e tomberon...
Si normal ca primaria face cu impozitele noastre ce vrea ea.Cand a fost viitura pe raul Telejenel si s-a rupt drumul de nu se putea circula nu a avut bani sa amenajeze drumul sau albia raului . Dar acum pentru padurarul cel afacerist ,pentru cei ca el, uite ca sunt fonduri si pentru drum si pentru albia raului .Ca doar o mana spala pe alta si amandoua sefii !
Se aude undeva?Stie? Face ceva?
Ei na !Pai exemplul e preluat de mai sus si adaptat la nevoi de criza.
Traim intr-o Romanie poluata. Sant poluate padurile ,apele, oamenii, sufletul, mintea,urechile, respiratia, existenta, viata.
Unii se complac, se fac ca nu vad, altii striga, urla dar nu-i aude nimeni si ceilalti, CIOCOII NOI ,profita.
Asta e ROMANIA ADEVARATA.
THE LAND OF CHOICE !
Restul sunt doar vorbe...

Să-i dau o floare doamnei învăţătoare ?!

2011-03-02T13:01:00.001-08:00

E martie opt!
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta , iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare...

Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită ...mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină ?!

Mi-a spus şi sora mea mai mare
Nici mamei să nu-i dau o floare,
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!

Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primeasc-o floare...

Poezia nu-mi apartine dar m-am gandit ca tare se potriveste cu noul ordin emis de ministrul nostru!

DE CE MERGE LA PROTESTE UN PROFESOR DIN ROMANIA

2011-03-02T12:46:00.001-08:00

Esti profesor. Inghiti, la tabla, o tona de creta pe zi. Ti se prelinge sudoarea de pe tample, pe dupa urechi, si o simti ca pe o spaima pe dupa gulerul camasii. Oare ai fost suficient de explicit? Or fi priceput elevii? Un bizon arunca un cocolos de hartie intr-un hipopotam. Eziti sa-i faci observatie lui Georgel. Intre timp si Fanel arunca o guma in Georgel. Nici astuia nu-i zici nimic. Intr-un proiect aflat pe masa ministrului si parlamentului, pentru a putea negocia o marire de leafa, profesorii ar trebui sa primeasca note de la elevi, parinti, colegi si directorul de scoala. In proportii relativ egale, cu exceptia celei a directorului, care nu valoreaza decat 10 la suta din media finala a evaluarii.
Parerea mea e ca, in felul asta, Boc va salva o gramada de bani la buget. Si poate scapam si de fmi. Sau absolventii vor fi toti genii. Cu 10 pe linie.
In primul caz profesorul va ramane cu leafa actuala pana la pensie. Cum ii da nota mica elevului la extemporal, cum ipochimenul il arde la nota de evaluare a activitatii didactice. Si nu o face singur. Mai vine si ma-sa c-o mana-n sold si dupa ce zbiara ca i-a maltrat odrasla trece-un doi din condei la evaluare, de-o sa manance bietul profesor numai coaja de paine uscata pana la pensie.
In al doilea caz, temator fata de bunul lui trai, profesorul va da 10 la tot poporul. Va primi 10 de la tot poporul si Boc nu va dormi noaptea.Dai bani la bugetari, iti raman mai putini bani din care sa furi. Si mai e ceva, trist dar adevarat: pur si simplu, se doreste cu buna stiinta descurajarea tinerilor pentru a lucra in invatamant sau in sanatate! O tara de tampiti este mult mai usor de condus decat una in care oamenii au ceva in cap. La fel, o tara de oameni cu sanatatea subreda… Oricum, pe ei ii doare undeva!

Daca vrei sa fii profesor in Romania, in ciuda salariul indecent pe care-l vei primi, trebuie sa indeplineste o gramada de conditii. Trebuie sa absolvi facultatea si masterul (3+2=5 ani). Dar asta nu e suficient! Mai trebuie sa faci si cursuri de "formatori"! Nu costa mult, doar 10 milioane de lei. "Super oferta"! Vrei sa corectezi teze unice sau la bac? Trebuie sa fii "format", bine ca nu "formatat", pentru asta. O mostra de limbaj de lemn: Strategia Guvernului pentru următorii 10 ani privind formarea profesională a adulţilor, prevede că incepând cu data de 1 ianuarie 2010 pentru a fi autorizaţi, furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada că realizează programele de formare profesională cu formatori care au pregătirea pedagogică specifică formării profesionale a adulţilor şi pregătirea de specialitate corespunzătoare programei de pregătire.

Sigur, boala asta a "cursurilor de calificare" sau de "formare" nu se limiteaza la invatamant. Se fac cursuri "de formare" pentru orice, m-as mira sa nu fie cursuri care sa te invete cum sa te stergi la fund! E o afacere foarte banoasa. Dar daca tot am vorbit un pic de invatamant, poate ar trebui sa amintesc si de programul "cornul si laptele"?! O mega-afacere si asta! Pai normal ca nu mai raman bani pentru fraierii de profesori... Aa, da, si cate "campanii antidrog", "proiecte" si alte "actiuni" de acest gen.. Of!!!!!!! Nu stiu cum mai rezist sa traiesc in tara asta!!!

Stimati profesori, Guvernul va arunca acum in fata criza economica, pretextul ideal al oricarui Guvern pentru a isi incalca angajamentele. Criza, auzi! De parca voi n-ati sti ce-i aia criza! Traiti intr-o criza de cand sunteti profesori: ati incropit o educatie romanilor in conditii de criza in ultimii 75 de ani, beneficiind nu de sprijinul societatii si Autoritatii, ci intotdeauna de dispretul lor.

Au venit acum oamenii lui Basescu, Boc si va cer alti ani de martiriu profesional. Asa cred ei, ca performanta in Invatamant se atinge exclusiv prin dedicatia pedagogului dublata de un stomac gol, si nu cu personal calificat, bine pregatit si bine platit.

Ati muncit o generatie in Invatamantul romanesc, intr-un martiriu perdant, in speranta desarta ca timonierii tarii va vor acorda respectul si demnitatea cuvenite. Ca va vor repara si incalzi scolile, va vor sprijini cursurile de perfectionare, va vor plati salarii performante, va vor ajuta sa reformati un sistem retrograd…Sanchi! Statul, orice Guvern adica, nu o sa va respecte prea curand. In ritmul in care Guvernele va maresc salariile si reformeaza sistemul educational, o sa va irositi talentul pedagogic si chiar intreaga viata in cloaca aceasta care este in prezent Invatamantul romanesc.
CINE CREDE IN ACESTE CUVINTE SI DORESTE O ADEVARATA REFORMA A INVATAMANTULUI POATE VENI IN FATA MINISTERULUI INVATAMANTULUI SA-SI FACA GLASUL AUZIT.

2011-01-21T12:07:00.001-08:00

2011-01-21T12:05:00.001-08:00

2011-01-21T11:59:00.001-08:00

2011-01-21T11:53:00.001-08:00

2011-01-21T11:51:00.001-08:00

2011-01-21T11:43:00.000-08:00

EU....TU....

2011-01-07T06:06:00.000-08:00

Eu sunt....si parca timpul se opreste ...
Sunt eu...sunt aici ....
Eu sunt cea ce scrie acum , eu sunt cea care se trezeste dimineata , eu sunt cea care plange cand sufletul o doare , eu sunt singura care rade de sine, eu sunt cea care se simte singura printre strainii pe care ii vede zilnic , eu sunt cea care simte tacere cand jumatatea de pat e goala , eu sunt cea care crede ca intr-o zi va fi mai bine...Eu sunt cea care doreste sa simta ce nu a simtit , sunt cea care crede ca adevarul este cea mai dureroasa arma , eu sunt cea care crede ca viata se va sfarsi intr-o zi , sunt cea care a plans cand mi-ai dat drumul la mana , eu sunt cea care penduleaza creionul si construieste cercuri , eu sunt cea care nu ar dori niciodata nemurirea , eu sunt cea care crede ca timpul se opreste atunci cand iti este frica , eu sunt cea care tremura de frig cand afara zambeste soarele, sunt cea careia ii place sa traiasca printre umbre si printre felinare noaptea....eu sunt cea care crede in speranta , eu sunt cea care ar dori sa invete mai mult de la viata , eu sunt cea care vrea sa viseze doar cu ochii deschisi, eu sunt cea care se gandeste la tine , eu sunt cea care iubeste totul si nimic ... eu sunt cea pe care o privesc in fiecare dimineata, eu sunt cea care crede ca merita sa fie fericita , eu sunt cea care impune legi si nu le respecta , eu sunt stapana amintirilor mele , eu sunt cea care priveste in prezent si vede trecutul haotic, eu sunt... cea care crede ca intr-o zi va putea "alerga" spre o alta lume ...mai buna...

Tu....????

SA VISAM

2011-01-03T09:53:00.000-08:00

Am uitat sa visam oameni buni.Suntem prea stresati,prea ingandurati,prea incruntati si prea pesimisti.Orice din jurul nostru ni se pare impotriva noastra.Preferam sa ne izbim cu pieptul de realitate ,oricat de dureroasa ar fi si sa incercam sa dam dovada de maturitate si demnitate atunci cand sufletul ne este pierdut.Tot mai multi dintre noi sunt nepasatori fata de ce e in jurul lor si fata de ce va urma.Tot mai multi isi urasc viata.Tot mai multi beau,tot mai multi fumeaza,tot mai multi sunt ca si frunzele de copac toamna.Ma uit in jurul meu si vad numai oameni plictisiti si obositi pentru care viata e un calvar,o batalie fara sfarsit.Sunt cei care isi pun durerea pe fata si isi scriu cu un marker pe frunte" nu ma mai lovi si tu ,m-au lovit sute inaintea ta".Realitatea este cea care ne rupe de visare.Traim si vedem dorinta de avutie ,dorinta de mai mult a fiecaruia si dispretul altora.Suntem rupti de visare!Macar o clipa sa ne oprim cu gandul ca, Cineva acolo sus are grija de noi si ca iubirea ne va salva si totul va fi bine.Cei care ii vedem langa noi in autobuz sunt cei care cred ca tu vei fi generatia de maine si vei fi mai chinuit pentru ca vei ajunge ca ei.In scurt timp vei uita si tu sa visezi.Vei incerca sa arati puternic,dar defapt gandirea duce o lupta apriga cu tine.Vei uita cuvantul "visare".O sa intri in casa nervos ,o sa arunci cheile pe masa, o sa te duci la frigider si o sa iti iei berea .O sa bei fara sa te opresti si asa iti transformi viata in monotonie si moarte pura.E clar ca vezi nepasare , e clar ca vezi greutati ,dar pe langa incercarea de a le face fata cu capul sus ,trebuie sa si visezi.Deci,ce astepti?....

ARIPI DE INGERI

2011-01-02T09:53:00.000-08:00

LA MULTI ANI

2010-12-30T10:14:00.000-08:00

La Multi Ani tuturor celor care se opresc pentru cateva momente in casuta mea.

Ce-as putea sa va doresc voua, prieteni virtuali, decat exact ceea ce mi-as dori si mie?

2011 ciocaneste la usa. Il auzi? Aminteste-ti ca viata e scurta! Incalca regulile macar pentru o noapte si iarta-i pe cei ce te-au suparat, iubeste sincer, razi cu toata inima si nu regreta niciodata ceea ce te-a facut sa zambesti!

Păstreaza-ţi zambetul,
uita lacrima,
Gandeste-te la bucurie,
uita frica,
uita durerea,
Fii vesel,
pentru ca e Revelionul!

Fiecare moment al zilei are valoarea sa speciala:
Dimineata aduce SPERANTA,
Dupa-amiaza aduce INCREDEREA,
Seara aduce IUBIREA,
Noaptea aduce ODIHNA,
Iti doresc sa te bucuri de toate aceste clipe in fiecare zi!

Fie ca noul an sa-ti scoata in cale multe oportunitati,
sa explorezi fiecare zi cu bucurie
&
sa ai succese in zilele ce vor urma, ramai vertical si ferm,
transforma-ti visele in realitate, puterea sta in tine!

Sa petreceti frumos si plini de bucurie noaptea dintre ani si, macar in aceasta seara, sa nu va uitati zambetul inchis in vreun sertar!

DE ANUL NOU

2010-12-29T06:33:00.001-08:00

Se intampla an de an, niciodata nu ne-am implinit toate dorintele, mereu am licitat mai mult decat am putut realize, dar, stiind toate astea, vom face la fel si in acest an si in cei care vor urma.

Finalul fiecarui an este, in acelasi timp, pe langa toate neimplinirile pe care le-am avea, si un nou inceput, un moment in care toate cele rele dispar, toate neimplinirile noastre, toate esecurile si visurile spulberate se transforma, cumva, in posibile realizari pentru noul an ce va sa vina.

Fiecare An Nou este o trecere, o moarte urmata de o noua viata. La trecerea dintre ani, devenim mereu increzatori. Atunci este momentul in care ne punem ordine in viata, in care ne facem decontul anului ce se incheie si ne pregatim pentru alte realizari.
De Anul Nou ne-a ramas doar speranta ca ceea ce va urma va fi mai bine decat a fost pana in prezent si ca viitorul ne va aduce implinirea dorintelor. Dincolo de toate promisiunile si juramintele pe care le luam la trecerea dintre ani, ne ramane credinta ca Anul Nou va fi mai bun decat cel care tocmai a trecut.

Sa fie intr-un ceas bun!

Fiecare sfarsit de an este insa un bilant pozitiv, este un moment al amagirilor, al iluziilor pierdute si reinventate, al adevarurilor pe jumatate rostite, pe jumatate ascunse, al lucrurilor pe care le transferam in anul ce va urma.

Anul Nou este pentru fiecare dintre noi si un moment al adevarului, dar, in aceeasi masura, este clipa care ne amageste cel mai mult, este momentul in care suntem predispusi cel mai mult sa ne iluzionam ca ceea ce va veni ne va implini in sfarsit dorintele. Anul Nou este punctul in care oricat de dezamagiti am fi de noi insine, vom gasi mereu puterea de a crede din nou in fortele noastre, de a spera din nou, de a visa cu forte proaspete.

2010-12-29T06:03:00.000-08:00

Mai intotdeauna, sfarsitul de an imi ridica de fiecare data o multime de intrebari.
Imi zic...ca mai trecut un an din viata mea mai mult sau mai putin plin de evenimente.
M-a marcat intr-un anume fel?mi-a schimbat modul de viata?sunt mai inteleapta?am inteles vreun sens din tot ce mi s-a intamplat?Raspunsul este relativ la fiecare intrebare in parte.
Stiu sigur ca am trait,ca am retrait,memorat sau ratat anumite secvente,dar este viata o secventa din 'anume ceva'?nu stiu...raspunsul e tot o intrebare ceva de genul...exista o putere nemarginita incat sa creeze o stinca am asa de mare care sa n-o poata ridica?
nici asta stiu!!!
Intr-o biblioteca sunt atatea ganduri care stau necitite si nestiute cat nici cu vom cuprinde vreodata cu imaginatia.Ma sperie acest lucru ...linia intre real si nebunie e foarte subtire.
Pot spune doar ca anul e pe sfarsite si am cunoscut oameni,prieteni,am plans,am ras,am dormit,am dansat,m-am bronzat,m-am bucurat,am suferit...s.a.m.d.Totusi care este sensul?si de unde mi s-a permis asa o onoare sa pot simti toate acestea?
Am deprins o cunoastere de caractere,mi-am imbunatatit aprecierea unor valori,binenteles la nivelul microscopic al existentei mele si raportate la tot ceea ce reprezint.Sigur ca din acest considerent toate aceasta au o toleranta de eroare tocmai prin ceea ce sunt in momentul de fata.
Sunt o persoana care cred mai mult in idei decat estetic si ma bucur ca in sfarsit mi-am facut curaj sa recunosc.
Judecata sau nu ,de cei care se uita cu lupa pe bloguri dindu-si cu parerea,afirm ca fiecare are dreptul sa gandeasca ,sa nu fie influentat si sa aiba curajul sa spuna ce gandeste chiar si intr-un jurnal virtual.Desigur sunt multe moduri de a-ti exprima existenta, intamplatoare sau nu, si sa existi gandind ca o entitate infima in univers;eu am ales-o pe aceasta fiind la indemana si cea mai usoara de altfel
ne spunem mereu ca avem nevoie de o pauza...pauza de ce?ca sa incepem alte activitati mai putin solicitante?Nu exista o pauza doar o fluctuatie a momentelor de concentrare.
Sunt un pic prea filozofica la sfarsit de an afectata de insomniile ce se rotesc in jurul meu in ultima vreme amenintandu-ma cu pierderea rationalitatii si aburindu-mi ochelarii in fata monitorului.
Pentru toti cei care imi sunteti dragi, sa va dea Dumnezeu sanatate, fericire, pofta de viata si bucurii cu nemiluita, sa aveti parte de tot ce e bun si frumos in noul an

Craciunul

2010-12-24T07:28:00.000-08:00

Toate sarbatorile au un farmec aparte, dar Craciunul.....reprezinta nasterea Domnului, viata, pacea si tot ce este mai placut in aceasta lume. Intotdeauna m-am simtit mai bine in preajma sarbatorilor. E vorba de acea liniste sufleteasca si acel calm care iti inunda spiritul cu lumina sfanta a nasterii Mantuitorului. Iarna este frig, gerul cuprinde planul exterior, ingheata pamantul roditor, stinge si ultimele raze calduroase ale soarelui, iar copacii dezgoliti de frunze sufera din cauza poverii de zapada. In aceste conditii, sufletul nostru este cel care ar trebui sa ramana cald. Sarbatorile de iarna sunt un bun prilej de a le reaminti celor dragi cat de mult ii iubim, cat tinem la ei. Una dintre cele mai frumoase traditii de Craciun este colindatul. nimic nu este mai placut decat sa asculti sunetul melodios al unui cantec ce vine din suflet. Noaptea sfanta de Craciun este plina de magie. Privind pe fereastra putem observa zapada cristalina care cade neincetat din cer, iar cu ochii mintii putem zarii in departari sania batranului si mult-iubitului Mos Craciun, trasa de renii obositi de atata drum, fiindca simpaticul batranel a parcurs drum lung si nu are de gand sa se opreasca aici. Este asteptat de catre toti copiii care se starduiesc care mai de care sa ii arate cat au fost ei de cuminti. Bradul impodobit este luminat de beculete colorate. Mirosul lui se simte inca de la intrarea in camera. este mirosul sau specific de Craciun. Da...bradul miroase a Craciun! Privindu-l traiesc unele sentimente de nostalgie, un amestec ciudat de bucurie cu tristete.Bucurie, deoarece ma simt oarecum fericita ca se afla in casa mea la caldura, dar totodata regret pentru faptul ca l-am luat dintre ai lui. Ma opresc din visare pentru o clipa. Mirosul cozonacului ce vine dinspre bucatarie imi inunda narile. Cozonacul, dar si alte bunatati specifice acestei minunate sarbatori ma imbie cu aromele lor care mai de care mai ispititoare. Toata familia se aduna in jurul bradului, canta colinde si asteapta sosirea Mosului. Craciunul este sarbatoarea care ne ofera cel mai mult posibilitatea de a medita asupra esentei spirituale si de a fi alaturi de cei dragi. Sarbatori fericite!!!

COMPARATIE 1989 CU 2010

2010-12-21T11:46:00.000-08:00

Am primit aceasta chestie interesanta pe mail,o radiografie crunta,cred eu...
Capitolul 1 Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tranvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.

Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati social e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tramvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propria moarte in rate!
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.

Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!

Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 21 de ani!

SCRISOAREA UNUI PENSIONAR

2010-12-18T10:29:00.000-08:00

Citiţi cu atenţie, de mai multe ori rândurile de mai sus şi atunci nu se poate să nu înţelegeţi semnificaţia lor.

Astăzi am să vă scriu numai despre mine. Dar să încep cu începutul:

Am apucat să trăiesc cele mai cumplite evenimente petrecute în ţara în care am avut ghinionul de a mă naşte.

Am prins cel de al doilea război mondial în care recunosc că nu eu i-am bătut pe nemţi dar nici pe ruşi, pentru că nu am avut loc de tata, care a stat pe front şi prizonier la ruşi vreo 4 ani. Totuşi am beneficiat din plin de plăcerile oferite de acest flagel.

Apoi a urmat foametea din 1947. Asta a fost un lucru folositor pentru mine, deoarece am învăţat încă de pe atunci să rabd de foame pregătindu-mă pentru zilele pe care le trăiesc astăzi. Am stat în frig la minus multe grade Celsius că pe atunci erau geruri puternice şi zăpezi mari.

După ce am absolvit aceste cursuri de supravieţuire m-am apucat împreună cu familia mea, la indicaţiile preţioase ale comuniştilor să construim socialismul.

Am construit noi la el vreme de câteva cincinale, până când am constatat cu stupoare că nu se mai termina. Cred că cineva, atunci când nu eram atenţi distrugea totul intenţionat, fiindcă altă explicaţia nu prea am găsit până astăzi.

La şcoală am învăţat multe lucruri care însă după schimbarea „gârzii” s-au dovedit a fi absolut inutile. Într-o bună zi comuniştii din eşalonul doi s-au supărat pe Ceauşescu şi i-au strigat nu Uraaaa! cum o făcuseră până atunci ci cu toată ura strânsă în suflet de-a lungul timpului:

- Gata băi tovarăşe! Cred că ne-a venit şi nouă rândul să ne bucurăm de bogăţiile acestei ţări.

Şi pentru a fi convingători l-au ascuns grăbiţi sub pământul patriei. De ce s-au grăbit atât de tare, nimeni nu ştie sigur, deşi toată lumea bănuieşte…

Din acel moment nimic din ce învăţasem eu la şcoală nu se mai potriveşte:

- omul nu mai este cel mai preţios capital

- ruşii nu mai sunt prietenii noştri cei mai buni

- a căzut zicala cu cine nu are bătrâni să-şi cumpere

- oamenii nu mai sunt egali între ei şi aşa mai departe, dar ştii foarte departe…

Am învăţat de mic copil că orice popor se îngrijeşte şi acordă respectul bătrânilor lui. Se vede treaba că acest lucru se întâmplă numai în ţările civilizate şi care au conducători adevăraţi.

Eu am muncit 40 ani în această ţară fără să lipsesc o singură zi de la serviciu şi pentru că am fost conştiincios m-au recompensat cu o pensie şi asta după multe indexări, de 6 milioane pe lună, nu pe săptămână cum ar fi fost mai aproape de realitate.

În perioada „de tristă amintire” cum le place politicienilor noştri să o dezmierde, mâncam, beam călătoream şi ne distram prin „reprezentanţii noştri”, care erau mereu aceiaşi şi ne obişnuisem cu ei. Mai mult de atât acei reprezentanţi struniţi de marele conducător fiind deja îmbuibaţi, ne lăsau şi nouă posibilitatea de a trăi cât de cât.

Astăzi habar nu am cine mă mai reprezintă la masa bogaţilor fiindcă sunt prea mulţi şi se schimbă din patru în patru ani. Mulţi şi lacomi.

Îi văd la televizor cum dorm fără grijă, citesc ziarele, sau se joacă pe calculator în timpul şedinţelor. Imdiat epuizaţi de atâta efort dau o fugă în teritoriu, unde mai devalizează o bancă, mai fură o fabrică, mai pune de o şpagă, după care pentru a-şi reveni complet, se autopremiază cu câte o excursie pe Coasta de Azur, Hawai sau în altă parte a lumii după cum le dictează „conştiinţa” muşchilor personali.

Din totdeauna am ştiut că avem o ţară bogată, dar abia acum am realizat că este cu mult mai bogată decât mi-am putut eu imagina. Gândiţi-vă că se fură permanent de 21 ani şi încă mai este loc. Eu cred că asta spune tot.

Privesc prostit, când merg să mă umilesc pe la uşile farmaciilor, căutând medicamente compensate, la vilele care cresc precum ciupercile după ploaie, sau la maşinile ultimul răcnet pe care nu şi le permit nici marii bogătaşi din occident, deşi ţările lor au un avans faţă de noi de vreo 200 de ani. Oare câtă nedreptate poate suporta un om normal ? Până unde poate merge mârlănia acestor oportunişti ?

Cum este posibil ca un parlamentar de care nu a auzit nimeni şi care nu are nici un fel de activitate în afară de aceea de a primii un salariu uriaş, să fie de 10 ori „mai egal” decât mine în faţa legii ? Şi asta fără să ţinem seama de alte drepturi pe care şi le atribuie periodic singur, drepturi care ar face să roşească pe orice om cu cel mai elementar bun simţ.

Priveam la televizor, cum unul din aceşti parlamentari care nu au habar despre ce se discută în şedinţele unde ei dorm zilnic, a decontat o cantitate de benzină cu care maşina domniei sale ar fi reuşit să funcţioneze fără oprirea motorului un an de zile.

Sau altul la fel de „cinstit” a fost cazat la hoteluri de lux 390 de zile din totalul de 365 cât are un an de om normal. Întrebat acesta a răspuns râzând cu lacrimi de poanta sa, că dumnealui trăieşte mai intens decât noi idioţii normali, anul parlamentar având un număr mai mare de zile.

Oare poliţia nu se uită la televizor sau la dumnealor emisiunile sunt codate ?

Aş putea să vă scriu multe despre „fosta” mea ţară, care astăzi aparţine în întregime aleşilor şi unde noi pensionarii vegetăm în aşteptarea zilei când vom fi izbăviţi de povara umilinţelor zilnice, în timp ce un grup exlusivist trăieşte pe „picior foarte mare” sfidând legile bunului simţ. Dar sunt convins că nu ar avea nici un efect pentru niciuna din părţi şi atunci ce rost are să mai consum cerneala ?

Se spune că speranţa moare ultima. Ei bine aşa o fi, dar cei care conduc această ţară m-au făcut să înţeleg că în final moare şi ea.

Şi dacă mâncarea lipseşte, medicamente nu sunt, liniştea sufletească a dispărut de mult, stau şi mă întreb cât mai este până la ziua când parlamentul va emite o ordonanţă de urgenţă prin care să fie eutanasiaţi toţi pensionarii din ţară ?
Constantin Paul

Despre România

2010-12-18T10:17:00.000-08:00

România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin.
Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care> > se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi..
Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea.

Suntem slabi !

2010-12-17T22:58:00.000-08:00

Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor. De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină. Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă, apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung. Şi parcă se făcuseră mai mici, mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică, nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
Nu mai sunt bani pentru bătrîni, pentru profesori, pentru medici, pentru trăit. A trăi decent, sub Băsescu, a devenit un lux.

Ne-au ipotecat viaţa, trecutul muncit al părinţilor noştri, viitorul loc de muncă al tinerilor, educaţia copiilor şi nepoţilor noştri.
Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?
Mai presus de toate ştii ce nu înţeleg eu?
De ce suntem atât de slabi? De ce nu ripostăm cu nimic?
Unde sunt mitingurile?
Unde sunt bolovanii aruncaţi în ferestrele guvernului cum fac alţi demonstranţi europeni când guvernele lor ăşi bat joc de banii şi munca lor?
Unde e atitudinea oamenilor?
Unde ne sunt sindicatele?

Unde Dumnezeu suntem noi?

Eu nu pot înţelege şi basta de ce poporul român e atât de slab, de fricos, de legumizat...Noi mereu răbdăm, răbdăm şi îi lăsăm pe toţi nădrăgarii să îşi bată joc de copiii noştri, de bătrînii noştri, de tinerii noştri, de sănătate, de educaţie, de societate!!!

Unde e media?
De ce nu îi aleargă? De ce nu îi scutură mereu, mereu, mereu ca să ştie că aici oamenii nu se pot duce de nas!
Unde ne sunt bisericile?
Ei, preoţii noştri, reprezentanţii noştri mai mari de ce nu fac ceva? Un apel umanitar de la un balcon public! CEVA!!!

În ţara asta am mai spus...mulţi ştiu să scrie, să ia atitudine pe bloguri, pe forumuri, la telefoanele televiziunilor, dar atât! Când e vorba de ceva practic...dăm în spate precum racul!

Suntem slabi !
Prefer să cred că de la o vreme suntem slabi de sărăcie şi necazuri şi nu mai avem tăria să ne ridicăm, decât să ajung la concluzia că suntem un popor lipsit de atitudine...

GANDURI DE SFARSIT DE AN

2010-12-03T11:16:00.000-08:00

Cateva zile si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului. Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga.
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.

Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!

DORINTA

2010-12-03T10:57:00.000-08:00

Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste. Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita persoanele vulgare si agresive; acestea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca lumea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti pierde capacitatea de a distinge virtutea; multe persoane lupta pentru idealuri mari; si oriunde viata este plina de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fii cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii. Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent. Incearca sa fii fericit.
Gasita in antica biserica din Sao Paolo – Baltimora; datata 1692

AVEM UN GUVERN CU 0 SUSTINATORI

2010-10-28T10:14:00.000-07:00

Nu pot sa-mi reprim tristetea pe care mi-a provocat-o caderea motiunii impotriva guvernului incompetent si antiromanesc Basescu-Boc. Octavian Paler spunea ca fiecare om are dreptul la dezamagire, dar parca deja e cam mult.
Impresionant de mulţi oameni pentru vremea rece şi ploiasă de ieri. Au umplut până la refuz Piaţa Victoriei. Nu s-a mai întâmplat de când cu mitingul anticomunist din 28 ianuarie 1990. Igaş a dat alarmă de gradul 1, pentru ca poliţiştii să fie consemnaţi trei sferturi la serviciu şi un sfert la domiciliiu . 3000 de poliţişti au fost prezenţi la manifestaţie, în ciuda alarmei. Şi în uniforme.
În rest, i-am iubit pe acei oameni care au plecat tăcuţi şi trişti, cu capul în pământ, după anunţul că nu guvernul, ci moţiunea a căzut. Oameni care merită tot respectul şi toată solidaritatea. Tot ceea ce le lipseşte ca să reuşească să fie milioane în stradă este motivaţia.
Sunt sigură că ocazii pentru răsturnarea actualului guvern vor mai veni. Nu săriţi, mă refeream la căi democratice! Însă a sta pe margine şi a chibiţa nu este soluţie. Implicarea trebuie să vină din partea tuturor.
Se guvernează într-o realitate paralela, formată din vorbe şi din lozinci, în timp ce oamenii sunt disperaţi pentru că se văd devoraţi de sărăcie. Chiar astăzi Guvernul va lansa o nouă „reformă" a educaţiei. Şi mă tem că vor urma şi alte „reforme" de acest fel până la sfârşitul anului. Adică făcute pe genunchi, de neaplicat şi construite astfel încât vorbăria demagogică să ţină locul unor măsuri adevarate de îmbunătăţire a sistemelor publice. Promovate prin terorizarea profesorilor, medicilor şi funcţionarilor de către activiştii de partid.
„Înainte eram dominaţi de teamă şi acceptam situaţia dintr-o frică aproape fizică oarecum explicabilă până la un punct. În prezent suntem manipulaţi de prostia proprie. Acuma, care este mai simpatică, frica sau prostia, este greu de analizat, dar rezultatele sunt de multe ori asemănătoare”. (Andrei Pleșu)

Poate că noua moţiune de cenzură va fi de natură să o determine pe doamna Cristiana Anghel să iasă din greva foamei.

PROTESTELE LA ROMANI

2010-10-26T05:45:00.000-07:00

Cred cu tărie că vremea guvernului Boc a trecut. Românii au nevoie de un guvern care să le apere interesele, care să le respecte drepturile, care să le ofere încredere. Oricât de asemănătoare ar fi starea pe care mi-o dă România de azi cu cea care mă stăpânea înainte de ’89, situaţia nu e aceeaşi România era atunci un cavou. Nu existau partide, parlament, presă, sindicate, dreptul la grevă, nu exista nicio posibilitate legală pentru cetăţean de a lupta împotriva guvernului.Românii erau incapabili să se unească, să se organizeze şi să iasă în stradă cu miile, ca în Polonia. Înduram şi înjuram în tăcere, fiecare în colţişorul lui.
De ce reacționăm doar atunci când ne sunt afectate doar propriile interese? De ce luăm atitudine doar în condițiile în care ne este lovită propria persoană? De ce nu suntem interesați de binele comun sau de durerea altuia? Fiindcă nu beneficiem de o educație a deschiderii și a solidarității autentice promovăm TĂCEREA atunci când s-ar impune auzirea unor voci și PASIVISMUL în condițiile în care este necesară asumarea curajului civic. Prea indiferenți față de ceea ce se petrece în jurul nostru. Preocupați doar de viața noastră ne declarăm mulțumiți atunci când binele a devenit un rău acceptabil și ne căutăm salvarea în ritualuri mistice. Facem haz de necaz, creem glume pe considerente politice și, totuși, substratul vieții ne este dominat de resemnare. Pelerinajele devin tot mai lungi, iar tristețea tot mai solidă!
Traim intr-un derizoriu cotidian, cenusiu si anodin, care ne impiedica mereu sa vedem viitorul si, mai ales, sa ni-l construim in mod plauzibil.
Cât despre participarea bucureștenilor la manifestațiile de protest, eu una am mari rezerve . Imi pare rău c-o spun dar ăsta-i adevărul cu bucureștenii : „ la plăcinte inainte, la război inapoi ” ! Se duc cu zecile de mii la concerte de mâna a doua ( de unde se vede că au bani ), se duc cu sutele de mii stând la cozi interminabile, in frig și ploaie călcându-se in picioare acolo unde se dă ceva de pomană și lista ar putea continua .
La Mitropolie s-au strans de 10 ori mai multi! Va dati seama ce contradictii? Ce sa faci cu asemenea popor, atat de chinuit incat nu se mai poate aduna intr-o cauza comuna? La Paris au fost peste trei sute de mii de demonstranti, majoritatea din Paris. Peste trei milioane in toata Franta. In paralel a fost si o greva de mare amploare. Ce inseamna 80 de mii de oameni fata de un nivel de peste sase milioane de nemultumiti? Nu va pare o cifra penibila? Dar, tinand seama si de buletinul meteo, am mari rezerve ca vor fi macar pe jumatate …
,,Greşalele în politică sunt crime;
căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţari întregi şi se-mpiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!"
13 februarie 1882
MIHAI EMINESCU

EU PROTESTEZ PENTRU MINE,TU PROTESTEZI PENTRU TINE,EL PROTESTEAZA PENTRU EL...

2010-10-23T08:25:00.000-07:00

Nu avem niciun motiv ca sa lipsim miercurea viitoare, pe 27 octombrie, la votarea motiunii, din fata Parlamentului. Cei din Bucuresti. Dacă voi cei care locuiți în București nu vă alăturați nu vor exista șanse. Nu așteptați să vă scoată foamea și frigul din case, s-ar putea să le pierdeți definitiv.
Pe noi ne intereseaza cum sa ne platim facturile, ce sa punem pe masa copiilor, cum sa scapam cu bine de iarna ce se anunta foarte grea, ne rugam sa nu ne imbolnavim, sa nu ne pierdem locurile de munca, iar cel mai mult ne dorim ca acesti guvernati portocalii si seful lor sa plece. Cine-i mai crede? Ne-au golit frigiderele, ne-au înglodat în datorii şi, ce-i mai grav, ne-au luat şi ultima fărâmă de speranţă la o viaţă decentă.
http://www.youtube.com/watch?v=msVMgqxObyA
A venit timpul sa luptam pentru binele nostru, sa luptam alaturi de opozitie si sa sustinem Motiunea de Cenzura, poate de data asta scapam de Piticu Atomic
Dacă guvernul nu cade, a doua zi vom primi o altă lovitură şi mai cumplită. Guvernul îşi va asuma răspunderea pe catastrofala lege a educaţiei în varianta PDL. Încep să cred că suferinţa noastră se va prelungi până în 2012.
Programul mitingului de pe 27 octombrie:-10.00 miting în Piaţa Victoriei . O oră mai târziu, sindicaliştii vor pleca în marş pe traseul Bulevardul Magheru - Piaţa Unirii - Piaţa Constituţiei, unde vor rămâne până aproximativ la ora 17.30, aşteptând rezultatul votului la moţiunea de cenzură.
Mergem cu toţii să spunem:

NU SĂRĂCIEI. NU DISPREŢULUI !

1.NU disponibilizărilor;

2.Nu îngheţării pensiilor;

3.NU modificării Codului Muncii;

4.NU salariilor de mizerie;

5.NU creşterii vârstei de pensionare !

ESTE MOMENTUL SĂ NE APĂRĂM.

DREPTURILE LEGALE.

NU PUTEM TOLERA, LA NESFÂRŞIT, NERESPECTAREA LEGILOR DE CĂTRE REPREZENTANŢII PUTERII..

DACĂ ACUM NU ESTE MOMENTUL, ATUNCI CÂND NE VOM APĂRA DREPTURILE ?.

DUMNEAVOASTRĂ TREBUIE SĂ VĂ DECIDEŢI VIITORUL, NU ALTCINEVA !.

NUMAI UNIŢI VOM ÎNVINGE !

DAŢI DOVADĂ DE SOLIDARITATE .
http://www.youtube.com/watch?v=V-exUcTmbQ8&feature=related

PENTRU ROMÂNII CARE PRIVESC LA TELEVIZOR REVOLTELE DIN GRECIA ŞI FRANŢA ŞI AŞTEAPTĂ SĂ TRĂIASCĂ BINE :
Tot rozând cocenii de pe lângă plug
Se-ntreba odată boul de la jug :
- Doamne,pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu ?
La-ntrebarea asta un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:
- Pentru că eşti bou.
http://www.youtube.com/watch?v=u0qhGQnAT8Y&feature=related

PROTESTE TRISTE

2010-10-19T10:08:00.000-07:00

Ne meritam soarta!!! De fiecare data, profesorii sunt prea intelegatori, cedeaza cu usurinta in defavoarea lor. Nu suntem uniti, intotdeauna se gasesc 'spargatori' de greva si de aceea protestele noastre raman in suspans.Daca am fi mai hotarati si mai uniti, atunci am avea si reusita. Asa ca...ne meritam soarta...din pacate!!! Am asteptat plina de speranta aceste zile De acum, totul s-a dus… Este o confirmare ca nu avem societate civila, nici lideri capabili sa genereze actiuni colective, nici oameni capabili sa isi depaseasca criza. Situatia penibila de astazi cand eram singura din sindicatul meu din invatamant care protesta alaturi de cativa membrii din alt sindicat in fata Ministerului Invatamantului confirma de ce comunismul a putut avea radacini atat de puternice.
Ne plangem mereu ca suntem amarati, ca ne-a lovit criza mai rau decat pe altii, ca nu avem niciun motor puternic in economia nationala, pe care sa se bazeze acum relansarea si in invatamant.

Si, in general, preferam sa tratam fatalist subiectul, asta e n-avem noroc!, in loc sa ne punem in mod serios intrebarea de ce om fi noi mereu in astfel de situatii.

Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru ca, apoi, sa o traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine. Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de “vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.
Ne-am saturat de mizerii, de taxe, de politicieni, de salarii mici, de prosti, etc, dar uitam ca sansele sa ne fie mai bine in alta parte sunt mici, spre nule.Majoritatea au obosit sa lupte pentru ca le este comod sa se planga si sa compare.
In Romania zilelor noastre, deznadejdea si nepasarea sunt cele doua mari patimi care ne distrug, incetul cu incetul. Pe cei aflati la baza societatii, deznadejdea nu-i lasa sa se ridice, sa aiba incredere in fortele lor, iar pe cei aflati in varf, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea ne priveaza de ceea ce am dobandit pozitiv pe cale naturala, iar nepasarea nu ne permite sa renuntam de vicii. Nepasarea ne face meschini, deznadejdea ne coboara de tot in prapastia rautatii. .Lipsa de reactie civica colectiva te aduce in pragul disperarii si te intrebi pentru ce aceasta natie a mai participat cu atita entuziasm la evenimentele din dcembrie 1989.Liderii politici actuali si fosti pe la putere pot sta inca linistiti pentru ca Boc nu pica ci pregateste sub comanda lupului de mare noi curbe de sacrificiu.Cu toate ca liderii opozitiei ar dori din suflet ceva miscari ample de strada sint fel de lasi ca si majoritatea tacuta ce sufera prostia si furaciunile in numele interesului national ,al democratizarii tarii a tuturor timp de 20 ani
Trebuie sa umblam mai mult la conceptii,la suflet,sa ne implicam mai mult pentru ceilalti caci numai uniti vom prospera ca natiune,altfel putem pleca linistiti de acum,ultimul sa stinga lumina.

NOI ,PROFESORII,NU MAI SUPORTAM CI PROTESTAM!

2010-10-17T02:50:00.000-07:00

Foamea își spune cuvântul. Amăgiți de peste un an de actuala putere cu majorarea salariilor, profesorii nu mai au răbdare cu actualii guvernanți. Așa că protestele profesorilor continuă, iar lucrurile sunt scăpate de sub controlul sindicatelor. Iar când educatorii, învăţătorii şi profesorii sunt trataţi ca şi cum s-ar afla pe ultima treaptă de utilitate a acestei societăţi, atunci e greu să-ţi imaginezi că şcoala mai poate stăvili valul de violenţă, mitocănie, cruzime chiar, care se revarsă dinspre o lume fără busolă, aflată, şi ea, la limita supravieţuirii, dacă nu dincolo. Şi, ciudat, după cum se ştie, cred, din varii experienţe, cei care suferă de lipsuri de tot felul nu sunt deloc înţelegători faţă de aceia supuşi unora similare, mai ales atunci când aceştia se află, teoretic cel puţin, pe o treaptă superioară lor, cum ar fi, să zicem, profesorii. În ochii unui muritor de foame un profesor muritor de foame nu mai are nici o urmă de autoritate, cu atât mai mult cu cât, în zilele noastre, autoritatea e dată mai ales de avere, de venituri. Iar asta se învaţă foarte bine, din familie, chiar cei care altceva nu au cum să înveţe. Aici ar trebui să fie mai atenţi toţi guvernanţii care se perindă pe deasupra acestei ţări.
Ce-i drept, nu ştim, ori mai degrabă ştim şi ne prefacem a nu vedea, câtă educaţie şi cât respect pentru educaţie au primit şi au şi cei care guvernează pe rând România. Cineva cu un simţ moral dezvoltat nu numără 80 de inşi şi declară 170 sau câţi or fi trebuind. Cineva care are cât de cât o personalitate formată nu se face preş în faţa nimănui, indiferent dacă acela care pretinde asta e preşedintele ţării, al partidului sau te miri cine altcineva. Dar dispreţul afişat faţă de oricine e evident în comportarea celor de azi chiar pe stradă, în troleibuz sau tramvai. Însăşi expresia „scuze” (în loc de vechiul „mă scuzaţi”) sau „poftim” (în loc de „poftiţi”) demonstrează aceasta. Nu mai spui „mă scuzaţi” ca să nu personalizezi relaţia, e, aşa, un cuvânt aruncat în vânt, în general. Nu cumva să se adreseze cuiva, nu cumva să pară că suntem politicoşi, că-l preţuim pe semenul nostru. Un prost, în fond, vorba tânărului ucigaş de la Craiova. Şi, mai ales, nu ceri de la vecinul pe care l-ai călcat pe bombeu, de pildă, să te scuze, doar n-o să-ţi pese de asta…
Ceea ce lipseşte azi lumii noastre româneşti este civilitatea. Relaţiile acelea în care ai grijă să nu-l calci în picioare pe semenul tău, oricât de jos ar fi el, măcar pentru că nu se ştie dacă nu cumva există unul deasupra ta care ar putea să-ţi facă şi ţie asta, dacă nu din bună creştere fundamentală. Sigur, cei de sus se simt superiori celorlalţi, tocmai de aceea ar trebui să fie mai atenţi cu semnalele de dispreţ pe care le dau zilnic. Asta într-o lume civilizată. La noi… Şi atunci, cum să te miri de declaraţia descreierată a unui mic dement care, peste zece ani, după ce iese din puşcărie, dacă nu cumva se învârteşte mai devreme de vreo amnistie sau eliberare pentru bună purtare (sic!), va umbla liber prin lume, gata să-şi perpetueze modelul. Însă nu e nevoie să aşteptăm atât, modelul este aici, lângă noi, deasupra noastră.

POVESTIRE DESPRE UN PROTEST ESUAT...

2010-10-10T12:02:00.000-07:00

Afara e frig si umezeala. Am stat si am “cujetat” daca sa ies, sau sa nu ies, la aceasta manifestatie. M-am uitat pe televiziuni, poate vreuna anunta anunta ca se va transmite ceva. Liniste si pace.Totusi ma decid sa vad ce se petrece in Piata Universitatii.Acolo multi jandarmi,prea multi si...ma uit mai bine intr-un colt cativa tineri cu funde violet in piept...vreo 10...Buuun! E o manifestatie care va prezenta interes doar pentru Jandarmerie si Servicii. Adica un nimic! Si pentru asta am iesit din casa si sa risc o viroza? Totusi ma apropii si fac cunostinta.Manifestatia a fost organizata de MISCAREA VIOLETA si la ea au paricipat cei din clubul bloggerilor liberali si cei care citesc aceste bloguri.
Am decis sa mergem spre casa lui Basescu din MIHAILEANU,nu stiu de ce,uite asa,am plecat care cu masina care pe jos si acolo,surpriza,cum stiau nene jandarmii si politistii de erau dublul numarului nostru? Se asculta telefoanele sau ce? O sa radeti dar eram vreo 15 zabauci si ei erau cata frunza si iarba,civili si militari.Ne decidem sa le facem o farsa si facem stanga imprejur spre uimirea lor si...culmea...ne intreaba unde plecam ca ei sunt dupa noi si imi vine ideea sa le spun ca ne ducem la sediul PDL,NE INTREABA CARE SI LE SPUNEM SEDIUL CEL MARE.Bineinteles ca am plecat dar nu intr-acolo ci la o bere sa ne cunoastem si sa povestim despre politica.Ce am inteles si care a fost concluzia...
Statul este duşmanul omului simplu, iar gaborii sunt câinii de pază ai statului. Prin urmare, gaborii sunt duşmanii oamenilor cinstiţi şi singura atitudine posibilă e să te fereşti pe cât se poate să ai de-a face cu ei.
A doua concluzie... decat sa vrem libertate mai bine SCLAVI si sa pupam moastele sfintei PARASCHIVA.

FRANTURI DE AER...

2010-09-05T06:32:00.000-07:00

Oricât de mult ai vrea să respiri normal, nu vei putea. Pentru tine aerul e împărţit în trei: aerul trecutului, aerul prezentului şi cel al viitorului, în care nu ştii daca va mai fi destul aer şi pentru tine. Încerci să îţi deschizi inima tot mai mult şi exact atunci când decizi să o laşi să zboare, ea se izbeşte puternic şi e nevoită să rămână pe loc, cu toate temerile de care, se pare, că nu poate scăpa.

Câteodată, te uiţi în jur şi îţi spui că nu e de tine aici, îţi vine să îţi pui mâinile în cap şi să fugi rupând pământul, de frică. A, da! Normal că ai temeri, normal că de fiecare dată când începi să fii fericită sau îţi doreşti să zâmbeşti, vine o umbră de nesiguranţă, de frică, asupra ta, îţi fură tot aerul, iar tu rămâi un simplu suflet livid, nostalgic, melancolic, gata oricând să renunţe. Păi şi ce faci? Păi..nu prea ai de ales. Târâi sufletul ala livid după tine, te mai împiedici în mocirla, mai dai cu el de pământ,îl mai vezi puţin cum sângerează, dar nu îţi faci griji, ştii oricum deja că eşti lipsită de aer.

Va fi întotdeauna cineva care îţi va fura aerul, spaţiul, viaţa. Hoţi de inimă,hoţi de viaţă, hoţi de suflete...
Dar parcă viaţa ta are uneori aroma fină, aromă de pasiune. Uneori,merită să o trăieşti pentru firavele momente în care tot aerul e al tău iar tu eşti prinţesa micului tău imperiu.

Deschide ochii, trage ultimele rămăşiţe de aer pe care le mai ai şi fugi oriunde sufletul te poartă. Fericirea e în inima ta, tu alegi locul!

SA VISAM

2010-09-05T06:25:00.000-07:00

STRADA SPERANTEI

2010-08-27T13:05:00.000-07:00

Astazi m-am plimbat foarte mult. Am tot alergat pe strazi, de nebuna. Cautam Strada Sperantei, credeam ca mai exista. In toata cautarea acea haotica, am dat numai de strazi cu nume ciudate Stada Tristetii Care Nu Mai Dispare, Strada Dezamagirii, Strada Dracului. La un moment dat am dat de Strada Zambetului, dar nu stiu cum am reusit, ca iar m-am ratacit si nici strada aia nu am mai gasit-o. Nu prea am intalnit oameni azi, era cam pustiu orasul...de ce oare? Sesiunea e de vina, toti se izoleaza. Hm.... Mai aveam un reper , Strada Fericirii. Intr-un final am intalnit un om si l-am intrebat daca stie cum sa ajung la Strada Fericirii. S-a uitat mirat la mine, a afisat un zambet de superioritate si apoi mi-a zis pe un ton calm si sec: "Strada asta nu exista, o cauti degeaba!". Mi se parea ciudat. Apoi, l-am intrebat de Strada Sperantei. Mi-a dat niste indicatii destul de confuze, cica trebuie sa trec pe langa Strada Plangerii, iar la colt cu Strada Luminii si a Tristetii e strada ce o caut. I-am multumit si am plecat in cautarea ei.
Ok, problema mea e ca nu gasesc acea strada si am cautat-o cu disperare, ma poate ajuta cineva cu informatii?

Dar dacă mâine va fi sfârşitul lumii...?

2010-08-27T13:03:00.001-07:00

Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, ce ai face? Ai regreta clipele pe care le-ai pierdut nepăsându-ţi deloc de ceilalţi, de tine? Ai privi spre mare pentru ultima dată? Ţi-ai cere iertare în genunchi de la cei pe care i-ai rănit? Sau i-ai spune celui pe care îl iubeşti „Te-am iubit dintotdeauna şi te voi iubi pentru totdeauna”? Vei înălţa o rugăciune pentru sufletul tău? Vei mulţumi tuturor celor pe care i-ai putut numi prieteni adevăraţi? Sau te vei ruga pentru o ultimă ploaie, pentru o ultimă picătură de ploaie care să te curăţe de tot ceea ce este necurat în tine, o picătură a ploii sfinte? Sau îţi va fi teamă de necunoscut, teamă de sfârşit, teamă de ce va urma? Sau vei fi vesel? Vesel, pentru că toate necazurile s-ar termina, vesel pentru că orice sfârşit înseamnă doar un nou început? Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, ce ai face?! Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, şi s-ar amâna? Dacă ţi s-ar mai da un termen, de încă 2 săptămâni? Cum ţi-ai petrece aceste două săptămâni? Ai fi alături de cei alături de care nu ai avut curajul de a fi, deşi ai vrut, până acum? I-ai ajuta pe cei pe care nu ai vrut să-i ajuţi până acum, deşi ai putut? Te-ai gândi la ceilalţi mai mult decât la tine? Sau ai fi altruist? Sau ai face tot răul pe care nu ai avut curaj să-l faci până acum? I-ai omorî pe toţi cei pe care-i urăşti? Sau ai pune un hotărât capăt urii, tristeţii şi judecării? Cum ai trăi tu, omule, aceste două săptămâni, acest ultim traseu al vieţii? L-ai trăi tu aşa cum ar fi trebuit trăită viaţa în întregime, sau ai irosi chiar şi acest final? Gândeşte-te, căci mai ai timp. Dar dacă, totuşi, mâine va fi sfârşitul lumii...?

AI PRIVIT VREODATA DOAR CU INIMA?

2010-06-15T11:22:00.001-07:00

Frumusetea zilei cauta imbratisarea noptii. Îmbratisarea noptii este cea care cheama misterul, taina, ceea ce ramâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvalui omului.

Ai privit vreodata doar cu inima?

Sa ai senzatia ca ochii sunt de prisos, iar ceea ce conteaza este doar acea caldura,acea frumusete ultima si fara de sfârsit pe care ajungi sa o cunosti si sa o respiri doar cu inima. Sufletul tau, inima ta sa fie doar un cânt de slava, un dor nesfârsit de El, un loc în care marea si cerul se unesc tainic sub lumina asfintitului.

Sa aduni în inima ta frumusetea apusului si explozia nesfârsita a rasaritului.

Sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima bucurându-te de binecuvântarea gratiei rasaritului si de mângâierea tainica a apusurilor. Între ieri si azi sa vezi mereu frumusetea clipei, sa traiesti fiecare moment ca pe o nastere sub botezul frumusetii, sa dai fiecarui moment posibilitatea de a-ti aduce acel moment de frumusete sublima si de divinitate cu care a fost încarcat. Sa poti trai plenar viata, în lumina spontaneitatii divine, în virtutea acelei forte a

binelui care este si va fi mereu triumfatoare.

Sa treci prin viata facându-ti aripi din frumusete, din iubire si din credinta în sine, în pofida oricarui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepasit prin dificultatea sa aparenta.

Sa fii deschis în fata vietii si sa aduci viata în sufletul si în inima oamenilor. Sa ai sufletul curat ca al unui copil si sa nu încetezi nici o clipa sa crezi în miracole, pentru ca miracolele se produc în fiecare clipa, doar ochiul sufletului este necesar sa le perceapa.

Sa ai sufletul plin de acea lumina a iubirii, a frumusetii si a dorului de absolut.

Sa vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumusetii absolutului si sa faci astfel încât aceasta frumusete din sufletul tau sa umple sufletele celor însetati de frumusete si celor ce au uitat de aceasta frumusete.
Oriunde esti si vei fii...sa nu uiti ca soarele este mereu acolo...indiferent de nori, indiferent de vreme, indiferent daca ploua...soarele este acolo sus...zambeste-i cu prietenie !
Azi poate sa nasca un rasarit daca nu stim sa visam, dar tot azi poate sa nasca mii de rasarituri...si sa deseneze clipele cu zambet - naste-ti azi infinituri de rasarituri, sa stea timpul in loc!
Ridica-te pe varful picioarelor si deseneaza tu, cu degetul sufletului tau frumos... cerul..., stelele..., visele..., zambetul si invata sa surazi vietii - contureaza magia vietii tale!
Am rugat putin muntele sa ingenuncheze...sa poti sa il urci si zambind mi-a dat o raza de soare pe care sa ti-o daruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...si se va transforma in zambet pe chipul tau..
Oriunde esti si vei fii...sa nu uiti ca soarele este mereu acolo...indiferent de nori, indiferent de vreme, indiferent daca ploua...soarele este acolo sus...zambeste-i cu prietenie !
Azi poate sa nasca un rasarit daca nu stim sa visam, dar tot azi poate sa nasca mii de rasarituri...si sa deseneze clipele cu zambet - naste-ti azi infinituri de rasarituri, sa stea timpul in loc!
Ridica-te pe varful picioarelor si deseneaza tu, cu degetul sufletului tau frumos... cerul..., stelele..., visele..., zambetul si invata sa surazi vietii - contureaza magia vietii tale!
Am rugat putin muntele sa ingenuncheze...sa poti sa il urci si zambind mi-a dat o raza de soare pe care sa ti-o daruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...si se va transforma in zambet pe chipul tau..
Traind mai mereu în aceasta frumusete si în aceasta plenara spontaneitate a clipei viata devine un dans al constiintei, o atingere calda a aripei spiritului divin care acopera cu frumusetea lui aceasta manifestare.

ROMANI,UNDE V-ATI ASCUNS?

2010-06-15T11:17:00.000-07:00

DE CE UNII POT SI ALTII NU,OARE LE PLACE?

2010-06-08T08:09:00.000-07:00

Memoria nu ma lasa;
de decenii tot votez...
Saracia mea din casa
zilnic mi-o analizez.

Boc nu a rezolvat Criza
Deja mi-am facut valiza...
Vand urgent apartament
Sa am bani de occident.

Astazi am imbatranit;
Comunismul s-a uitat...
Nimic n-am agonisit:
Alt 'Escu...e sef de stat.

As pleca din a mea tara;
Cu-n total dezinteres...
Niciun roman nu mai spera:
Sa se vindece de stress.

Intuitia imi spune;
Voi trai la fel de prost...
Doar alesii traiesc bine:
Sa-i mai votez n-are rost.

PILULE DINTR-UN VIITOR APROPIAT

2010-06-04T13:01:00.000-07:00

Criza aduce vesti proaste pentru somerii din toata tara care nu mai au voie sa procreeze pana cand nu se stabilizeaza financiar. Vestea a fost data de un reprezentant al Guvernului ieri dupa-amiaza, urmand sa fie aprobata cel tarziu pana la jumatatea lunii.

Conform sondajelor, lipsa unei ocupatii stabile in afara casei, in cazul somerilor, a dus in ultimul an la cresterea natalitatii cu 45 de procente, ceea ce inseamna ca in mai putin de un an populatia Romaniei va ajunge la peste 30 de milioane de locuitori.

Emil Boc a indemnat somerii sa stea cat mai mult pe afara si sa simuleze un program de munca, pana cand isi gasesc un job. "Sunt multe de facut prin oras, parcuri frumoase, magazine, cladiri superbe, nu e chiar atat de greu", a incurajat Emil Boc persoanele mai putin norocoase din punct de vedere carieristic.

Conform legii somerilor care va intra in vigoare luna aceasta, persoanelor fara venituri stabile lunare le va fi interzis sa aiba copii pana la stabilizarea situatiei financiare. Persoanele care vor incalca legea si vor face totusi nu vor primi alocatie de la stat.

Emil Boc a mai precizat ca sprijina somerii romani oferindu-le gratuitate la orice muzeu din tara. Intrarea se va face pe baza carnetului de somaj.

Criza benzinei a lovit si Romania, au anuntat oficialii de la Ministerul Economiei, care au decis ca incepand cu aceasta primavara benzina sa se distribuie exclusiv pe baza de cartela, exceptie facand soferii de taxi, oficialii de la insitutiile publice importante si distribuitorii de marfuri.

Conform legii carburantului, care va intra in vigoare din iunie, soferii vor avea dreptul la 40 de litri de benzina lunar, ceea ce inseamna ca numarul romanilor care vor calatori cu masina in tara sau strainatate va scadea drastic.

Vestea nu a picat prea bine pentru cei care obisnuiesc sa calatoreasca in weekend-uri cu masinile sau si-au planificat vacante in strainatate cu automobilul propriu, insa, conform ministrului Transporturilor, aceasta nu ar trebui sa fie o drama atata vreme cat exista mijloace de transport alternative, cum ar fi trenurile si avioanele.

Cartelele pentru benzina se vor ridica lunar de la orice sectie de politie sau chiar de la benzinarii, la preturile care vor fi anuntate in prealabil, in functie de fluctuatiile de pe piata carburantilor. Persoanele care folosesc GPL nu intra momentan sub incidenta acestei legi.

Pana in acest moment, doar Marea Britanie si Franta au mai adoptat acest sistem, insa specialistii estimeaza ca pana la sfarsitul anului sistemul distribuirii carburantilor pe cartela se va extinde in toata Europa.

Programul laptele si cornul lui Nastase a implinit 7 ani de zile, dintre care 5 au fost petrecuti in mandatul lui Basescu. Consilierii presedintelui au ajuns la concluzia ca acest lucru ar putea dauna imaginii presedintelui Basescu, de aceea ei au hotarat sa inlocuiasca laptele si cornul dat copilului la scoala, dimineata, cu o portie de ciorba si o friptura servita ca masa de pranz.

Acest meniu, au gandit consilierii de imagine, e mult mai apropiat de profilul presedintelui. In plus, presedintele o sa poata razbuna desfintarea restaurantului Golden Blitz, el transformandu-l acum in cea mai mare firma de catering ce va asigura in prima faza servirea mesei de pranz pentru 60.000 de elevi din Bucuresti.

Bauturile alcoolice vor fi livrate pe sub catedra doar profesorilor.

Desi cuplurile de swingeri sunt o traditie in societatea romaneasca inca din anii '30, Ministerul Muncii a decis abia ieri sa legalizeze schimbul de sotii, care va deveni incepand cu aceasta luna o practica unanim acceptata in toata tara.

Conform oficialilor de la Minister, pentru evitarea ruperii celulei de baza a societatii care este familia, va exista o politica de returnare a sotiilor dupa 30 de zile de la schimb. Orice prelungire a celor 30 de zile va fi sanctionata penal, in caz ca vor exista acorduri amiabile de ambele parti, se va percepe doar o taxa de prelungire de 20 de roni pe zi.

Biserica Ortodoxa Romana s-a aratat entuziasmata de aceasta decizie care propulseaza Romania in randul tarilor civilizate si a precizat ca va dona peste 400.000 de euro pentru construirea unor cluburi si hoteluri speciale pentru swingerii romani. "Swinging-ul este o practica nobila, recreativa, spirituala, care nu contravine cu nimic credintei ortodoxe. Eu cu sotia suntem swingeri de peste 20 de ani, insa pana acum am preferat petrecerile cu specific din Scotia. Atata vreme cat nu se ajunge la cine stie ce perversiuni sexuale, BOR nu are nimic impotriva", a marturisit Patriarhul Daniel.

In Romania cele mai puternice comunitati de swingeri se afla la Medgidia si Calafat, insa comunitati bine inchegate de open si closed swinging se gasesc raspandite si in Valea Jiului, unde, din cauza accidentelor din mine, minerii au inceput sa practice schimburile de neveste inca din '44. Relatiile minerilor cu sotiile altor mineri au fost foarte bine primite si privite de public, ceea ca a provocat o raspandire a fenomenului in toata tara inca din anii '60.

Ultima gaselnita a guvernului Romaniei in ceea ce priveste disciplinarea cetatenilor, ecusoanele obligatorii, care vizeaza evitarea confuziilor inter cetatenesti si problemele de comunicare, a iscat ample proteste in randul doamnelor politiciene, care au subliniat ca aceasta metoda atenteaza la intimitatea civila si civica.

In ciuda protestelor, guvernul a adoptat o Ordonanta de Urgenta prin care fiecare cetatean este obligat sa poarte in locurile publice ecuson cu numele, anul nasterii si functia detinuta.

"In acest fel se vor evita cazurile de viol, batai in mall, infractorii fiind mai usor de depistat. Este o masura care va instaura ordinea si disciplina la nivel national. Deasemenea, ea vizeaza transparenta totala, utila atat pentru tinerii care isi cauta prieteni sau parteneri de viata care sa se incadreze in standardele impuse, varsta si functie, cat si pentru cei care se simt anonimi in societate", a declarat presedintele statului Traian Basescu, aflat momentan la Predeal impreuna cu familia.

Designul ecusoanelor va fi realizat la Uniunea Artistilor Plastici. "Dupa mai multe sedinte la uniune, am decis ca ecusoanele sa fie din plastic alb, iar datele sa fie scrise cu negru", a declarat artistul Corneliu Baba pentru times.ro.

Conform ordonantei, persoanele care nu vor purta ecusonul la vedere vor fi sanctionate penal conform articolului nr. 666/2009.

Primii care au inceput sa poarte ecusoanele sunt primarii de sector, intentia fiind sa-i determine pe cetateni sa isi puna ecusoanele si sa nu se mai lamenteze in zadar

times.ro

Voi la ce mai visati azi?

2010-06-02T12:39:00.000-07:00

Azi, oamenii nu mai au puterea sa viseze. Asta se intampla pentru ca nu stiu cum sa viseze, iar micile placeri ale vietii par niste prostioare pentru adolsecenti. Nu, acum esential este sa faci bani, sa ai masini, case si banul gros in buzunare, chiar daca procesul de obtinere a acestor hartiute te exploateaza atat fizic cat si psihic. Nu e nimic, doar avem bani sa ne facem toate placerile. As fi ipocrita sa spun ca nu este nevoie de bani,deseori am fost in imposibilitatea de a face anumite lucruri tocmai din lipsa de bani. Insa ma sperie gandul ca m-as putea rezuma numai la atat, fara sa descopar cine sunt eu cu adevarat.

Imi pare ca tot ceea ce este uman devine robotizat de societate. Parca uneori, suntem atat de avizi dupa supeficialitate, plastic, fake, usor, deloc profund, material. Ne lipeste acel simt al profunzimii, al umanului, al poeticului. Nu mai avem nimic poetic in noi, totul trebuie sa fie pragmatic, simplu, programat, conventional, acceptat, superficial. Sa nu ne chinuim prea mult.

Poate trebuia sa ma nasc in alte timpuri, cu alte reguli ale societatii, cu alt vis, cu alt suflet. Poate ca lumea in care traim este atat de complexa, incat pentru un omulet ce incepe sa isi faca singur drumul, este de neinteles. Dar daca nu mai stim la ce sa visam, ce ne dorim, ce tel avem, cum stim pe ce drum sa apucam si spre ce sa ne indreptam?

Voi la ce mai visati azi?

SUFLETUL MEU

2010-06-02T12:32:00.000-07:00

Suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce simţim... suntem ieri şi vrem un azi, suntem viaţă pentru ani, suntem tot ce căutăm... suntem vis şi vrem dorinţe, suntem valuri şi speranţe... suntem praf şi nu uitam, suntem drepţi dar nu iertăm. Trecători prin această viaţă, purtăm pe umeri un alt viitor. Facem compromisuri, cântărim... alegem. Suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. Zi de zi trec pe lângă mine oameni. În ochii mei fiecare dintre ei e o poveste. Câteodată mă surprind în privirea lor. Fiecare privire de-a mea scrie încă un rând din povestea lor, a celor care îmi vorbesc fără cuvinte. Mă întreb trecătorule, dacă nu poţi să-mi inţelegi privirea, cum îmi vei putea înţelege cuvintele? Vreau să-mi împart sufletul şi toţi şi fiecare-n parte îmi sunteţi întregul. Vreau să vă arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu... am să aleg în fiecare zi pe cineva şi, am să-l pictez prin ochii şi sufletul meu... pentru mine.
Uneori oamenii din jurul nostru uită prea repede că avem şi noi un suflet. Ne ştergem de praf şi mergem mai departe. Timpul le vindecă pe toate până la urmă. Ce dacă în loc de suflet avem fâşii ? Poate cuiva o să-i pese într-o zi şi o să lege totul frumos... aproape la fel cum era înainte. Acum legăturile s-au rupt. Dar trebuie să fii acolo. Pentru ei. Pentru că lumea nu se opreşte când ţi se-mprăştie ţie sufletul. Totul este să găseşti în tine puterea de a merge mai departe. Fie şi cu capul plecat, în căutarea fâşiilor care s-au pierdut. Lor trebuie doar să le zâmbeşti, pentru că uneori pur şi simplu nu poţi să spui nimic. Tot ce simţi rămâne în sufletul tău... Oamenii nu ştiu că pentru clipele lor de îndoială, eu m-am târât până la capătul lumii, pentru fiecare lacrimă de-a lor, eu am implorat cerul să le mai dea o şansă, iar atunci, când şi-au plecat privirea, eu am ţinut speranţa în braţe să nu se piardă. Aş vrea să nu-mi pese de nimeni... dar totuşi imi pasă. Noi ne salvăm prin oameni, şi, fireşte, ne pierdem tot prin ei. Fiinţele pe care le-am cunoscut şi care m-au iubit, au fost treptele scării prin care am devenit ceea ce sunt. Fără ele nu aş fi ajuns nicăieri. În fiecare zi, Dumnezeu ne dă Soarele şi, de asemenea, un moment în care avem capacitatea de a schimba tot ceea ce ne face nefericiţi.

Dragi părinţi şi elevi!

2010-06-02T11:22:00.000-07:00

Dragi părinţi şi elevi!

In ultima perioadă aţi fost bombardaţi cu multe păreri şi zvonuri, de aceea considerăm că este necesar să vă prezentăm şi punctul nostru de vedere.
Este de ştiut, că pe lângă faptul că suntem dascăli, majoritatea dintre noi suntem părinţi sau bunici. În toate aceste calităţi am hotărât să luăm atitudine împotriva nedreptăţii. Facem acest lucru pentru viitorul nostru şi al vostru, al tuturor! Este datoria noastră morală!
Trebuie să fim modele, de aceea nu putem tolera nedreptatea fără să protestăm.
Luptăm, ca cerul României să nu mai fie umbrit nicodată de norul apăsător al minciunii, nesiguranţei, incompetenţei, sărăciei, al dictaturii şi al totalitarismului!
Vrem respect!
Refuzăm categoric ameninţările şi intimidările de orice fel! Refuzăm să mai trăim în sărăcie şi să mai fim umiliţi!
Noi, dascălii care am luat decizia să protestăm, am hotărât acest lucru pe motivul ca în viitor să nu puteţi să ne reproşaţi vreodată, voi elevii, sau copiii noştri, că puteam să luăm atitudine şi n-am făcut-o la momentul potrivit. Cum am mai putea să vă privim în ochi cu demnitate? Cum am putea să vă învăţăm ce este moralitatea, solidaritatea şi etica dacă noi am rămâne doar simpli spectatori a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru?
Măsurile de austeritate luate ne afectează pe toţi: pe voi, pe părinţii şi pe bunicii voştri şi pe ai noştri, tuturor.
Ce modele am fi dacă n-am lupta pentru drepturile noastre?
Nu putem permite nimănui să ne ia demnitatea!!! Ce ne mai rămâne dacă ne pierdem şi demnitatea?

A AVEA DEMNITATE ÎNSEAMNĂ SĂ NU NE LĂSĂM UMILIŢI!!!

Suntem convinşi că aveţi gândirea suficient de matură ca să înţelegi motivele demersurilor noastre!
Nu uitaţi, întotdeuna vă puteţi baza pe noi! A fi intelectuali presupune şi capacitatea de a lua deciziile ce se impun în momente de criză!

Toţi dascălii care nu se lasă îngenunchiaţi!
http://www.petitieonline.ro/petitie-p67046048.html

19 Mai 2010 – Ziua in care cerem socoteala conducatorilor

2010-05-16T11:52:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=rLOKT7qe-qY&feature=player_embedded
ACUZAM Conducerea Basescu/Boc Pentru: 1. Cresterea galopanta a somajului – peste 1 milion de români nu au un loc de munca. 2. Umilirea si saracirea pensionarilor – prin reducerea ilegala a valorii punctului de pensie, sunt furati peste 4 milioane de români. Scaderea pensiilor cu 15% este cauzata exclusiv de incompetenta Guvernului Boc; 3. Reducerea arbitrara a salariilor din sistemul bugetar – prin Legea unitara de salarizare au scazut veniturile a peste 1 milion de romani. Scaderea globala a salariilor cu 25% este nedreapta,
nejustificata si nociva pentru economia romaneasca; 4. Blocajul sistemului de educatie – prin diminuarea drastica a drepturilor salariale si prin politizarea întregului sistem de educatie este afectat chiar viitorul natiunii române; 5. Falimentul sistemului sanitar – personalul de specialitate este incorect remunerat, înzestrarea tehnica este învechita, iar multe dintre unitatile sanitare au devenit, din cauza subfinantarii, focare de infectie care pericliteaza viata si sanatatea tuturor cetatenilor români; 6. Degradarea dramatica a retetei de infrastructura – nici un kilometru de autostrada nu va fi construit în anul 2010, 43,2% din totalul drumurilor publice din România nu sunt asfaltate, iar reteaua feroviara este grav deteriorata, cu consecinte directe asupra sigurantei transportului de persoane si marfuri; 7. Dezastrul din Agricultura – 1,2 milioane de hectare de teren arabil au ramas nelucrate in anul 2009, iar echiparea cu utilaje
agricole este mult sub necesitati si sub media europeana – in Romania exista un tractor la 54 de hectare de teren agricol, in Austria un tractor la 4 hectare; 8. Prabusirea economiei nationale – In anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei a scazut cu 7,2%, iar productia industriala cu 5,7%; 9. Dispretul pentru Valorile Romanesti – Guvernul Basescu/Boc sfideaza reperele teatrului romanesc, campionii mondiali si olimpici, scriitorii, artistii, cercetatorii, oamenii de stiinta, creatorii din orice domeniu pentru care refuza sa instituie un Program de respect si recunostinta si carora le reduce brutal indemnizatiile si le interzice cumulul pensiei cu salariul; 10. Conflictul si dezbinarea din societatea romaneasca – Acuzand nedrept intregi categorii sociale si profesionale, Guvernul Boc a incercat constant sa gaseasca alti vinovati pentru propria incompetenta si a generat o stare de neincredere acuta care poate conduce la disolutia societatii
romanesti in ansamblu. Din aceste 10 motive, solicitam Parlamentului: Suspendarea Presedintelui Romaniei Traian Basescu si Demiterea Guvernului Emil Boc !
http://www.youtube.com/watch?v=BiBZjeWrQW4
NE-AM SATURAT DE: -FOAMETE SI CORUPTIE; -SFIDARE; -HAHAIALA SIREATA PE NERVII NOSTRII; -TUPEU SI INCOMPETENTA CRIMINALA; -MINCIUNA SI HOTIE; -MARLANIE SI CURVASAREALA POLITICA; -DE PRESEDINTELE DICTATOR – PREMIER; -DE HAOS SI FURT; -DE DISTRUGEREA INVATAMANTULUI; -DE DICTATURA. ROMANII AU DREPTUL DE A-SI STRIGA NEMULTUMIRILE. AMENINTARILE TUPEISTE SI AROGANTE ALE TOVARASULUI PRESEDINTE REPREZINTA INCA O DOVADA A DICTATURII INSTAURATE IN ULTIMII DOI ANI. SUNTEM LIBERI SA NE STRIGAM DUREREA. DE SASE ANI DE ZILE O DUCEM TOT MAI RAU IAR
BASESCU SE COMPORTA DE PARCA IERI A DEVENIT PRESEDINTE. POPORUL ESTE SUVERAN.
STOP GENOCIDULUI !
http://www.youtube.com/watch?v=fCZWOhoTotE
PUBLICAT DE STAREA NATIUNII

Totul te doare

2010-05-16T04:03:00.001-07:00

Totul te doare. Te doare un picior sau poate o mână. Te doare capul, te doare un deget, te doare umărul. Dar cel mai mult te doare abstractul. Te doare inima şi te doare sufletul. Te doare jignirea. Te doare când vezi lumea din jurul tău. Lumea ce se conturează defilând prin faţa ta zi de zi, lumea ce ni se descoperă ca fiind rece, nepăsătoare, aspră... Şi cum să nu te doară? Te doare nesperanţa. Te doare ignorarea. Te doare nepăsarea... Te doare prietenul care îţi întoarce spatele când ai cea mai mare nevoie de el. Te doare zâmbetul ironic pe care îl primeşti când ceri o mână de ajutor. Te doare lacrima vărsată de aproapele tău pentru o nedreptate. Te doare ura...
Şi cum să nu te doară? Te doare insensibilitatea... Te doare că trăieşti în mijlocul acestei lumi nepăsătoare, care nu se vede decât pe sine... Te doare că nu eşti în stare să o transformi în altceva... Te doare că nu eşti în stare să produci de unul singur schimbarea de care este atâta nevoie... Te doare să ştii că lumea are nevoie de tine, de tine personal, dar tu să nu poţi face mare lucru...
Şi dacă te doare, ce poţi face? Poţi zâmbi unui străin? Poţi întinde mâna celui căzut? Poţi dărui? Poţi alerga în întâmpinarea iubirii? Poţi salva? Poţi şterge o lacrimă? Te poţi sacrifica? Poţi fi altfel? Dar oare...poţi face diferenţa?
Simţi că durerea te sfâşie... Atunci, poţi fi cel care face diferenţa? Poţi fi schimbarea pe care o aştepţi de la cel de lângă tine? Poţi începe să te smereşti? Poţi începe să împarţi adevărul? Poţi fi gata să te dăruieşti? Poţi renunţa la plăcerile tale? Poţi câştiga mai puţin? Îţi poţi permite să te gândeşti mai mult la celălalt?
Şi dacă ai vedea că totul capătă sens doar printr-un zâmbet, doar printr-o atingere, doar prin compasiune...? Şi dacă ai realiza că lumea are nevoie de tine? Şi dacă ai fi gata să te schimbi...?
Nu-ţi irosi viaţa. Dacă te doare, nu-ţi irosi viaţa. Dacă simţi pumnalul din inimă când vezi disperarea din sufletul celui de lângă tine, nu-ţi irosi viaţa. Ia decizia cea mai importantă dintr-o viaţă de om şi nu-ţi irosi viaţa...
Nu mai trece nepăsător de un copil al nimănui, de o privire ce te roagă, de o promisiune de mult uitată... Nu mai fi gata să ignori cerul înstelat, telefonul unui prieten, bunătatea lui Dumnezeu... Opreşte-te din drum şi ia decizia... Nu-ţi irosi viaţa.
Nu-ţi irosi viaţa. Pentru că tu poţi face diferenţa... Un singur om, un singur suflet, o singură viaţă... Poţi face diferenţa. Asta numai dacă te doare. Dacă te doare că eşti una din vieţile ce trăieşte în mijlocul acestei lumi debusolate. Dacă eşti gata să sacrifici... Să sacrifici o zi din viaţa ta, o lună, o prioritate, o fericire trecătoare. Dacă eşti gata să sacrifici timpul petrecut la televizor, plimbările sub clar de lună, întâlnirile de afaceri.. Dacă eşti gata să sacrifici o viaţă irosită. Dacă eşti gata să te sacrifici pe tine însuţi... Pentru ca la final tu să poţi spune că nu ţi-ai irosit viaţa...pentru ca la final să poţi spune că tu ai făcut diferenţa.
Şi acum, când priveşti la trecătorii ce se perindă sub fereastra casei tale, spune-mi dacă te doare ce vezi. Dacă te doare omul grăbit ce priveşte neliniştit la acele ceasornicului. Dacă te doare copilul ce aleargă după o bucată de pâine... Dacă te doare prietenul ce te salută în treacăt şi-ţi face semn că nu are timp să treacă pe la tine. Dacă te doare indiferenţa cu care un tânăr îl îmbrânceşte pe bătrân. Dacă te dor toţi cei care nu au timp, nu au linişte, nu au fericire. Dacă te dor toţi cei care tânjesc după o schimbare. Toţi cei care tânjesc după diferenţa ce numai tu o poţi face. Nu trebuie să opreşti omul grăbit, nici să oferi o bucată de pâine copilului sărac. Nu trebuie să mergi cu prietenul să-l ajuţi la serviciu, nu trebuie nici să îl îmbrânceşti înapoi pe tânăr, arătându-i că a greşit. Nu trebuie să le oferi oamenilor timp, linişte, fericire, avere... Dar poţi să fii cel care face diferenţa. Poţi fi cel care nu îşi iroseşte viaţa.
Da, aceste rânduri sunt scrise pentru tine. Deoarece numai tu poţi face diferenţa. Nu oprind fiecare om grăbit pe stradă, nu oferind câte o bucată de pâine fiecărui cerşetor, nu oferind loc pe scaun celor bătrâni. Nu... Dar tot poţi face diferenţa. Într-un mod atât de simplu... Nu e nevoie să renunţi la tot ce te poate fericit şi împlinit, nu e nevoie să devii un sfânt... Dar tot ce poţi face este să fii altfel. Tot ce poţi face este să nu-ţi iroseşti viaţa. Iar dacă tu vei fi altfel, dacă tu nu-ţi vei irosi viaţa, asta va fi ceea ce vor vedea oamenii grăbiţi, cerşetorii, prietenii, tinerii şi bătrânii, cei fericiţi şi cei disperaţi. Ei vor şti că tu eşti cel care le oferă un zâmbet când lumea le întoarce spatele, că tu eşti cel care le şterge lacrima de pe obraz când ceilalţi îi îmbrâncesc, că tu eşti cel care are timp pentru ei când lumea îi ignoră... Ei vor şti că tu eşti cel care le spune adevărul când ceilalţi afişează un zâmbet mincinos, înşelător... Ei vor şti că tu le vei oferi toleranţă când lumea îi va condamna... Ei vor şti că tu te vei ruga pentru ei când ceilalţi îi vor batjocori... Ei vor şti că tu nu îi vei părăsi când restul lumii vrea să fie lăsată în pace... Ei vor şti că tu eşti cel care nu îşi iroseşte viaţa... şi vor şti că eşti singurul care face diferenţa într-o lume a egoismului! Ei vor şti că se merită...se merită să nu îţi iroseşti viaţa! Se merită să faci diferenţa...
hannah

Ploaia care va veni

2010-05-09T08:28:00.001-07:00

Versuri "Pasarea Colibri - Ploaia care va veni"

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prăbuşit peste noi”

2010-05-09T04:26:00.000-07:00

Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prăbuşit peste noi”

Deopotrivă admirat şi contestat, Dan Puric este o voce din ce în ce mai ascultată în spaţiul public românesc. Discursul său cu accente creştine şi naţionale are, indiscutabil, o puternică notă de autenticitate. Dan Puric umple sălile de teatru, dar şi pe acelea unde conferenţiază despre iubirea creştină, de pildă. Până acum a publicat două cărţi - „Cine suntem" şi „Omul frumos" -, ambele vânzându-se ca pâinea caldă.

Totuşi, asta nu-i conferă automat „certificatul de calitate" al intelectualităţii noastre, care îl suspectează deseori de falsă erudiţie atunci când îşi argumentează teoriile. Dincolo de toate, succesul de public al lui Dan Puric exprimă o stare de spirit prezentă în rândurile celor mulţi.

Românii par să caute ceva anume atunci când îşi cumpără bilete pentru a-l asculta pe invitatul nostru din această săptămână. Iată de ce am găsit potrivit ca, înainte de Crăciun, să-i dăm cuvântul lui Dan Puric pentru a ne spune unde crede că ne găsim, din punct de vedere spiritual şi psihologic, la 20 de ani de la Revoluţie.

CARTE DE VIZITĂ

• Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959.
• A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti, clasa prof. Dem Rădulescu.
• Este actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din Bucureşti.
• Spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL.
• Este apreciat pe plan internaţional pentru spectacolele „Toujours l'amour", „Made in Romania", „Costumele" şi „Don Quijote".

Adevărul: Aţi votat ?

Dan Puric: Nu.

De ce? Cum rămâne cu aceia care au murit pentru asta, acum 20 de ani?

Ei n-au murit pentru vot. Ei au murit pentru schimbare. Sunt două lucruri total diferite.

Schimbarea implică şi dreptul la vot...

Sunt două chestiuni pe principiul uşilor glisante. Dreptul de a vota nu este totuna cu şansa de a schimba. Ţarcul comunist e bine făcut. Numai că românul - acum nu pot eu să-l acuz, să fac pe deşteptul naţional -, săracul, tot speră că mecanismul ar fi autentic. Nu! Mecanismul e în buclă. Ce să alegi, cum să alegi?! Eu am zis că e lupta interspecifică. Ştiţi ce înseamnă „lupta interspecifică"?

Atunci când moare opozantul, cum a fost Coposu, rămâne aceeaşi specie. Şi se sfâşie între ei. Adică pe Lucreţiu Pătrăşcanu nu l-a împuşcat Maniu, a murit la Sighet. Pe Ceauşescu nu l-a împuşcat Gheorghe Brătianu. Se distrug între ei. Asta e ceea ce vedeţi voi! Intraţi în mecanismul ăsta crezând că este autentic. Politicienii, săracii, suferă de impotenţă. Nici ei nu-şi mai dau seama că mecanismul nu e legitim.

Atunci care-i soluţia, în opinia dumneavoastră?

România paralelă! O Românie apolitică, o Românie în care, de acum încolo, nu mai este vinovată clasa politică. Ea şi-a făcut simfonia, gata! Noi suntem vinovaţi, noi sutem responsabili. Şi nu căutaţi o soluţie politică!

Deci nu e vorba de o soluţie politică...

Nu. Comunismul nu dispare prin electorat, prin studii asupra totalitarismului, prin conferinţe, ci prin atitudini. Alţi oameni! Eu nu-mi aleg preşedintele, îmi aleg poporul. Nu avem popor, însă asta e foarte clar. Eu merg prin ţară să văd insulele astea care au mai rămas, de conştiinţă, de certitudine. Voi nu observaţi?

Se vede că nu avem un popor din moment ce turismul electoral atinge asemenea proporţii...

Da. E „păstrăvărie". Ei au votat anul ăsta, săracii, sperând la nu-ştiu-ce. Ei tot speră. Şi nu fac altceva decât să-şi prelungească boala. În clipa în care creezi o societate cu o multitudine atitudinală, atunci e un popor. La noi nu se poate vorbi despre o societate civilă.

Dar în anii '90 a existat societate civilă?

Au încercat săracii. Apropo de societatea civilă de acum: păi şi pe mine m-au fugărit vreo nouă luni pe bloguri. M-au făcut legionar, extremist, mason.

De ce enervaţi atâta lume, domnule Puric?

Păi, răspunde-mi tu! Numai pe tine nu te enervez.

Se pare că nici pe Robert Turcescu, dacă este să vorbim de jurnalişti...

Da, pentru că sunteţi într-o zonă de autentic. Păi restul trebuie să întreţină sistemul. Şi atunci, vedeţi că în România temperatura trebuie să fie asemenea celei anunţate la postul naţional de radio - „gheaţă la mal". De ce să iasă cineva care poate mâine are o idee?! Lasă-i, dom`le, să iasă! Cu gafe, cu greşeli... A fost cineva perfect de la început? Nu! Iată de ce din zece tineri fug din ţară nouă. Au făcut nemţii o statistică din care reiese asta.

„Am ieşit din cuşcă şi am nimerit în laţ"

Unde suntem acum, după 20 de ani?

Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.

E mai rău decât înainte de 1989?

Da, pentru că e sindromul ăsta, cum zice proverbul românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Nu mai e graţia pe care o vedeam noi. Am fost pionier, UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune. Era o tensiune. Ştiam. Acum nu mai e. Acum nu mai ştii.

De ce nu mai există acea trezvie?

Sunt două lucruri care au operat. Înainte era imaginea de tip schizofrenic, comunistă. Tu, buricul pământului. Nu credea nimeni în imaginea aia. Ziceam: „Bă, dacă pleacă ăsta, cu ăştia..." Aveai fragmentul ăla de sănătate mintală. Acum nu-l mai ai. Din cauza intelectualităţii noastre graţioase de după '89 s-au bombardat toate reperele.

Dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.

Credeţi că e bine să n-avem dileme?

Dilemele sunt utile într-un spaţiu în care pot să creeze o fertilizare a minţii, dar nu într-un spaţiu în care pot să producă o distrugere, o degenerare. Eminescu spune că Biserica Ortodoxă e maica poporului român. De ce te legi de mama? Sunt lucruri care se dezbat şi lucruri care nu se dezbat. Ortodoxia este pentru poporul român ca şi limba română - nici facultativă, nici obligatorie. Pur şi simplu este!

Cu genul acesta de certitudini v-aţi ostilizat intelectualii publici români care spun că aveţi un discurs situat între Moş Ion Roată şi Corneliu Zelea Codreanu.

Ei parcă ar fi fabrica de etichete APACA. Fac aşa tot timpul - lipesc etichete. Moş Ion Roată este o esenţă pentru România, ca să nu mai spun şi de partea cealaltă...

Dar de ce să nu spuneţi? Vă e frică, după 20 de ani, să vorbiţi despre un episod din istoria naţională?

E mai bine aşa, pentru că ăştia abia aşteptă... Şi aşa au zis că sunt căpitan legionar. Până acum m-au făcut şi mason. Mă bagă „la vânat" şi spun: „Fugiţi după el că e nevăstuică, ba nu!, e iepure!" Ei nu ştiu să mă identifice, dar îi deranjează fluxul de autenticitate care creşte în România. Fiecare român gândeşte ca Moş Ion Roată. Ce e rău să fii Moş Ion Roată?

Dar ce e rău în a vorbi despre Corneliu Zelea Codreanu, ca personaj istoric?

Domnule, pentru unii e rău. Noi nu ne judecăm pe noi, personal. Ni s-a dat să ne autojudecăm conform unor imagini schizofrenice, mincinoase. Adevărul nu se suprapune cu realitatea. Zicea Constantin Noica: „Exactitatea nu e totuna cu adevărul". Realitatea e meschină, realitatea este tangenţială, contingetă. Dar, când iubeşti o femeie sau când îţi iubeşti copilul, sau când îţi iubeşti mama, sau când îţi iubeşti ţara, intri în spaţiul adevărului, care, cum l-ai deschis, a şi dispărut. Nu noi trăim taina, ci taina ne trăieşte pe noi.

„România e groaznic de «scurtă»"

Nici în interbelicul românesc intelectualii publici nu prea se menajau. Să fie acesta un blestem al nostru?

Intelectualii de atunci erau nişte oameni de conştiinţă, erau responsabili, cu un fond extraordinar. Cam toţi proveneau din gena lui Eminescu. Un italian grozav zicea despre Mircea Eliade, Emil Cioran şi Petre Ţuţea: „Luaţi separat sunteţi grozavi, împreună sunteţi o nenorocire!". Ei erau împreună pentru că se certau. Era şi o educaţie a firii. Dacă Eliade stătea la masă cu Sahia, care era de stânga, nu-i dădea cu cafeaua în cap. Discutau. Era un lucru de civilizaţie şi de omenie, de frumuseţe.

Cum zice Gheorghe Racoveanu: „Omenia este frumuseţea cea dintâi a acestui popor". Am avut dispute de idei, dar pe durate groaznic de scurte 1919 - 1947. Aia e România - groaznic de scurtă. Şi mai avem o Românie - de la 1877 până la 1918. În rest, stăm pe sub munţi. Iar astăzi e o perioadă de asfixiere. Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.

Aţi identificat vreun intelectual public care să adere la ideile şi la setul de valori pe care le promovaţi?

Nu, sunt oameni pe care îi cunosc, dar nu sunt de prim-plan, în sensul public. Stau în subteran, pentru că le e frică. Şi cred că sunt şi amorţiţi, săracii. Şi-au pierdut reflexele. Nu mai e „trendy". N-ai văzut că dacă îţi iubeşti ţara eşti etichetat drept „naţionalist"?! Şi ce dacă eşti naţionalist? Ce, Putin nu-i naţionalist? Am văzut în Rusia cât de mult îl iubeşte poporul pe Putin. Pentru că ăla ţine cu ţara.

Dar am fost acum la Baia Mare, la o conferinţă despre iubire. A fost genial un puşti de 25 de ani. „Domnu' Dan, vreau să vă spun cum mă iubea bunicul pe mine. Când m-a văzut pe la 19-20 de ani că încep să fac afaceri dubioase, s-a uitat odată aşa la mine, cu 2.000 de ani vechime, şi mi-a zis: «Ce bă, te pregăteşti să fii cel mai bogat din cimitir»?" Asta e România profundă, cea a lui Moş Ion Roată.

Mai există România aceasta profundă? O mai găsiţi pe undeva?

Da, peste tot unde mă duc. La Baia Mare, la conferinţă, erau 300 de oameni înăuntru, în sală, şi 300 afară, la plasmă.

Şi atunci de ce oamenii primesc un kilogram de zahăr şi o sticlă de ulei în schimbul votului?

Aia e populaţia!

Dar sunt mulţi...

Ştii ce suntem noi în ecuaţia asta? Trebuie văzute realitatea şi adevărul. Realitatea este că după 50 de ani de comunism şi 20 de ani de ghetou din ăsta neocomunist, am ieşit ologi. Toţi suntem ologiţi. Asta e o realitate, e un lucru cuantificabil. Dacă iei două scrumbii într-o pungă portocalie, îţi dai seama ce hal de instincte pavloviene ai?! E tragic. Adică te uiţi, râzi, dar este tragic. Însă adevărul e că România nu se reduce la realitatea ei mizerabilă. Adevărul e că România profundă luptă tacit.

„Suntem într-o situaţie mai tragică decât cea de după Dictatul de la Viena"

Cum va arăta România peste 5 ani?

Am spus-o de acum un an şi jumăte - asistăm la sfârşitul clasei politice. Lumea va fi mult mai conştientă, mult mai matură, a început să-şi dea seama. E bine că a plecat un lot în străinătate şi a luat contact cu Occidentul. Ştiţi câte insule de românitate sunt în ţara asta? Insule care nu sunt declarate. Oamenii gândesc altfel, ştiu.

Mai toată suita asta de bancuri politice care a apărut acum este un simptom al unei lucidităţi. Deci au reapărut bancurile politice. Nu băşcălia. Ăsta e un simptom. E poate cea mai dură lecţie pe care o are poporul român. Situaţia în care ne aflăm acum e cea mai tragică din istoria poporului român. Ea este cu mult mai tragică decât Dictatul de la Viena.

Se discută foarte mult despre faptul că nu suntem închegaţi, că românii nu au stat suficient de vorbă între ei...

Just! Lucrul ăsta e sesizat de Mircea Vulcănescu în 1922, când spunea: „Ne-am unit politic, dar nu sufleteşte". După 1.000 de ani cât am stat dispărţiţi, au ieşit doi oameni politici care se luptau: Maniu şi Brătianu. Şi au prins clasa politică cu garda jos. Asta în afară de faptul că e ceva congenital - cum a zis Herodot, „păcat ca nu-s uniţi". Pe lângă dezbinarea asta, s-a băgat şi spaima ideologică comunistă. Acum mai suntem setaţi şi economic.

„Să te ferească Dumnezeu de Biserica sforăitoare"

Se mai poate vorbi astăzi despre teologie luptătoare în Biserica Ortodoxă Română?

Aşa cum zicea Nae Ionescu, să te ferească Dumnezeu de Ortodoxia sforăitoare. Am zis că daca vreau să mă culc, mă uit la „Trinitas". Ei teologhisesc acolo într-un cerc închis. Aia e ultima instanţă unde trebuie s-o faci. Există creştini adevăraţi şi există creştinism din ăsta neexplicit, mai degrabă implicit - în oameni, într-un gest, în atitudini, în inima noastră. Încă mai găseşti mari sfinţi duhovnici.

După ce ei vor dispărea, ce va veni în loc?

N-ai de unde să ştii ce se întâmplă. Putem să ne îngrijorăm, dar trebuie să nu fim îngrijoraţi. Biserica zice că poţi să ai griji, că te ajută Dumnezeu în grijă, dar să nu fii îngrijorat, pentru că până la urmă o să le rezolvi pe toate. Tu crede! Crede aşa, simplu, firesc. Într-un fel, această presiune este bună pentru că îl mai pune pe om în ipostaza de a descoperi şi altceva decât suprastructuri şi macrostructuri.

Ce înseamnă să fii european, în viziunea dumneavoastră?

Dacă vrei să faci din fiul tău european, aruncă-l în neant! Jean Jacques Rousseau sesiza un paradox pe la 1700 şi ceva. Şi atunci erau suprastructuri statale, imperii şi catolicismul, care funcţionau pe macrostructură. A sesizat o comunitate europeană: nu mai e niciunul german, spaniol, francez - toţi suntem europeni. Şi el ce-a constatat: nimeni nu mai urăşte pe nimeni, dar nici nimeni nu-şi mai iubeşte ţara. Însă peste 100 de ani a început o febră naţionalistă.

Practic, Rousseau a dat definiţia europenismului de azi...

Comunitatea Europeană este o structură politică şi economică de interes. Ea nu are un fundament spiritual. Acesta în mod clar trebuia să fie creştinismul. Nu a fost. Şi atunci este un agregat de interese, care la prima lovitură se va rupe. Cum era piaţa comună, care cel puţin era onestă, declarată fiind. I-am zis unui ambasador: „Domnule, aţi pus schimbătorul de viteze economic la Bruxelles. Schimbătorul de constituţie n-o să-l puneţi!" „Dar de ce?", mă întreabă. „Păi pentru că dacă joacă Olanda cu Spania un meci de fotbal, n-o să se strige «Hai comunitatea europeană!»".

A fost aprobat Tratatul de la Lisabona. Juridic vorbind, de acum există Uniunea Europeană.

Le urăm succese! Dar, au zis nişte ţigani o chestie genială: „Să te ferească Dumnezeu de eşece!". UE trebuie să-şi facă administraţie, dar administraţia asta nu se suprapune cu vocaţia omului. Omul nu poate să fie o abstracţie. E drept că e un agregat şi agregatul ăsta are şi calităţi, are şi mari defecte. Printre calităţile incontestabile este aceea că UE civilizează şi n-o să mai stăm cu berbecii ăştia autohtoni, cu feuda asta privatizată. Mai pune de-o şosea, mai pune de ceva..

Dar în acelaşi timp şi uniformizează şi nu ţine cont de individualitatea fiecărui popor. Ei ţin cont doar formal, pentru că zic acolo „unitate în diversitate". Dar ei nu ştiu că diversitatea este un fel de rezervaţie naturală. Cum au făcut americanii cu indienii.

De ce să-mi pui mie etichetă, să-mi spui: „De mâine sunteţi diverşi!"? Păi o ştiam şi eu! Diversitatea are o fiziologie. Nu poţi spune: „Sunteţi diverşi aici, iar dincolo sunteţi omogeni!" Mie tocmai mi-au arestat diversitatea, în faţa blocului: băbuţa care vindea usturoi. Poliţia comunitară a făcut-o. Ei acolo erau corecţi, pe restul îi lasă „la liber". Din detalii observ ce se întâmplă, din lucruri de genul ăsta.

„Clasa politică e o tumoră ce trebuie extirpată"

De ce credeţi că nu ne obosim să accesăm fondurile de la Uniunea Europeană?

Nu se pot fura. Şi din cauza asta, fiind monitorizaţi, nu se bagă nimeni.

Prin urmare, nu-i vorba de prostie din partea noastră, a românilor?

Nu, este viclenia clasei politice şi criminalitatea ei. Pe ei nu-i interesează ţara, pe ei îi interesează vila de la Snagov şi banii de acolo.

Dar politicienii nu sunt, în fond, oglinda noastră? Nu sunt emanaţia noastră?

Aici este o profundă eroare. Clasa politică nu este corp reprezentativ, este o tumoră. Politicienii se dau, se legitimează ca fiind preşedinţi, miniştri. Ei nu au legătură, ei sunt o tumoră ce trebuie extirpată.

Nu noi i-am votat?

Noi am votat pentru că suntem în ghetou. Tu stai la numărul 455, alături de numărul 456 şi vine plutonierul şi îţi zice: „Bă, drepţi! Staţi lângă pat!" Acum, sigur că e mai soft toată chestia asta. Din puşcărie ne-am transformat în junglă. Şi ne împuşcă la liber. Dar lanţul de care v-am zis la începutul discuţiei, ăla e. Şi e sinistru. Libertatea nu înseamnă libertinaj. Dar ne-au inoculat faptul că ei sunt legitimi. Noi i-am votat! Toată lumea e în stare de inconştienţă. Clasa politică ne-a dat sentimentul că suntem liberi, însă laţul era deja pus. Deci „ţarcul" este foarte bine făcut.

În toată această clasă politică nu găsim şi oameni de calitate?
Sunt strecuraţi pe acolo, săracii, dar e ca la chelneri sau ca la bucătărie. Mie, dacă mă angajez mâine la un hotel, o să mi se spună: „Uite, ăla e şeful de sală, ăla e şeful de la bucătărie..." Deci sistemul este distrus, este corupt. Bine, asta nu înseamnă că, dincolo, sistemul este rai. Dar fiind societatea civilă foarte puternică, îi ţine în şah şi nu mai fură atât de direct din buzunar. Au alte forme de corupţie.

La noi, societatea civilă ce face?
Deci noi nu avem societatea civilă. Noi suntem supravieţuitori.

Şi dumneavoastră sunteţi parte a societăţii civile. Aveţi o voce care se face auzită în spaţiul public.

De când să fiu eu societate civilă? Eu sunt prestator de servicii la Teatrul Naţional. Vocea e altceva, aia e haiducie. Eu sunt haiduc. Eu n-am o consistenţă organizatorică. Eu n-am oameni care să mă urmeze, să spun: „Stop! Vă scot mâine două milioane pe stradă!" Păi, îi calcă în picioare în două săptămâni. Eu sunt sabotat tot timpul. Şi îi mai apăr şi pe puştii ăia de la Teatrul Naţional. Dar societatea civilă înseamnă o atitudine.

„Ni s-a tăiat accesul către noi înşine"

Suntem capabili să avem o societate civilă?

Nu ni s-a dat timpul necesar. Mircea Eliade avea o expresie teribilă: „teroarea istoriei". Când să te aşezi? Unde ai văzut tu în România să se adune lumea astăzi şi să vorbească? Nu am avut timp. Noi am avut timp doar să iubim. Tragic, în goană, hăituiţi şi, culmea, ni s-a aşezat o iubire foarte senină în suflet. E patologic. De pildă, raportul dintre Ileana Consânzeana şi Făt-Frumos nu e de tip freudian. La noi, Freud este senin. Deci una este în realitate şi alta este în idealitate. Suntem factori sociali. Nu vedeţi că, la un moment dat, ne destăinuim geometric? Nu ştii ce asocieri se fac în sufletul şi în capul fiecăruia.

Tinerii au nevoie de societatea civilă...

E nevoie de creieraşul şi de Dumnezeul fiecăruia pentru ca asocierile să fie făcute cât mai rapid. Ai nevoie de modele. Ăştia au ascuns toate modelele. Dar când tu o să vezi că eşti sărac lipit pământului şi că tovarăşii ăştia intelectuali îşi bat joc de Eminescu, de Noica şi de Mircea Vulcănescu, dacă ai un pic de sânge tare şi crezi în Dumnezeu, o să-ţi apară nişte luminiţe în faţă. Şi atunci te întăreşti. Tinerii nu trebuie să se mai lase legănaţi, pentru că astăzi nu le dă nimeni nicio pernă, niciun model. Ei trebuie doar atât, să se considere fii ai lui Dumnezeu.

Reiese că tinerii trebuie doar să umple nişte structuri...

Da, sunt de umplutură. Şi când îşi dau seama că nu vor să fie o umplutură, încep ăştia să le stea în cale, cum îmi stau mie. „Ce facem cu evadatu' ăsta dacă face scandal aici ?"

Viitorul României este cel prezis de Orwell, în „1984", sau e „o minunată lume nouă" ?

Orwell era romantic. Orwell este Arici-Pogonici, pe lângă memorialistica ce include Fenomenul Piteşti sau Aiudul. El e un talent, dar nu ştia multe. Aici, în România, era pus falusul pe post de cruce, erau „împărtăşiţi" deţinuţii cu fecale... Trebuie să ai acces la memorie, ca să ştii cine eşti. Şi atunci vei avea o demnitate şi o forţă deosebită. Până atunci n-ai, nu ştii cine eşti. Nouă ni s-a tăiat accesul către noi înşine.

„Nu trăiesc în leasing"

Aveţi rate la bănci, domnule Puric?
Nu, nu trăiesc în leasing.

Trăim în leasing în România?

Păi da, în loc să-ţi iubeşti nevasta, stai cu gândul la contul din bancă, la rate. Te transformă în sclav.

Altfel nu poţi să-ţi iei o casă...

Eu am trăit toată viaţa într-o garsonieră. Pe urmă am reuşit, căsătorindu-mă, să vând garsoniera şi să trecem la două camere.

Ce credeţi că arată faptul că aţi vândut cartea „Cine suntem" în 85.000 de exemplare, în condiţiile în care un scriitor bine cotat vinde aproximativ 10.000 de exemplare?

Acum am ajuns la 130.000 de exemplare vândute. Eu nu sunt scriitor. Eu am scris când mama mea murea. Şi am scris într-un fel de dezastru interior de parcă murea şi ţara odată cu ea. A fost un strigăt. Pe urmă am aflat de edituri. E ca şi cum aş intra eu acum la redacţie. Eu n-am reflexe de jurnalist, eu sunt actor. A doua carte a venit de la sine. Acum, toată lumea zice „Scrie-o pe a treia!", dar a treia nu se poate naşte decât tot din aşa ceva.

Dintr-o tensiune pentru că, într-adevăr, e un vid care s-a umplut. Ce-am scris eu în cartea asta, dacă te uiţi? Sunt o serie de interviuri, sunt o serie de mărturii de-ale mele, puse cap la cap într-o dimensiune a unei mărturisiri. Eu nu am pretenţii beletristice şi nici măcar eseistice.

De asta v-am şi întrebat, pentru că ceea ce aţi pus în cărţi pare să exprime mai degrabă o nevoie socială...

Da, dar voi, ca ochi din afară, puteţi să vedeţi mult mai bine decât mine. Nu am putut sta ca un mort...

Aţi tras nişte concluzii după ce aţi văzut succesul de vânzări?

Da. Cred că este vorba despre nevoia neîmplinită a poporului român de identitate. Este o nevoie fantastică şi autentică. Prăpastia între clasa politică, intelectualitate şi popor este din ce în ce mai imensă. Ăştia s-au băgat între cafele şi la baruri şi stau, cocoloşiţi de comunitatea europeană, în burse pentru Europa. Clasa politică este genul de securişti care se ţin acolo oligarhic.

Oligarhia înseamnă cei puţini, nu înseamnă „aristo", adică „cei buni". Este o adunătură umană, este statul de tip mafot care, în partea asta, are altă căpuşă, această intelectualitate. Cordonul ombilical cu poporul este rupt. Între popor şi ăştia există o populaţie, care circulă asemenea oamenilor decerebraţi. Sunt oameni cu fulare, cu pungi electorale. Pe ăia îi dau tot timpul la televizor.

Dar acum au ieşit la vot aproape 60% dintre cetăţeni. E un procent mare...

Da, au ieşit, pentru că situaţia s-a agravat. Este criză financiară.

Aceştia sunt „poporul" sau „populaţia"?

E un amestec, e un dezastru. Este o situaţie de naufragiu. Zicea Vasile Pârvan: „Poporul care conştientizează procesul istoric prin care trece are toate drepturile să se legitimeze în istoria universală". Noi trebuie să conştientizăm. Dialogul ăsta al nostru este un act, cât pot eu, de conştientizare. Nu e un act de polemică, nu e un act de pamflet. Este un act de diagnoză, cum zice grecul, „a vedea prin...". Atât cât pot eu...

„Un jurnalist adevărat face un act de conştientizare"

Cum vi se pare presa românească?

Presa în România e ca în bancul ăla: „Dacă n-ai televizor, nu eşti informat, dacă ai, eşti dezinformat".

Presa înseamnă şi internet şi ziare...

Şi la voi, ca şi la noi, se mai strecoară din când în când câte un om care le mai spune pe bune. În rest şi voi ascultaţi comenzile şi trendul, care spune: „Căsăpiţi-l pe ăla!". Şi atunci autoritatea unui jurnalist, sau personalitatea lui, depinde de forţa lui.

Era un jurnalist interbelic extraordinar, care spunea: „Mă simt aici ca vulturul Mitică". Adică nu poţi să fii şi Mitică, şi vultur. Un jurnalist adevărat face un act de conştientizare, nu un act de manipulare, nu un act de confuzie. Cum zicea Mircea Vulcănescu: „Sunt aici nu ca să am dreptate, ci ca să ne lămurim".

Este extraordinar cum un articol de fond poate să radieze în milioane de suflete. Şi altul poate să tăbăceasă şi să murdărească. Ca şi în teatru. Sunt funcţionari dramatici şi sunt artişti. Sunt foarte puţini artişti. Şi aici este identitatea aia dumnezeiască de unicitate, irepetabilă. Dumnezeu te face irepetabil şi sunt alţii care vor să te facă repetabil. Ştiţi care e diferenţa dintre procreaţie şi reproducere ?

Procreaţia implică dragoste...

Şi mai e ceva. Eu nu sunt reproducerea părinţilor mei. Procreaţia presupune că ai din mama ta, din tatăl tău, din bunici şi încă ceva pe deasupra, incontrolabil. Acea necunoscută îţi dă un ascendent. Aia e procreaţia. Care scapă geneticienilor.

Proiectul „Dan Puric - preşedinte" a fost o glumă sau chiar v-a bătut gândul să candidaţi?

Securiştii trebuie s-o consume şi pe asta. Au dat drumul la şampanie mai devreme, ca să n-o destupe. Şi atunci Securitate se ocupă... „Ce e amărâtul ăsta? - Un actor, acolo, a început să facă piftie pe aici, să se închege! - Hai s-o stricăm şi p-asta!" Când am zis că vreau să candidez la Preşedinţie am făcut-o în glumă, zicând că nu i se poate da puricului şi poporului tăcere.

Dar ăştia nu s-au uitat la nuanţă. Şi au zis: „De ce să se ducă lumea, hai să-l compromitem!" Ştiţi că Vadim a avut o chestie genială, atunci când i-au răpit teroriştii pe ziarişti. „Aoleu, se compromite şi mişcarea teroristă!", a spus. Au vrut s-o compromită şi pe asta. Eu eram în turnee prin Petroşani şi mi s-a comunicat că la televizor se spune că vreau să fiu preşedinte. Ei fac coeficiente de popularitate şi consumă cartuşul. I-am spus părintelui Atanasie că tot insistă ăştia să mă bag la candidatură. Şi zice: „Dan Puric, un om excepţional, trebuie să aibă şi un popor care să-l urmeze".

„Moş Crăciun să vă aducă mintea cea de pe urmă"

Ce faceţi anul acesta de Crăciun?

De Crăciun mă duc în Bucovina, mă ascund, stau faţă în faţă cu porcul... Şi vreau să mă adun.

Ce aţi vrea să le aducă Moş Crăciun românilor?

Să le aducă mintea cea de pe urmă şi inima creştină în ei. Aia curajoasă! Hristos a zis „Îndrăzniţi!", n-a zis să stăm în expectativă. Bine, nici n-a zis „Să aveţi tupeu!"

Freud spunea că numai nevroticii au înclinaţia aceasta către misticim şi că oamenii întregi la minte n-ar avea porniri de genul acesta...

Acum problema este cine întreabă şi cine răspunde. Din punctul lui de vedere este perfect valabil. Dar mai există şi un alt punct de vedere. Dacă întrebi un musulman despre asta... În temniţa de la Aiud erau ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi, evrei. Au murit cu toţii acolo. Să fi fost cu toţii nevrotici? Apropo de credinţa manifestată în temniţele comuniste - Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor, îi spunea unui evreu: „Tu ştii că eu vreau ca România să fie condusă de evrei?" „Dar ştii cum: să fie evrei ca Sfântul Apostol Pavel, nu ca Ana Pauker, că dacă nu, ne-a luat dracu` p-amândoi!".
interviu luat de George Rădulescu

Am obosit ...

2010-05-09T04:08:00.001-07:00

Am obosit să-mi dau interesul să întreţin ceva ce nu exista… ceva care poate nici n-a existat vreodata…
Am obosit să spun mereu Da, să dau din cap aprobator şi să fac pe-a interesata când nici măcar nu dau 2 bani pe un lucru…
Am obosit să zâmbesc şi atunci când îmi vine să plâng şi nu mă bagă nimeni în seamă…
Am obosit să vorbesc fără să mă asculte nimeni…
Am obosit să mă simt singură chiar şi atunci când sunt sute de oameni în jurul meu…
Am obosit de atât puţin şi atât mult…
Am obosit de atât nimic şi atât fără rost…
Am obosit de atât frumos şi atât urât…
Am obosit de ignoranţă şi nebăgare în seamă…
Am obosit de încercări şi vise…
Am obosit de atâtea interpretări şi păreri greşite…
Am obosit de lume…
Am obosit de tot.

Life is a long process of getting tired. (Samuel Butler)

O LUPTATOARE

2010-05-09T04:02:00.001-07:00

Sunt o luptătoare, îmi zic. De când mă ştiu mă trezesc dimineaţa. Mi-aş dori că măcar două zile pe săptămâna să mă pot trezi când vreau eu. Să stau leneşă ca o pisică moale şi gri cuibărită în aşternutul cald şi visând la nimic. Sunt o luptătoare leneşă, îmi spun şi îmi privesc mutra în oglindă, cearcănele, părul ciufulit şi buzele palide, mă gândesc că, de fapt, nu am scopuri deosebite în viaţă, nu sunt carieristă şi nu voi lua vreodată un Nobel, nici măcar unul pentru cea-mai-bună-mamă-din-lume. Nu mă pot lăuda decat cu faptul c-am suportat durerile naşterii. Sunt miliarde de femei care au trăit acelaşi lucru. Nu sunt deosebită cu nimic. Tot ce fac este mediocru şi destul de limitat. Poate că aş fi excelat într-un domeniu, habar nu am. Nu m-am străduit şi puţin probabil să o fac în viitor. Uneori sunt crunt dezamăgită de mine. Dar nu fac nimic pentru a ieşi din cercul acestei dezamăgiri. Cred că îmi merit condiţia. Sunt o luptătoare care n-a deprins încă gustul victoriei, care urăşte competiţiile, căreia îi place să lucreze singură, o luptătoare ciudată care se uită cu admiraţie la cei sclipitori şi obsedaţi de muncă, care se străduiesc o viaţă crezând că vor realiza ceva măreţ. Unii chiar reuşesc şi mă uit la ei cu veneraţie aproape, dar pe mine mă interesează preţul acestor reuşite, la sfârşit, când aduni şi scazi tot, vreau să ştiu ce rămâne, cu ce te alegi din voluptatea succeselor şi-a zilelor nesfârşite, vreau să ştiu cât merită să lupţi, pentru ce şi dacă asta te face fericit în final, dacă te vei uită la ţine şi te vei simţi special, bun, deştept şi corect şi dacă vei fi iubit. Dacă la capătul tuturor lucrurilor care-ţi luminează cumva existenţa, care te fac să lupţi, este cineva în care ai încredere, cineva care va rămâne mereu acolo, aşteptându-te, îmbrăţişându-te şi iubindu-vă.
Sunt o luptătoare care a renunţat înainte să înceapă, care abandonează ringul numai când se uită de deasupra la mulţimile huiduitoare şi vulgare adunate, o luptătoare cinică şi nepăsătoare, care a uitat să iubească. O luptătoare de piatră nemângâiată. O luptătoare obosită care se topeşte leneş în frumuseţea unui “poate că…”.

2010-04-10T09:12:00.000-07:00

Ma uit in jurul meu si vad numai tristete, totusi asa sunt si eu. Ma bucur totusi ca tu esti fericit in zilele acestea, as putea spune ca niciodata nu mi-am dat seama cat de repede trece timpul insa sincera sa fiu ma gandesc la lucrul acesta cred ca din burta mamicii mele.Nu pot totusi sa accept ca lumea e grabita in jurul meu si cum fiecare trecem atat de nepasatori unul pe langa celalalt.
Atatea mii de figuri si totusi nimeni nu iti ofera nici macar un zambet .Toti trec mai departe fara sa te observe de parca nici nu ai exista, de fapt daca te gandesti putin nu esti decat o persoana dintre cele 6 miliarde si ceva, asa ca nu esti prea importanta.Vad numai suflete pustii bantuite de regrete, supuse in fiecare zi aceluiasi program, un program banal cotidian care ii impiedica sa faca ceea ce vor.Pe fetele oamenilor se citese suferinta, si putini sunt aceia care duc viata la care au visat, noi suntem niste actori pe pamant si jucam pe scena noastra personala. Bineinteles ca unii joaca in comedii altii in drame etc., dar unii chiar sunt actori prosti. Privesc si tac…tac si privesc. Mi-am faurit singura o lume care nici pe departe nu reflecta realitatea si imi place lumea mea.
Suntem insensibili fata de noi , fata de apropiati, fata de intreg universul, ce ne caracterizeaza? Poate indiferenta... eu nu vreau sa fiu indiferenta insa de multe ori nu pot sa fiu altcumva, nimic si nimeni nu poate invinge asta,de ce?Oare nu ma straduiesc indeajuns sa o elimin, sau imi place aceasta stare? Micile placeri sunt cele mai frumoase, poate insignifiante la prima vedere, dar in interiorul lor sunt adevarate clipe de viata. De ce florile infloresc? De ce soarele rasare...de ce m-am nascut?Si pt ce?---in toate intrebarile se regaseste sentimentul acela de fiinta pe care trebuie sa il savuram, ne-am nascut dintr-o poveste de dragoste si trebuie sa dam dragoste.

Aici am unele obiectii dar nu incep sa le spun ca imi place cum suna fara nimic... Stau si ma inteb...DE CE INDIFERENTA?

2010-04-10T08:51:00.000-07:00

Printesa Alba ca Zapada, care pana mai ieri potopea parcurile si padurile cu roiuri de stelute albe si intr-o singura noapte, construia pod peste Dunare, a murit!
Au plans-o arborii din cranguri, cu glas funebru de crengi goale si uscate...Au jelit-o vanturile de miaza-noapte si trestiile de pe balta, sub presiunea crivatului, si apoi au ingropat-o in valea plangerii!
Zilele si noptile nu mai sunt albe iar spaima cerului sobru, plumburiu si mohorat s-a topit in albastru de Voronet.
De departe, dintre portocali si mandarini, de pe tarmuri calde de Mediterana s-a reintors printesa tineretii pamantului, cu ghiocei si viorele prinse in par. A venit cu alaiul ei de pasari migratoare, vanturi calde si stropi de ploaie si este hotarata sa-si intinda domnia peste toate tinuturile zonei temperate.
Cat este de frumoasa!
Sub stralucirea ei de verde crud, se ascunde o taina...Taina renasterii din propria cenusa, taina revenirii la viata sau taina tineretii vesnice.
In vraja farmecului acesta bland de primavara, parca am uitat cat am suferit si cat de trist mi-a fost sufletul in zilele intunecate, in care soarele parea ca nu se va mai intoarce niciodata cu fata spre pamant . Am uitat pacea de mormant a iernii si parca inima s-a dezmortit ca dupa un somn lung de hibernare iar gandurile au inceput sa rasara spre fiinta o data cu primele fire de iarba...O, Doamne!...Ce bine ca inca nu mi-a incremenit sufletul! Undeva...intr-un district al lui, staruie mistuitoarea si clocotitoarea intrebare:

Oare cati stiu sa se bucure de revenirea primaverii? Oare cati iubesc verdele sperantei si cati au reusit sa iasa cu inimi calde din vraja inghetatei ierni?
E din nou primavara!...S-a reintors muza...
Asa ca ma las si eu, ca si tine, purtat de alaiul printesei cu straie verzi si ochi albastri si ma intreb: oare cate primaveri va trebui sa mai trimita Dumnezeu peste noi, ca sa putem intelege miracolul vietii, miracolul „nasterii din nou” si secretul vietii vesnice?

GANDURI AIUREA...

2010-04-10T08:46:00.000-07:00

Imi trec prin minte 1000 de ganduri, ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns si tot drumul de 1000 de ganduri care s-au transformat in fapte, realizari si sentimente. Gandul este motorul care mi-a suflat tot timpul in ceafa si am mers mai departe, cu forta si viteza lui am calatorit unde am vrut eu si am fost ce am vrut eu.

Gandul este intotdeuna sincer. Eu de ce as fi altfel? Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale , cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizi inegale. Constructia nu va rezista, nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.

iar eu? eu sunt un gand.. si probabil e cel mai mare defect al meu….

E viata mea o trecere prin vreme?

2010-04-10T08:26:00.000-07:00

E viata mea un vis necugetat
Scapat de sub controlul altui vis?
Sau e un joc de stele scaparat
Din labirintul unui paradis?

E viata mea o trecere prin timp
Ivita la-ntamplare dintre stele?
Sau e urmarea unui anotimp
Din nesfarsita spatiului durere?

E viata mea miracolul luminii
In universul plin de intuneric?
Sau e eroarea dulce-a ratiunii
Din mintea unui mare zeu himeric?

E viata mea o reflectare-n mare
A nesfarsitei sete de-mpliniri?
Sau e un strop absurd de alinare
Din zbaterea supremei amagiri?

E viata mea concluzia suprema
A unui gand divin de intrupare?
Sau e mereu solutia extrema
A scurgerii de clipe la-ntamplare?

E viata mea nemarginita fire
Prin care curge totu-n Univers?
Sau e un mod divin de implinire
A unui vis din struna unui vers?

Mihail Buricea

26 July 2006

Oare ce caut eu aici?

2010-04-10T08:17:00.000-07:00

Oare ce caut eu aici?Cum unde aici?Aici,pe Pamant.Aici,in Romania.Imi pun aproape in fiecare zi intrebari la care nu reusesc sa gasesc raspuns...nici ceilalti nu stiu.Oare de ce stim atat de putine lucruri?
Ce imi doresc eu este sa-mi gasesc locul.Probabil ca ma aflu la varsta asta ciudata (pentru ca nu stiu alt cuvant care sa o defineasca mai bine) la care mi-e imposibil.Vreau sa gasesc prieteni care sa ma inteleaga.Poate ca deja ma inteleg si nu-mi dau seama.Vreau unele lucruri care par nerealizabile.Sau poate ca sunt realizabile si nu vad eu asta.
Oare nu sunt egoista?Cum de pot cere celorlalti intelegere,atunci cand eu nu o pot oferi?Incerc sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca,incerc sa nu judec,incerc sa inteleg.Poate ca nu fac destul.Poate ca,daca as face destul,viata mea s-ar schimba.Poate ca as fi o persoana mai placuta.Sau mai sociabila.Sau mai buna.Poate ca nu m-as mai simti singura.Poate...
Sa traiesti e greu.Dar toti vrem sa traim.Ne plangem ca avem atatea griji si probleme,dar toti ne luptam pentru viata.Aproape toti...Se spune despre sinucigasi ca sunt niste lasi.Mie mi se pare ca sunt curajosi.Sau nebuni.Oare nu-ti trebuie curaj sa te hotarasti sa mori?Poate ca n-am dreptate.Dar vorbesc din perspectiva unei persoane care vrea sa traiasca.Deci e greu,asta e clar.Dar de cand ne plac noua,oamenilor,lucrurile simple sau usoare?Ar fi cu siguranta mult prea plictisitor.Poate ca ar trebui sa ma bucur de surprizele mai mult sau mai putin placute pe care mi le ofera viata.Adica...poate car ar trebui odata sa incep sa traiesc!

REGASIRE

2010-03-27T23:24:00.001-07:00

Suntem niste oameni grăbiţi: grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte, grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri, să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenţei. Ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea placerilor imediate si facile, în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată. Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă, nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate. Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite, semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită, arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise, nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi, prea des o pasăre singuratică şi dezorientată... Desigur, trecerea anilor aduce dupa sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniştile regeneratoare dar, mai ales, sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea muncii, rosturile cetăţii, uneori himere şi mode inautentice, alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate. Si atunci traim o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate, între stele şi pământ, între viaţa privată şi cea din spaţiul public, având un singur ţel: regăsirea de sine. Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat
decât ziua stelară.
Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip,
sau un ou de pitulice,
Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu cele
mai mari,
Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele
cerurilor,
Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişice
mecanică,
Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întrece
orice statuie,
Şi un şoricel e un miracol ce poate convinge
sextilioane de necredincioşi. Recunosc întrupate în mine cărbune, muşchi
cu lungi filamente, fructe, grâne, rădăcini
bune de mâncat.
Ca un zid tencuit sunt de sus până jos căptuşit cu
patrupede şi păsări,
Dintre acestea multora le-am luat-o înainte din
pricini ştiute;
Dar mi-l amintesc pe acela pe care-l doresc. În zadar fug, ori se înspăimântă,
În zadar rocile plutoniene îşi împroaşcă străvechea
văpaie ca să nu mă apropii,
În zadar mastodontul se refugiază sub pulberea
oaselor sale,
Zadarnic stau lucrurile la sute de leghe distanţă
şi iau forme multiple,
Zadarnic oceanul se-afundă-n genunea-i şi marii
lui monştri se-ascund în adânc,
Zadarnic şoimanul se-adăposteşte-n văzduhuri,
Zadarnic şarpele se strecoară printre iederi şi
trunchiuri căzute,
Zadarnic elanul se-afundă-n păduri neumblate,
Zadarnic pinguinul cu ciocul tăios se trage spre
nordul extrem, în Labrador,
Eu îl urmez fără preget, mă caţăr până la cuibul
din fisura falezei. (Walt Whitman - "Cantec despre mine"

SARBATOAREA DE FLORII

2010-03-27T23:14:00.000-07:00

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei imparatii acordau gratieri.
Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moarte, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.

Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noapte de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim"

In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5). In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.
"Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui". In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: "Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face" (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.
Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!".
In Duminica Floriilor, in bisericile ortodoxe, se binecuvinteaza ramurile de salcie. In popor exista credinta ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pamanturile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. De aceea nu trebuie sa ne miram daca o mai intalnim atarnata in adaposturile animalelor.
Salcia care era dusa la biserica trebuia sa aiba mugurii desfacuti. In cazul in care vremea fusese neprielnica pentru inmugurire, atunci crengile de salcie erau puse in apa cu cel putin o seara inainte de a fi duse la biserica.
Exista si obiceiul lovirii usoare cu crenguta de salcie. Parintii isi loveau usor cu ramurile de salcie copiii, spunand: „Bataia salciei, sa fii sanatos ca aceasta!“

Salcia era pusa si in apa in care se imbaiau copiii.
Mugurii de salcie erau considerati vindecatori. Cei care mancau muguri de salcie, scapau de friguri si de alte boli. Mugurii de salcie erau introdusi in aluatul pentru paine. In popor, exista credinta ca salcia sfintita aruncata in foc, poate ajuta in cazul unui incendiu. Cu salcie sfintita, inmuiata in agheazma, erau stropite atat casele oamenilor, cat si incaperile unde stateau animalele, pentru a fi ferite de lucrarea duhului necurat.
In anumite zone, in seara de Florii, fetele nemaritate pun o bluza curata si o oglinda langa un par altoit si o lasa acolo pana dimineata. Oglinda o pot folosi la farmecele de dragoste, sanatate.
- Femeile gatesc bucate alese si placinte pe care apoi le dau de pomana saracilor.
- Pomii fructiferi sau butucii de vie impodobiti pentru a da rod bogat si manos.
- In aceasta zi este bine sa se aeriseasca hainele.
- Se dau vitelor sa manance crengi de salcie pentru a se inmulti si a fi sanatoase tot anul.
- Se spune ca asa cum va fi vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.
- Nu trebuie sa te speli pe cap in aceasta zi, caci vor albi. Se pot spala totusi, dar numai cu apa sfintita.
- La miezul noptii se fierbe busuioc in apa si cu fiertura te poti spala pe cap, pentru a avea un par sanatos si frumos.
- Cine nu serbeaza ziua aceasta se va umple de pistrui.
- Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune.
- Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.
- De Florii, este bine sa mananci peste, este cum se spune dezlegare la peste.

Cu aceasta ocazie a Floriilor, se obisnuieste a se sarbatori toti cei care poarta nume de floare. Iata numele celor sarbatoriti in Duminica Floriilor si daca este vreun nume care mi-a scapat, va rog sa-l mentionati si il vom adauga in lista:

Anemona
Brandusa
Camelia
Codrin
Codrina
Codrut
Codruta
Craita
Crina
Crinu
Crinuta
Crizantema
Delia
Floarea
Flora
Florenta
Florentin
Florentina
Florica
Florin
Florina
Garofita
Gherghina
Iris
Lacrimioara
Margareta
Micsunica
Mugurel
Narcis
Narcisa
Panseluta
Romanita
Trandafira
Violeta
Viorel
Viorica
Zambila
Zambilica

Urez si eu La Multi Ani si sa petreceti frumos tuturor celor ce sunt sarbatoriti in aceasta zi de Florii si care poarta nume de floare!

HAIDETI LA MITING

2010-03-23T12:32:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=IG4zj0ge8wA
Profesorii îşi vor căpăta rolul cuvenit în societate (şi implicit un nivel decent al veniturilor) atunci când vom reconstrui fundamentele sistemului, când vom restabili o ierarhie a valorilor, când vom refuza compromisul de orice fel cu sistemul. Şi nu putem începe din altă parte decât de la politic. Şi nu cu un guvern în care ministrul educaţiei va fi convins că profesorii au salarii indecent de mici atunci când unul din ei va muri de foame.
http://www.youtube.com/watch?v=xxqKWiGoF0U
Va invit joi 25 martie incepand cu ora 10 in Piata Victoria, in fata guvernului , la mitingul singurului sindicat care inca mai lupta pentru drepturile incalcate ale cadrelor didactice pe toti care :
-sunt pensionari si vor lua din ce in ce mai putini bani
-sunt someri si nu au sperante
-lucreaza in cultura si sunt prost platiti
-sunt artisti si sunt desconsiderati(apropos ati aflat ce s-a intamplat cu teatrul ION CREANGA, cum au fost azvarliti in strada ca sa se faca in acea locatie un cazinou ?)
-cei care in 1989 au iesit in strada si au crezut cu tarie ca pot schimba ceva
-cei care nu au iesit atunci dar care s-au saturat si pot face ceva acum
-tinerii care vor un viitor in tara lor
-parintii care mai cred ca educatia este un bun necesar copiilor lor
-si toti care mai au un dram de bun simt,educatie,verticalitate si speranta
Ne-au ipotecat viata,trecutul parintilor nostri si viitorul copiilor nostri si chiar al nepotilor.
Oameni buni cat mai putem sa suportam?De ce suntem atat de slabi ?
De ce nu ripostam prin nimic? Unde Dumnezeu suntem noi?
Suntem slabi!
http://ro.netlog.com/hopeangeld_utopia/videos/videoid=ro-1816415
Pentru recunoastere voi purta o esarfa mov iar fata mea o gasiti in albumul de poze despre mine.Va astept si abia astept sa va cunosc pe multi dintre voi.
HAIDETI SA FACEM CEVA,SA INCEPEM NOI!

CUGETARI

2010-03-15T12:05:00.001-07:00

Daca poti, fii mai intelept decat ceilalti oameni, dar nu le spune si lor asta.

Eu judec oamenii dupa propriile lor principii, nu ale mele.

Fii diplomat. Te va ajuta sa ajungi mai usor la ce ti-ai propus.

Nici un lant nu este mai solid decat veriga cea mai slaba.

Imi este destul sa stiu ca pot.

Lumea iubeste invingatorii si nu are timp pentru ratati.

Nu exista prieteni, ci doar momente de prietenie.

Iertarea cheama noi pacate.

Numai in masura in care simtim un lucru avem dreptul sa vorbim despre el.

Foarte rar cel care are primul loc joaca si primul rol.

Nimic nu defineste mai bine caracterul oamenilor decat ceea ce li se pare ridicol.

E teribila situatia unui om superior cu care se falesc prostii.

Cel care te iubeste te face sa plangi, iar cel care te uraste te face sa razi.

Amorul propriu este cel mai prost sfatuitor.

Oamenii cei mai primejdiosi nu sunt cei care-ti cer ceva, sunt cei care-ti dau ceva.

Multe iti sunt ingaduite, putine iti sunt de folos.

Cel care renega trecutul nu are viitor.

Remuscarea este ca un caine muscand din piatra - o prostie.

Orice vorba este o prejudecata.

Nu devenim intelepti decat prin nefericire, nu devenim buni decat prin nenorocirea celuilalt.

Cel care se imbraca in zdrente proaspat spalate se imbraca curat, nici vorba, dar tot in zdrente este.

Tot ce creeaza omul se intoarce impotriva lui. Si nu numai tot ce creeaza, ci tot ce face.

N-ar trebui sa ne deranjam prietenii decat cu ocazia inmormantarii noastre. Si poate nici atunci!

Esentialul tasneste adesea la capatul unei discutii prelungite. Marile adevaruri se spun in pragul usii

Cand iubesti pe cineva ai vrea sa-l loveasca o mare nenorocire ca sa-i poti fi si mai apropiat.

Melancolia se hraneste din ea insasi, si de aceea nu se poate primeni.

Orice vierme care s-ar socoti primul intre semenii sai ar capata pe data statutul omului.

Ceea ce stiu distruge ceea ce vreau.

Acela care este cauza puterii cuiva se prabuseste el insusi.

Este usor sa-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu sa-i faci sa fie fermi in aceasta convingere.

Oamenii isi fac rau unul altuia fie din frica, fie din ura.

Cum se prepara berea din ghimbir

2010-03-15T11:58:00.000-07:00

Acest articol se adresează celor care s-au convins deja de nocivitatea băuturilor carbogazoase „naturale“ produse industrial, chimizate până la refuz şi îndulcite sintetic, colorate ţipător, care în plus ruinează sănătatea. Oferim aici o reţetă pentru prepararea în casă a unei beri din... ghimbir, folosind ingredinte exclusiv naturale. Bună pentru sistemul digestiv, vitalizantă, afrodiziacă, redă pofta de viaţă.

„O clipă, dar de ce să nu cumpărăm pur şi simplu nişte bere de ghimbir din comerţ?“, ne-aţi putea întreba. Ei bine, pentru că berea din comerţ este prea îndulcită şi abia evocă, anemic, gustul ghimbirului. Plus că are un gust de conservant de te omoară...

Iată ce putem folosi pentru a prepara o delicioasă bere din ghimbir:

– o sticlă de 2 litri de apă plată

– o bucată măricică de rădăcină de ghimbir (de fapt, două linguri de ghimbir dat pe răzătoare). Găsiţi ghimbir la GIMA, sau la Kaufland, la sub 10 RON kilogramul.

– 1 lămâie

– 1 vas cu zahăr invertit sau miere

– ¼ lingură de pulbere de drojdie de bere (trebuie să găsiţi la unele magazine naturiste, ca să nu procedaţi ca noi, care ne-am descurcat până la urmă şi cu nişte drojdie de panificaţie...)

Mai aveţi nevoie de o răzătoare şi de o pâlnie. Ne putem descurca, după cum veţi vedea, şi cu o pâlnie improvizată din hârtie, dar totuşi... credeţi-ne că e mai bine cu una adevărată.

„Hei, de ce să cumpărăm o sticlă de apă plată în loc să folosim apă de la robinet?“, aţi mai putea întreba. Ei bine, ştim SIGUR că nu vreţi să vă spunem ce înseamnă „apă de la robinet“. Poate revenim cu un buletin de analiză... dacă vreţi să vi se facă părul măciucă. Dar dacă o filtraţi, magnetizaţi, ceva...

Să vedem ce este de făcut în continuare:

1) Întindem pe masă toate ingredientele, ca să fim siguri că nu am uitat nimic.

2) Am uitat drojdia...

3) Vărsăm apa într-un recipient provizoriu adecvat.

4) Folosind o pâlnie adevărată (nu ca noi), turnăm zahărul invertit (mierea) în sticlă.

5) Adăugăm pulberea de drojdie de bere.

6) Acum, radem ghimbirul până când obţinem cam 2 linguri. Putem eventual curăţa pieliţa de pe rădăcină, dacă vrem.

7) Stoarcem lămâia.

8) Amestecăm ghimbirul şi sucul de lămâie într-o cană.

9) Apoi, adăugăm amestecul ghimbir-lămâie în sticlă. Aici avem cu adevărat nevoie de o pâlnie, pentru că am observat că pâlnia din hârtie nu mai funcţionează după ce se umezeşte...

10) Acum, adăugăm şi apă plată în sticlă. O umplem ceva mai bine de 3/4 , apoi înşurubăm capacul şi agităm bine sticla, până la dizolvarea completă a zahărului invertit/mierii.

11) Vom umple apoi sticla, lăsând gol un spaţiu de două degete, pentru a preveni explozia, odată ce drojdia începe să lucreze.

12) Strângem bine de tot capacul, apoi punem sticla undeva la cald. O lăsăm aşa 24-48 de ore, pentru a lăsa drojdia să lucreze. Când sticla devine foarte tare şi nu mai poate fi „mulsă“, berea este gata. A noastră a fost gata în 24 de ore...

13) Peste noapte, lăsăm berea în frigider. Acest lucru împiedică „explozia“ sticlei. Din acest motiv, evitaţi să lăsaţi sticla într-un loc cald, mai mult de 48 de ore...

14) Odată berea răcită, puteţi umple paharele, nu înainte de a filtra lichidul cu un tifon sau o sită fină.

Şi cu asta, gata. Avem 2 litri de bere delicioasă de ghimbir, cu efort minimal şi la un preţ imbatabil. În plus, este mai slab alcoolică decât cea din comerţ, destul de rară în România. Nu credem să depăşească 0,5-2% alcool.

VISE

2010-03-10T07:06:00.001-08:00

VISE

Ma gandeam ca cei mai multi dintre noi se identifica cu acea personalitate dobandita prin apartenenta la o familie, la o societate. Inca din primii ani de viata incepem sa ne insusim obiceiurile, prejudecatile, credintele, sistemul de valori al familiei din care facem parte si incercam sa ne adaptam situatiei, sa ne conformam cerintelor, sa implinim asteptarile celorlalti. Ni se ofera deja o viziune asupra vietii pe care o luam ca atare.

V-ati pus vreodata intrebarea : “Cine sunt?”

Numele din buletin, statuturile si rolurile pe care le avem nu par a spune foarte multe despre noi. Suntem ceea ce stim?(invatat), suntem ceea ce avem?, suntem produsul societatii?

Daca stam bine sa ne gandim, acestea par lipsite de consistenta, nu ne definesc cu adevarat, reprezinta un “eu” iluzoriu, intrucat desi noi stim cu precizie ce este ambalajul, nu cunoastem continutul. Ne este mai lesne sa ne identificam cu acesta fiindca procesul cunoasterii interioare este anevoios si necesita multa rabdare.

Fiecare om simte nevoia de implinire. Daca noi ne confundam cu “ambalajul”, necesitatea interioara de implinire va fi perceputa distorsionat si coborata la nivelul dorintelor acestuia. Dorintele fiind nascute din iluzie, nu pot fi decat iluzorii, ceea ce inseamna ca indiferent cat de multe dorinte ni se vor implini, vom fi intotdeauna nemultumiti iar in noi va ramane un gol.

Cum ne putem simti impliniti cu adevarat?

Fiecare dintre noi are o inclinatie catre ceva, o chemare interioara, “un vis”. Unii au reusit sa il gaseasca, altii continua sa il caute, multi inca ratacesc. Cand ne descoperim acest vis, atunci suntem pe drumul cel bun iar viata noastra pare a fi pavata cu armonie.

Voi va traiti visul?

Credeti ca este vreodata prea tarziu pentru a-l face sa devina realitate?

Sa inveti sa traiesti cu generozitate

2010-03-10T07:03:00.001-08:00

Sa inveti sa traiesti cu generozitate nu este o sarcina usoara. Aplicarea unui principiu spiritual in administrarea banilor este ceva care vine in contra intelepciunii conventionale. In definitiv, daca vrei un cuib de oua, atunci economisirea banilor are sens; daruirea lor insa, nu are sens. Dar administrarea banilor controlata de egoism, lacomie si teama nu va conduce niciodata la libertate financiara. Atat timp cat esti robit de aceste sentimente, nici o avere, oricat de mare, nu te va satisface. In timp ce investitiile sanatoase sunt o parte a administrarii resurselor tale cu abilitate, secretul pentru linistea financiara sta in recunostinta, multumirea, si generozitatea care-ti guverneaza deciziile in privinta banilor. Oamenii care sunt recunoscatori si multumiti gasesc satisfactie in ceea ce le da providenta. Si oamenii generosi stiu ca Isus a avut dreptate cand a spus: Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra.
A invata sa traiesti cu generozitate reprezinta un proces de o viata, dar va aduce dividende dincolo de asteptarile tale. Daca acesta este lucrul dupa care tanjesti, iata cativa pasi pe care sa ii faci ca sa incluzi recunostinta, multumirea si generozitatea in strategia ta financiara de viata.

Recunostinta
Prea multi oameni pierd invelisul de argint pentru ca se asteapta sa-l gaseasca pe cel de aur.(Maurice Setter)

Bazeaza-te pe ce ai. Nu poti sa-ti permiti Acel lucru al visurilor tale? Nu ai bani pentru cateva lucruri in plus? Daca te bazezi pe ceea ce iti lipseste, asta te va face sa te simti sarac. Dar daca alegi ?? fii recunoscator pentru ce ai, curand te vei simti mai bogat. Daca nu ai bani, s-ar putea sa fie nevoie de o putere a vointei suplimentara ca sa vezi fateta pozitiva a lucrurilor. Dar se merita sa incerci.
Recunostinta are puterea sa-ti transforme atitudinea si sa-ti deschida ochii la plinatatea vietii. Poate sa transforme o tinichea intr-o comoara, o masa simpla intr-un banchet, o pierdere intr-un castig. Recunoaste ca multe din lucrurile bune din viata sunt pe gratis: primavara, prietenia, rasul copiilor. Acestea nu costa nimic - de fapt, ele nu pot fi cumparate - dar iti imbogatesc viata nepretuit de mult. Mai mult chiar, exista multa libertate de a te bucura de lucruri care sa nu fie ale tale. Poti sa savurezi o plimbare pe plaja fara sa ai o proprietate sau sa admiri o opera de arta la muzeu fara sa suporti costurile asigurarii ei in cazul in care ti-ar apartine.
Fa un inventar zilnic referitor la lucrurile pentru care esti recunoscator! Acesta este un lucru absolut necesar daca vrei sa culegi beneficiile depline ale practicarii recunostintei. Alege un timp - nu trebuie sa fie indelungat - sa inventariezi binecuvantarile zilnice. Noteaza-le! Cand vor veni zile grele, spiritul tau va fi improspatat daca recitesti aceasta lista.

Multumire
Este sarac cel ce nu este multumit. (Proverb japonez)

Fa deosebirea dintre lucrurile esentiale si cele neesentiale (adica dintre nevoi si dorinte)! Daca faci confuzie intre ceea ce vrei si ceea ce ai nevoie, esti probabil acaparat de cultura de consum. Cei care fac reclame ar dori ca tu sa crezi ca viata nu se merita traita decat daca vei cumpara ceea ce au de vanzare. Dar asta este o minciuna. O viata care se merita traita nu consta in a avea multe bogatii, ci in a fi multumit cu ceea ce ai. Realizand ca nu ai nevoie de un nou TV color sau un cutit de taiat ceapa ultraperformant, esti eliberat de inchisoarea mentalitatii de consum.
Ai de facut o alegere: poti alege sa cumperi ce vrei, dar sa stii ca fericirea ta nu depinde de asta. Nu lasa ca bogatia sa determine identitatea ta! Valoarea ta nu este echivalenta cu balanta din banca. Casa ta, masina si hainele tale sunt, cel mai probabil, o slaba reflectare a identitatii tale. Tu insemni mult mai mult decat posesiunile tale. Ai fost creat cu suflet. Vei gasi mai multa semnificatie si valoare hranindu-ti sufletul decat depunand sume de bani uriase la banca.
Niciodata nu vei fi multumit cu cat ai, decat atunci cand esti multumit de identitatea ta.

Darnicia
Iti castigi existenta prin ceea ce capeti . Dar iti creezi existenta prin ceea ce dai. (Winston Churchill)

Daruieste acolo unde este inima ta! Ce te impresioneaza? Situatia dificila a copiilor orfani din Rwanda? Femeile din Afganistan? Victime ale cutremurului? Copiii strazii de langa gara? Daruieste acelei cauze care starneste compasiunea si preocuparea ta. Avand un impact acolo unde crezi tu ca este important, te va face sa daruiesti in continuare.
Daruieste acolo unde traiesti! In timp ce acorzi ajutor oamenilor cu nevoi disperate din alte tari, este cu siguranta esential, de asemenea, sa cauti ocazii de a darui celor care locuiesc aproape de tine. Cunosti o mama singura care ar putea folosi produse alimentare? Un prieten sau un coleg de clasa care si-a pierdut slujba? Adu acelei mame o paine si branza, sau plateste colegului biletul de autobuz.
Cand vezi cum darul tau aduce bucurie in viata cuiva, vei sti fara nici o indoiala ca generozitatea are puterea de a face lumea mai buna.
Bugetul destinat darniciei
Daca astepti pana la sfarsitul lunii sa imparti din ce ai tu cu altii, vei descoperi ca nu mai este nimic de dat. Pentru a experimenta beneficiul deplin al darniciei, trebuie sa-l faci o prioritate. A pune de-o parte un buget pentru darnicie inseamna ca ti-ai luat un angajament. De asemenea, poti sa daruiesti si ca urmare a unui impuls de moment, daca vrei sa faci lucrul acesta.
Daruieste cu regularitate! Cu cat daruiesti mai mult, cu atat devine mai usor. Daruind cu regularitate arata ca traiesti cu generozitate. Si o mana larga este gata sa primeasca in schimb binecuvantari nespuse .

AI PRIVIT VREODATA CU INIMA?

2010-03-10T06:58:00.000-08:00

UNDE DAI SI UNDE CRAPA

2010-03-10T06:53:00.001-08:00

- In fata unei usi:
- Deschide, iubito !
- Nu pot, sunt dezbracata.
- Nu-i nimic, sunt singur !
- Eu nu !

- Un tip si o tipa fac dragoste. El ii spune: "Iubito, fiindca esti prima mea femeie, o sa-ti spun Eva."
Ea ii raspunde: "Iubitule, fiindca esti al 407-lea, o sa-ti spun Peugeot."

- Fiul: E adevarat, taticule, ca in unele parti ale Africii barbatul nu isi cunoaste sotia decat dupa casatorie?
Tatal: La fel se intampla in toate tarile!

- Cand un tanar proaspat insurat are o figura fericita se stie de ce.
Cand un barbat insurat de 10 ani are o figura fericita, te intrebi de ce…

- Casatoria serveste la partajarea problemelor pe care nu le-ai fi avut niciodata daca ai fi ramas singur.

- La un cabinet medical psihiatric intra un individ

-Domnule doctor, am inebunit, am inebunit, AM INEBUNIT!!!!!1
-Stati domnule, linistiti-va totul va fi bine; spuneti-mi ce s-a intamplat?
-Aseara am fost la iubita mea ....
-Si atunci ati inebunit....???
-Nu domnule, nu ;si ne-am iubit si ne-am sarutat si....
-Atunci ati inebunit....?????
-Nu domnule nu ;si a venit barba-su'si....
-Ati inebunit....????
-Nu nene, nu, si am sarit de la balcon
-Si ati inebunit....???
-Nu,nu, si ma tineam de balustrada, atarnam in jos si a venit cu ciocanul si mi-a dat peste fiecare deget
-! Si atunci ati inebunit..?????
-Nu ;a venit cu fierul de calcat si mi-a dat peste fiecare degetel si...
-Atunci ati inebunit?????
-Nu nene, nu ;si a venit cu apa fiarta si mi-a turnat in cap
-Atunci ati inebunit ?????
-Am inebunit cand m-am uitat in jos .
-Si ce ati vazut????
-ERAM LA PARTER

- Un tip ii povesteste unui prieten ce a patit cu o zi in urma:
- Ma trezesc de dimineata si plec la serviciu. Cand ies din bloc, exact la scara, doi insi il bateau pe unul.
- Si?
- M-am gandit: sa ma bag, sa nu ma bag? Dar, tinand cont de faptul ca ma grabeam la serviciu, nu m-am bagat. La pranz, in fata restaurantului
unde servesc de obicei masa, patru il bateau pe unul.
- Si?
- Ma grabeam spre masa, asa ca iarasi nu m-am bagat. Seara, cand ma intorceam acasa, la iesirea din metrou, opt insi il bateau pe unul.
Acum, nemaiavand nimic de facut, m-am bagat.
- Si?
- Mama, ce l-am mai batut pe ala!

- Doi tipi isi ciocnesc din greseala carucioarele intr-un supermarket.
Primul tip catre celalalt:
- Vai, imi cer mii de scuze, ma uitam dupa nevasta-mea!
Al doilea tip:
- Sincer, si eu dupa a mea, chiar incep sa ma ingrijorez, ca nu inteleg pe unde o fi!?...
Primul:
- Pai, cum arata sotia dvs.? Poate mergem sa le cautam impreuna!
- Pai, cum sa fie? Inalta, super craci, tatze mari, cur beton, fatza de bagaboanta, buze groase, alea, alea, dar a dvs.?
- Nu mai conteaza, hai s-o cautam pe a ta !...

- Un cetatean se trezeste dimineata si, uitandu-se in gradina propriei case, observa o gorila in stejarul personal. Intrigat suna la Asociatia
Coboratorilor de Gorile din Copaci care il asigura ca vor trimite un om care ii va rezolva problema. Acesta soseste rapid, fiind dotat cu o bata
de baseball, o pusca, o pereche de catuse si un caine Chihuaua.
Cetateanul nostru, uimit il intreaba ce are de gand sa faca. Omul raspunde:
- Eu voi urca in copac, lovesc gorila, ea cade,cihuaua o musca de testicole, gorila isi va apropria mainile intr-un gest disperat de aparare, iar dumneata ii vei pune catusele.
- Bine, bine, zice cetateanul, dar pusca la ce foloseste?
In cazul in care cad eu primul din copac, impusti chihuaua.

- Suna un client la Hotline la Microsoft:
-Am instalat versiunea beta de Windows XP si de atunci nu mai functioneaza Office 2000!
-Si noi am avut aceeasi problema...
-Si ce ati facut?
-Am mai instalat o data Windows XP!
Dupa o ora suna din nou clientul:
-Acum nu mai functioneaza nimic!!!!
-Nici la noi....

- Un melc bate la usa unui urs.
Iese ursul, se zgaieste, nu vede pe nimeni, dupa care se uita in jos si da de melc.
Enervat, il ia pe melc de guler si-l azvarle cat poate de departe.
Dupa 6 luni se aud iar batai in usa ursului, care iese din casa si da cu ochii de melc.
Melcul,nervos: "Ia asculta, ma, ce-a fost faza asta de adineauri? "

- Un tip isi revine dintr-o coma profunda de 7 luni.
In tot acest timp, sotia lui a stat zilnic langa patul lui. La cateva zile dupa ce si-a revenit, isi cheama sotia:
- Draga mea, ai fost alaturi de mine in toate nenorocirile prin care am trecut: cand am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; cand afacerea mea a dat faliment, ai fost langa mine; cand am fost impuscat, ai stat alaturi de mine; cand ne-am pierdut casa, ai fost tot langa mine; cand sanatatea mea s-a subrezit, m-ai sprijinit permanent. Stii ceva?
- Ce sa stiu, dragul meu? intreaba ea zambitoare.
- Cred ca imi porti ghinion!

Citate despre fericire

2010-03-10T06:43:00.000-08:00

Citate despre fericire, citate fericire

•Pentru avea o viata fericita, trebuie sa ai o minte linistita. – Necunoscut
•Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. – Maica Tereza
•Fericirea este o alegere care cere mult efort, uneori. – Necunoscut
•Doamne, cat e de delicat uneori sa impaci libertatea si fericirea ta, cu libertatea si fericirea altuia. Acesta e un ideal imposibil. Unul din doi trebuie sa-si sacrifice libertatea si fericirea. Care din doi? …femeia. Asadar, daca m-as sacrifica eu, n-as mai fi barbat. – George Toparceanu
•Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. – Antoine de Saint-Exupery
•Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodata fericit fara sa faci ceva. – Benjamin Disraeli
•Fericirea nu poate fi cumparata cu bani si dragostea nu poate fi dobandita cu forta. – Emile Zola
•Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire. – Nicolae Filimon
•Fericirea este placerea care nu se repeta. – L. N. Tolstoi
•Fericirea isi are originea in suferinta, si, oricat de mult am dori sa traim numai in fericire, este absolut imposibil, intrucat fara suferinta, aceasta niciodata nu-si va arata miraculosul spectru. – Sorin Cerin
•Fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din desert. – Paulo Coelho
•Cateodata ma rog la Dumnezeu si primesc un email cu locurile in care pot descoperi Fericirea. – Ionut Caragea
•Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra. – Victor Hugo
•Ce ma face fericit? Faptul ca-mi duc singur crucea, la fel cum si melcul isi duce cochilia in drum spre marea abandonare. – Ionut Caragea
•Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii. – Immanuel Kant
•Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge. – Ionut Caragea
•Fericirea este cea mai mare biruinta, aceea pe care o dobandim impotriva destinului ce ne este impus. – Albert Camus
•Fericirea este doar un cobai pe care experimentam clickuri. – Ionut Caragea
•Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor. – Alfred Lord Tennyson
•Cand suntem fericiti suntem buni, dar nu suntem intotdeauna buni cand suntem fericiti. – Oscar Wilde

•Fericirea este viata activa. – George Calinescu
•Fericirea… un episod trecator in marea drama a durerii. – F. M. Dostoievski
•Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea. – Sigmund Freud
•Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape. – Quintul Horatius Flaccus
•Daca fericirea ar consta in placerile trupesti, am spune ca boii sunt fericiti cand gasesc de mancare naut. – Heraclit din Efes
•Pentru noi, fericirea e o eroare. – Marcel Proust
•Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. – Al Batt
•De cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem. – Anatole France
•Fericirea este acea stare a constiintei generata de realizarea propriilor valori. – Ayn Rand
•Nu exista fericire de care sa-ti amintesti, fara tristete. – Octavian Paler
•Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uitam atat de mult la usa inchisa incat nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. – Helen Adams Keller
•Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. – Benjamin Franklin
•Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei! – Raymond Ruyer
•Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata… dar in cautarea ei, merita sa alergi toata viata. – Necunoscut
•Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si memorie proasta. – Albert Schweitzer
•Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci. – James Matthew Barrie
•Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci, pur si simplu, ciu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. – George Bernard Shaw
•Adevarata fericire ar fi sa ne amintim de prezent. – Jules Renard
•Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; ecista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. – Alexandre Dumas
•Fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru. Ele pur si simplu sunt asa. – Gitta Mallasz
•Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. – Don Miguel Riuz
•Fericirea rezida in cautarea ei. – Jules Renard
•Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu. – Rabindranath Tagore

•Fericit este acela care poate sa renunte la sine. – Naguib Mahfouz
•Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispozitia noastra si nu de circumstante. – Martha Washington
•Nu-ti cauta fericirea in curtea altuia, pentru ca ea se ascunde intotdeauna in casa ta. – Douglas William Jerrold
•Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru icneput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost. – Hippolyte Adolphe Taine
•Suma totala a nenorocirilor care icna nu nu s-au intamplat se numeste fericire. – Romulus Dianu
•Rar se intampla ca oamenii rai sa fie fericiti. Se otravesc cu propria lor rautate. – Maurice Chevalier
•Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea. – Honore de Balzac
•Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. – J. W. von Goethe
•E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor, devine suspecta. – Jean de la Bruyere
•Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. – Jules Renard
•Ferice de noi, ca nu suntem prea fericiti. – William Shakespeare
•Nefericirea este pretutindenea, dar si fericiea, de asemenea. – Voltaire
•Noi cautam cu totii fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa, stiind confuz ca au una pe undeva. – Voltaire
•Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia printre oameni si a cincea, abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. – Platon
•Trebuie sa razi inainte de a fi fericit, de teama ca vei muri fara sa fi ras vreodata. – Jean de la Bruyere
•Oamenii aleg drumuri diferite in cautarea realizarii si a fericirii. Daca nu sunt pe drumul tau, nu inseamna ca s-au pierdut. – H. Jackson Brown, Jr.
•Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea. – L. Blaga
•Cum inghiti un ditamai elefantul, ca si fericirea? Taindu-l in mici bucatele. – Necunoscut
•Fericirea depinde de noi. – Aristotel
•Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. – Oscar Wilde
•Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. – Anthelme Brillat-Savarin
•Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor. – Alfred Lord Tennyson
•Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. – Allan K. Chalmers
•Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. – William Makepeace Thackeray
•Nimanui nu-i pasa daca esti trist, asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. – Cynthia Nelms
•Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. – Mark Twain
•Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. – Henry Miller
•Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. – Burton Hills

RETETE DE POST

2010-03-10T06:40:00.000-08:00

GUSTĂRI
Drob de năut cu legume şi orez

Ingrediente:
300 g năut fiert
200 g orez fiert
200 g ţelină tăiată mărunt
2 morcovi tăiaţi mărunt
100-150 g fasole verde fiartă
3 cartofi fierţi şi raşi
1 lingură oţet diluat în 100 ml apă
50 g stafide înmuiate în apă caldă
4 linguri pesmet
1 legătură pătrunjel verde taiat mărunt
3-4 linguri ulei
rozmarin, sare, piper
Preparare:
Ţelina, morcovul şi fasolea verde se călesc în 2 linguri de ulei, se adaugă oţetul diluat cu apă, rozmarinul şi lăsăm pe foc să scadă până se evaporă oţetul şi rămâne fără lichid. Lăsăm să se răcească.
Se pun într-un castron: orezul, năutul, cartofii, stafidele, 2 linguri pesmet, pătrunjelul şi amestecul de ţelină cu morcovi şi fasole verde.

Se amestecă şi se potriveşte de sare si piper.
Se unge un vas cu ulei, se tapetează cu pesmet şi se pune compoziţia rezultată.

Se dă la cuptor 30 minute.
SALATE
Salată de ardei copţi
Ingrediente:
Alegem ardei "drepti", de orice culoare (dar rosii sau galbeni sint mai gustosi decit verzi), astfel incat sa poata veni in contact cu suprafata plitei in orice pozitie.
Instructiuni:
1 ) Punem pe plita ardeii si-i coacem pe toate partile pina cind cea mai mare parte a suprafetei lor s-a copt, iar coaja superficiala a inceput sa se desprinda.
2 ) Dupa ce s-au copt, ii punem intr-o cratita, presaram pe ei putina sare si acoperim cratita.
3 ) Peste o jumatate ora ii putem curata de coaja si-i asezam intr-un castron, punem otet ( de mere daca avem ) si sare.
Daca ardeii sunt prea mari, ii taiem longitudinal, indepartam semintele, insa lichidul din interior il punem in castron impreuna cu ardeii.
Peste ardei putem pune si putin ulei (de masline preferabil).

BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă cremă de legume
Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 radacini de patrunjel
- 2 teline mici
- 6 cartofi potriviti
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legatura patrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lamaie

Mod de preparare:
Se spala si se taie legumele marunt. Se pun la fiert intr-o oala mare cu apa si piper pana se sfarama. Cand toate legumele sunt fierte, le scoatem si le mutam intr-un castron (exceptand ceapa pe care o dam afara de tot) unde le pasam pana obtinem o crema. Se adauga apoi zeama care ne-a ramas, dar cu masura astfel incat sa nu fie prea subtire. Iar daca ramane prea consistenta mai putem adauga apa. La sfarsit adaugam verdeata, sare si lamaie dupa gust. Se serveste cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI
Dovlecei cu măsline – de la Elena
Retetar : 6 dovlecei, un ardei gras, 2 rosii, o ceapa, 100gr ciuperci feliate, 100gr masline fara samburi, o legatura marar taiat marunt, un praf de cimbru, 100 gr pasta de tomate dizolvata, faina, sare, piper.
Mod de preparare : se feliaza dovleceii cam de 1 cm grosime, se trec prin faina si se prajesc in putin ulei; ardeiul gras se taie cubulete, ceapa se taie marunt si rosiile felii. Se unge tava, se asaza ardeiul, ceapa, ciupercile, maslinele peste care se adauga pasta de tomate. Se condimenteaza si se lasa 25 minute la cuptor. Cand se scoate de la cuptor, se presara mararul taiat.

DULCIURI
Tort de cafea
Pentru blat:
200 g faina,
200 g margarina,
200 g zahar,
100 g nuca macinata,
1 pachetel cu zahar vanilat.
Pentru crema:
100 g margarina,
2 linguri esenta de cafea,
150 g zahar
Glazura din serbet de cafea:
400 g zahar,
putina zeama de lamaie,
1 pahar apa,
1/3 pahar de cafea concentrata.
Se poate glasa si cu un gem acrisor.
Portii:
8
Cum preparam:
Amesteca bine zaharul cu margarina, pana obtii o crema. Adauga zaharul vanilat, nucile si, treptat, faina. Imparte aluatul obtinut in trei parti. Intinde fiecare parte de aluat si coace-le la foc potrivit pe rand, in forma de tort, in cuptorul incalzit inainte. Intinde crema de cafea (obtinuta prin amestacarea margarinei cu zaharul si cu esenta de cafea) intre foile de blat. Glaseaza tortul cu glazura de serbet de cafea sau cu un gem acrisor. Bucura-te apoi cu prietenele tale de o gustare dulce si savuroasa!

FERICIREA

2010-03-10T06:24:00.000-08:00

Cu siguranta toti, la un moment dat, ne-am intrebat ce este fericirea… Si totusi, toti cunoastem notiunea de „fericire”, toti o simtim, dar o definitie nu poate nimeni sa formuleze, in ciuda faptului ca stim cand suntem nefericiti si ce cautam cand visam la fericire. Fiecare o percepem altfel, pentru fiecare „a fi fericit” inseamna altceva. Reteta fericirii… nu exista nici ea, difera de la o persoana la alta. Unii sunt fericiti pentru ca sunt realizati din punct de vedere financiar, altii - pentru ca au prieteni, ca iubesc si sunt iubiti, ca sunt realizati profesional… si lista poate continua
http://www.youtube.com/watch?v=REXaGZ6XXVA
Fericirea o gasim in orice lucru marunt care ne face sa zambim, sa ne bucuram. Fericirea este orice lucru de care ma bucur; nu stiu exact ce este fericirea pentru mine, dar este cu siguranta un motiv de a zambi, de a fi optimist, de a fi bucuros si vesel mereu, un motiv in plus sa realizez ce frumoasa e viata. Fericirea poate fi o idee, un context, o notiune, un sentiment sau un simplu cuvant ce ne aduce zambetul pe buze.
-Fericirea este acea stare intensa de implinire deplina pe care o persoana o poate simti in inima sa, atunci cand in viata sa au loc mai multe impliniri si realizari spirituale, fizice sau materiale cu privire la anumite lucruri nazuite de persoana respectiva.
http://www.youtube.com/watch?v=TSsFSKJZnNM
-Fericirea nu este niciodata o statie finala, la care daca ai ajuns de acum in colo nu vei putea fi decat fericit oricat vei trai. Fericirea poti sa o ai numai daca esti in legatura cu Creatorul tau, El e singurul care iti poate da fericirea, pe care sa o raspandesti pe oriunde te duci. Pentru ca ti se da ca sa o ai pe drumul tau, pe acolo pe unde treci.
http://www.youtube.com/watch?v=fTT9slJ9T6A
Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.
Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.
Daca nu ar exista fericirea, cred ca ar fi un vis superb din care nu m-as mai trezi nicicand; dar, din fericire pentru noi, este o realitate atat de frumoasa si la indemana tuturor, incat este pacat sa nu stim sa-l pretuim si sa-l valorificam .
Fericirea este visul unui copil... realizat la varsta adulta. Adulti fiind, uitam sa mai visam, uitam sa mai fim copii. Devenim indiferenti si reci. Nu ne mai permitem sa fim fericiti, nu mai avem timp. Asta ne face mai puternici? Prefer sa sufar decat sa nu-mi pese, prefer sa ma doara decat sa simt placere fara sentiment.Prefer sa iubesc decat sa pretind ca iubesc. Eu sunt responsabila pentru tot ce se intampla in jurul meu, pentru ceea ce simt si ceea ce gandesc... uneori pot atinge fericirea cu varful degetelor... alteori simt , cum cu fiecare cuvant, mi se scurge cate o picatura de fericire, cate o picatura de viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor...
Lectia cea mai insemnata a vietii nu este ca durerea nu exista in lume, ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie. Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre speranta..."visul cu ochii deschisi"?... si fara speranta ce am fi oare?
Deschide ochii, fugi oriunde sufletul te poarta... fericirea e doar in inima ta, tu alegi locul.
http://www.youtube.com/watch?v=xSK9H1YRJbI
Fericirea trebuie sa ti-o imaginezi,

Pe urma sa o traiesti…

Trebuie sa o simti,

Lumea sa o schimbi,

Sa o schimbi in mai bine,

Intr-o lume plina de iubire

In care nimic nu conteaza, cat timp exista fericire

O lume plina,

O lume ce simte ca trebuie sa traiasca din inima,

Sa iubeasca si sa tina la ceilalti,

Sa iubeasca si sa stie

Ce inseamna fericire.

http://www.youtube.com/watch?v=QHvBK-U5F1o

Sufletul gol mereu sa il umpli cu bucurie,

Sa dispara orice urma de agonie,

Sa fie fericire…

Traim prin iubire…
http://www.youtube.com/watch?v=TCY_tD5gWpI

SCHIMBARE

2010-03-05T12:43:00.001-08:00

Îţi place ce simţi când te gândeşti la ultimii cinci ani din viaţa ta? Dacă ai avea puterea să schimbi ceva ai face-o? Trecutul nu putem să ni-l schimbăm, dar cum ne conturăm viitorul – putem. Viitorul nostru încă nu a fost scris. Putem să îl schimbăm. Depinde doar de noi

Ce îţi doreşti pentru tine? Ce îţi doreşti pentru familia ta? Ce îţi doreşti pentru copii tăi? De când nu te-ai mai oprit să te uiţi în profunzimea ochilor copiilor tăi? . . . Tu ştii. Tu ştii dacă ai nevoie să schimbi ceva la tine sau nu. Tu ştii şi tu decizi. Dar ţine cont că decizia ta îi poate influenţa şi pe alţii.

Schimbarea nu este un lucru care se poate petrece dintr-o dată. Nu închizi ochii, te gândeşti la cum vrei să te schimbi sau la ce vrei să schimbi şi când deschizi ochii, gata, s-a produs schimbarea. Nu. Schimbarea este un proces, o înşiruire de caracteristici, de aptitudini şi mai ales atitudini ce se contopesc. Poţi doar influenţa durata. Poţi încerca să controlezi timpul, cât va dura schimbarea. În fond e timpul tău şi decizia ta şi schimbarea ta. Dar nu uita timpul tău e limitat şi nu se întoarce ca la ceas. Degeaba vrei să mai sapi fântâna după ce ai murit de sete. Şi nici nu vei putea să bei din fântânile altor oameni. E ca şi cum ţi-ai pune o perfuzie cu un sânge care nu se potriveşte cu grupa ta sanguină. Da, ştiu, sunt şi donatori universali, cei cu grupa 0, dar nu te vor putea salva. Îţi vor putea cel mult prelungi agonia. Creierul are nevoie şi de oxigen nu numai de sânge. Nimeni nu donează la nesfârşit aceleiaşi persoane.

DESPRE MAMA

2010-03-05T12:27:00.000-08:00

Când tu aveai 1 an ea te hranea si te îmbaia. I-ai multumit plângând toata noaptea.
Când tu aveai 2 ani ea te-a învatat sa mergi. I-ai multumit fugind când ea te chema.
Când tu aveai 3 ani ea îti pregatea toata mâncarea cu dragoste. I-ai multumit strâmbând din nas
Când tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate. I-ai multumit colorând masa din sufragerie.
Când tu aveai 5 ani te-a îmbracat pentru vacanta. I-ai multumit sarind în prima balta.
Când tu aveai 6 ani te-a dus la scoala. I-ai multumit strigând “NU VREAU SA MERGG”
Când tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge. I-ai multumit aruncând-o în fereastra vecinilor.
Când tu aveai 8 ani ti-a dat o înghetata. I-ai multumit scapând-o în poala.
Când tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de chitara. I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Când tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal, la gimnastica, la dansuri, de la o zi de nastere la alta. I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata înapoi.
Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. I-ai multumit cerându-i sa stea în alt rând.
Când tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. I-ai multumit asteptând sa iasa din casa.
Când tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi. I-ai multumit spunându-i ca nu are gusturi.
Când tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara. I-ai multumit uitând sa-i scrii macar o scrisoare.
Când tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o îmbratisare, I-ai multumit stând în camera ta cu usa încuiata.
Când tu aveai 16 ani te-a învatat sa-i conduci masina. I-ai multumit luându-i-o de câte ori puteai.
Când tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important. I-ai multumit stând la telefon toata noaptea.
Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai multumit stând la petrecere pâna în zori.
Când tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea si i-ai dat în schimb indiferenta,
Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat daca te întâlnesti cu cineva. I-ai multumit spunând-o “Nu-i treaba ta!”
Când tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau. I-ai multumit spunând-o “Nu vreau sa fiu ca tine !”
Când tu aveai 22 de ani te îmbratisa la absolvirea facultatii. I-ai multumit întrebând-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Când tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. I-ai multumit spunându-le prietenilor ca era urâta.
Când tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica/logodnicul si te-a întrebat de planurile de viitor. I-ai multumit spunându-i printre dinti : “Maaaaami, te rog” !
Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti platesti nunta si a plâns si ti-a spus cât de mult te iubea. I-ai multumit mutându-te în cealalta parte a tarii.
Când tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. I-ai multumit spunându-i “Lucrurile sunt diferite acum”
Când tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. I-ai multumit spunându-i ca esti ocupat (a).
Când tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, într-o zi, ea a murit în tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a întors lovind ca traznetul în INIMA ta.

TE CAUT...

2010-03-05T12:07:00.000-08:00

Stii ca...am pornit in cautarea ta?
Te caut in fiecare secunda,minut,ora,zi,saptamana,luna si an.
Si cand ies...te caut in fiecare persoana care-mi vorbeste sau nu,care ma priveste sau nu.
In fiecare persoana cunoscuta mie sau nu, incerc sa gasesc un detaliu care sa te reprezinte.
Te caut cu privirea,cu gandul...Uneori te caut si cu privirea si cu gandul.
Iti caut privirea la o persoana si restul din ce te-ar putea reprezenta la alte persoane.
In cantecele care au ecouri in mintea mea incerc sa gasesc tonalitatile glasului tau si starile tale.
Iti caut exprimarile sentimentelor tale in fiecare fraza sau vers care-mi capteaza atentia.
Incerc sa-ti ghicesc prezenta in fiecare fior ce ma ia.
Si incerc sa iau de la fiecare in parte defecte si calitati pentru a ti le atribui tie.
Iti caut un exterior si un interior.
Iti caut reflectia in oglinda,n-o vad.
Te caut in mintea mea, te gasesc in imaginatie, acolo sigur esti. Esti sub forma de puzzle.
Esti un joc al inchipuirilor mele, o farsa a imaginatiei mele.
Stii ca..te caut? N-ai de unde sa stii pentru ca nu esti o persoana reala, si daca ai fi persoana reala tot nu ai avea de unde sa stii ca te caut.
Nu existi, iar m-am lasat amagita de propria-mi imaginatie.
Voi continua cautarea ta oricum
De cate ori am spus ca ma las de sportul asta de a imi inchipui persoane, de atatea ori nu m-am putut abtine sa nu o fac.
Si inca continui cu jocul asta al imaginatiei.
Voi cauta mereu persoane care nu exista.
Asta e jocul imaginatiei, cautarea unor persoane imperfecte cu calitati si defecte perfecte.

openmind

Zilele trec... si noptile trec...
Si eu te caut…
In toate chipurile
ce se perinda prin fata mea,
printre fapturile
care-mi intretaie drumul…
Te caut…

Minutele trec… si secundele trec...
Si eu te caut…
Si nicaieri nu-ti zaresc chipul
si nicaieri nu-ti recunosc faptura
Si te tot caut…

Si iernile trec…
Sie primaverile trec…
Sie eu te caut…
Pe drumuri pline de nea,
si sub copaci infloriti,
printre fructele coapte,
si-n zumzetul albinelor,
in lemnul cioplit
si-n piatra statornica
si nepasatoare…
In fiecare lucru,
atins de mina ta,
in fiecare silueta
asemanatoare…
Te caut…

TRISTA

2010-03-05T12:04:00.001-08:00

Astazi am avut o seara trista...pentru ca m-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni...desi era multa lume in jurul meu...eu tot nu am vazut pe nimeni,nu am vazut pe nimeni care sa fie pentru mine,care sa ma inteleaga catusi de putin...nu cred ca m-am simtit vreodata mai singura ca in seara asta cand am privit de la distanta toata forfota infernala care ma inconjura.Si recunosc m-am simtit invinsa oarecum...pentru ca am vazut ca sunt singura si a fost mai dureros decat o bine meritata mama de bataie.
Si in ultima faza...mi-am dorit sa fiu imbratisata...si nu orice fel de imbratisare prefacuta si plina ochi de falsitate...ci mi-am dorit o imbratisare sincera,care sa ma pacaleasca macar o clipa ca sunt in siguranta si ca nimic rau nu mi se va intampla vreodata...mi-as fi dorit acel gen de imbratisare din toata inima de la care-ti trosnesc coastele.Pentru asa o imbratisare merita durerea.Si apoi mi-am dat seama cat de demna de mila am devenit...nici macar o imbratisare sincera nu mai am de unde lua...
Mai exista oameni buni?Sunt aproape convinsa ca nu...poate doar cineva care a trait intr-o pestera...si nu a simtit rautatea lumii vreodata.Am privit in urma...si mi-am amintit cum obisnuiam sa fiu inainte...cu vreo doi-trei ani in urma...si cum sunt acum.Am fost un om bun...nu am dusmanit,nu am urat pe nimeni,am iubit cu usurinta si am crezut cu tarie in cuvantul cuiva.Azi,nu mi-a mai ramas nimic din toate astea.Azi,mi-am dat seama ca nu pot spune despre altii ca sunt oameni rai...pentru ca si eu am devenit intr-o oarecare masura asa.Nu cred ca un om bun poate rezista pe lumea asta...fara sa fie schimbat...fara sa i se amarasca inima.Din cauza oamenilor rai,oamenii buni nu mai exista.Din cauza lor o persoana deschisa isi inchide sufletul.Din cauza lor o persoana care a fost buna sta tot timpul in defensiva.Cand prea multa lume iti calca inima in picioare...nu prea iti mai vine sa o lasi nimanui...Cand prea multa lume rea isi bate joc de ea...nu mai poti fii un om deschis.Nu mai poti fi o persoana calda...si devii din ce in ce mai rece.Parca odata cu trecerea timpului...an de an devenim tot mai rai si mai rai si mai rai si ...nu stiu unde or sa duca toate astea.Amaraciunea asta ne omora sufletele.Tare imi doresc sa mai spun din suflet "Am incredere in tine"...sa imi pot sprijini capul pe umarul cuiva...sa ma odihnesc...sa fiu sprijinita...sa nu mai cad niciodata...sa ma prinda intotdeauna...sa nu-mi dea drumul niciodata...si as incheia totul cu o fraza pe care imi doresc sa o spun uneori cu glas tare...dar habar n-am de ce n-o fac "Te rog mult sa ai grija de mine.Eu nu mai pot".

CLIPA

2010-03-05T11:57:00.000-08:00

Pot sta în scaunul comod şi cald să mă gândesc la orice vor ochii minţii mele să vadă. Îmi pot permite luxul de a sta liniştit să-mi ascult respiraţia, pot să rup tăcerea prin urlete de bucurie, pot citi, pot chiar scrie, îmi pot lăsa urechile şi trupul să simtă muzica şi dacă chiar doresc îmi pot permite să mă plictisesc… pentru că este după -masa mea, este după-masa mea liniştită… şi sunt atât de libera încât aleg ce vreau să fac în aceste clipe.
E cel puţin la fel de multă libertate într-un nou început. Azi e noul tău început, şi e atât de liber cât îţi poţi dori tu să fie. E doar începutul unei continuări. Îmi vine să urlu de bucurie doar când scriu cuvintele acestea. Îţi dai seama!?! Nu e nimic înaintea începutului. Tot ce există e ce e. Nu ai nici o greşeală de corectat, nici un strop de istorie care să-ţi afecteze prezentul cu vinovăţie. E începutul, netulburat de orice altceva. Eşti la acel prim pas al drumului (mult mai greu ca ultimul)… încă nu există nici un bagaj pe care să-l fi luat cu tine, să-l fi cărat prea mult timp fără să-ţi trebuiască şi să descoperi dezamăgirea faptului că trebuie să-l laşi unde eşti şi să mergi mai departe, încă nu e nici un efort în mijlocul căruia să te fi jertfit şi în final să observi că nici un picur din sudoarea ta nu a atins obiectivul pentru care ai luptat. Eşti încă cu harta pe picioare. Fă-ţi drumul frumos înainte de a porni, apoi ţine-te de planul ce l-ai făcut.
Stai în faţa apei calme şi neatinse, nu e nici măcar unda trecerii unui vas, eşti doar tu şi ceea ce-ţi propui să faci din drumul tău. Atinge-ţi valul. Fi furtuna echilibrată a prezentului tău. Mişcă toată marea de ceea ce eşti, şi fii ceea ce ar uimi prezentul prin prezenţa sa.
E noul tău început azi. Poţi să fii mai mult decât ai fost oricând altcândva până acum, fie că ai atins înălţimi uimitoare în trecut, ori ai avut doar curajul de a visa la zbor. Nu e nimic ce să te înspăimânte azi, nimic de ce să îşi fie frică. Eşti tu cu toate şansele tale, bucură-te de ele!

Nu prea am nimic...

2010-02-19T12:35:00.000-08:00

Nu prea mai am nimic...Inchid ochii si ma cuibaresc sub plapuma la caldura, iarna asta e friguroasa si ma face si pe mine sa inghet...sau eu fac iarna sa inghete cu raceala mea? Cine dintre noi e mai rece? Eu sau Ea? Inchid ochii, incerc sa ma cufund in lumea viselor, acolo e singurul loc unde imi pot topi lumea cu caldura, aici nu imi ramane decat sa fiu o craiasa a zapezii. Si ma cufund usor, tacuta in lumea viselor mele. In vise sunt o stea ce straluceste pe cerul intunecat,eu ii dau lumina, sunt cea mai frumoasa dintre toate, sunt cea dintai stea de pe cer. Acelasi vis se repeta in fiecare seara,aproape ca am ajuns sa imi doresc sa ajung mai repede in pat, sa ma pot intoarce in lumea stelelor mele, sa revin regina stelelor. Nu cred in nimic, nu mai vreau nimic, nu mai simt nimic, raceala anotimpului ma acapareaza cu totul. Hai totusi sa incerc sa zambesc, dar cui sa ii zambesc?
Nu mai stiu sa ma bucur de viata, de ce am , de cei din jurul meu, nu vreau decat sa ma intorc in al meu cer, sa imi fiu a mea stea, sa reusesc sa stralucesc o viata, sa fiu tot ceea ce candva mi-am dorit. Intr-o zi...
Pulbere si praf de stele se imprastie pe aleea pe care merg, drumul meu este impodobit cu stele care mai de care mai stralucitoare, toate imi soptesc ca ma asteapta sus pe cer, sa stralucesc alaturi de ele, sa le simt simtirea.Oare tu imi simti mie simtirea? Sau eu sunt doara adierea rece ce iti trece pe langa tample in acele zile fioroase in care eviti sa iesi din casa? Eu nu mai vreau sa fiu o adiere, ci o stea, sa fiu vizibila,luminoasa, calda, intangibila. Am sa iau acel praf si am sa imi acopar trupul cu el...stelele ma vor imbraca.Apoi am sa zbor fara sa ma uit inapoi, am sa ma duc langa Luceafar sa imi traiesc destinul.

NU SEMAN CU NIMENI

2010-02-19T12:31:00.000-08:00

Nu seman nimanui ! De multe ori ne spunem asta din dorinta de a parea ca suntem unici in tot ceea ce facem . Fara sa ne dam seama ne adancim in minciuni , care ne fac numai rau... Vrand , nevrand ne cream o lume doar a noastra , o lume plina de farmec, de fericire ... o lume de vis care sigur nu seamana cu realitatea , in care ne cufundam cuprinsi de farmec , atunci cand lucrurile nu sunt cum vrem ...
Dar,totusi, nu seman nimanui!Sunt unica prin tot...Atunci cand rad,atunci cand plang;chipul meu desi e pierdut prin arhiva timpului si este slefuit de trecerea anilor si oceanul de sentimente e unic.Cineva imi spune ca ii par cunoscuta...Oare sa ma mai fi vazut pe undeva?Dar nu...In singuratatea in care ma aflu mi-a fost alaturi din totdeauna râul adânc si învolburat, care zace în sufletul meu şi nu îmi oferă scăpare,care mă chinuie cu întrebari fără răspuns...Aceasta stare launtrica nu trebuie sa o afle nimeni...De ce ar afla-o ? Oricum nimanui nu-i pasa... De ce i-ar pasa ? Oricum eu nu contez...
Un cantec mut trezeste-n ochii mei tulburi amintiri; un cantec mut ma-ndeamna sa ma trezesc din visul in care traiesc . Frumosul , cuvintele dulci , sperantele , visele nu sunt pentru mine... si-au gasit deja stapan ... Mie mi-au ramas doar lacrimile , suferinta deznadejdea , deziluziile pe care le-am adoptat fara sa vreau...Am fost obligata...de mine! Doi in unul... ! Poate suna ciudat , sau chiar haios , dar nu este asa ! Aceasta sunt eu ...! Personalitatea mea se aseamana cu contrastul dintre alb si negru , dintre bine si rau , inger si demon , viata si moarte ...; e o personalitate care ma innebuneste , ma face sa fiu nesigura ...mai nesigura decat deja sunt... Vocea ratiunii se afla intr-un permanent conflict cu chemarea sufletului , desi inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
Aceasta stare ambigua a mea , felul cum vorbesc , cum traiesc , cum sufar ma fac sa fiu unica . Fiecare om e unic prin felul lui de a fi !
Îmi aparţin doar mie , nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
E viaţa asta scurtă pe care n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui , nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare ?
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi ?

Iertat să fii de mine , eu , cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă să uiţi c-am existat
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat ...

Mariana Eftimie Kabbout

NINGE

2009-12-29T00:55:00.000-08:00

Ninge fulgerat la ceas târziu de Decembrie...de Sebastian Stoica

Ninge tremurat, ca o poezie de dragoste, ninge peste case, peste oameni, peste suflete, peste necazuri, peste griji... Cu fiecare fulg ce-mi cade pe faţă simt mângâierea suavă a unui sărut, de parca bunul Dumenzeu ar răspândi peste lume petale de iubire. Ninge cald şi blând şi aş vrea să-mi pot îmbrăca sufletul cu albeaţa imaculată şi pură a zăpezii, într-o încercare disperată de a mă spala de toata mizeria, toate păcatele, toate greşelile şi faptele rele care mă intinează.

Ninge într-un Decembrie greu şi mă simt liniştit sub această primă nea, ninge voios şi sprinţar, parcă mii de roiuri de fluturi albi s-au pornit într-un zbor al împăcării şi iertării. Ce altceva poate fi Decembrie decât o lună a împăcării, a iertării, a bucuriei şi a sărbătorilor? O lună a purificării, prin postul sufletesc şi trupesc pe care religia ne sfătuieşte, cu minunate intenţii, să-l urmăm. Ce este postul dacă nu o probă, o încercare a spiritului şi trupului? O îngenunchiere a tendinţelor, a dorinţelor şi a pornirilor în faţa iubirii de semeni, dăruirii de sine şi bucuriei de a-l mângâia pe cel îndurerat? Ce altceva este Decembrie, dacă nu luna bucuriei pentru copii noştrii - suflete de lumină, albe şi pure ca şi strălucirea zăpezii? Cât de mult îmi doresc să mai pot crede în Moş Crăciun, în zâne şi balaurul cu şapte capete, în Făt Frumos şi Baba Cloanţa... Într-un zâmbet şi o lacrimă de copil descoperi uneori toată frumuseţea vieţii, tot sensul şi rostul de a exista pe acest pământ.

Ninge pierdut, parcul e troienit cu flori de mărgean şi, un pescăruş stingher şi uimit îşi strigă cu disperare tovarăşii, ca un semn, ca o chemare de a se bucura şi ei de frumuseţea naturii. Totul este lângă noi, totul este in jurul nostru, proaspăt, adevărat şi nespus de minunat. Trebuie doar să avem ochi să vedem iar sufletele să ne fie deschise la iubire şi afectivitate. Răcoarea dulce a zăpezii trebuie să provoace fierbinţeală în suflet, trebuie să determine nevoia de a schimba ceea ce este rău cu ce este bun, de a curăţa praful, negura şi ceaţa ce pluteşte uneori în sufletele noastre şi de a ne primeni pentru noul an, mai bun şi mai bogat decât cel ce a fost.

Ninge cu pânze de borangic şi tare-mi vine să-mi iau de mână iubitul şi să alergăm, desculţi şi râzând în hohote, prin valurile ei de mătase. Să ne prăvălim în îmbrăţişarea ei de catifea şi să ne lăsăm îngropaţi şi pierduţi, ca nişte veritabili oameni de zapadă. Iar peste noapte, puterea sărutului să ne trezească la viaţă iar inimile să ne bată din nou a dragoste...

Ninge în fuioare de argint şi bradul verde, mirosind puternic a piscuri de munte, a singuratate şi a veşnicie, ne aştepată cuminte în casă, spre a-l primeni în haine de sărbătoare: globuleţe, beteală, bomboane, luminiţe, steluţe şi, sub ramurile tinere, se vor odihni ocrotite cadourile, frumos împachetate, cu un aer de mister şi de îndoială, cu arome de bucurie şi mulţumire sufletească, cu lacrimi de fericire la colţul pleoapelor...

Ninge jucăuş şi Mântuitorul nostru se naşte din nou, ca un semn al veşniciei şi eternităţii, veste adusă cu caldură şi tremur în glas de colindătorii ce ne cheamă la fereastra îngheţată şi împodobită cu flori de cristal. Bujori roşii le ard în obraji, ochii le strălucesc a înălţare şi binecuvantare iar sufletele le dansează într-o minunată horă a bucuriei. Sunt colindătorii, sunt vestitorii, sunt cei care ne aduc sărbătoarea Crăciunului în casă...

Ninge... Închideţi ochii pentru o clipă şi lăsaţi ninsoarea să vă cuprindă, simtiţi cum creşteţi şi vă purificaţi odată cu ea, priviţi lumea cu ochii sufletului, lăsaţi mintea şi raţiunea să se mai odihnească puţin, daţi-le o vacanţă, lăsaţi-le să zburde, să se bucure şi ele de sărbători şi deschideţi-vă inima a bucurie şi colind divin.

Ce altceva este Crăciunul dacă nu bucurie şi colind divin?...

LA MULŢI ANI !

CREMA DE FATA PENTRU TEN USCAT, SENSIBIL

2009-11-07T01:33:00.000-08:00

Aici crema de fata naturala pentru piele sensibila sau uscata. Foarte buna si pentru pielea normala si mixta , pentru tenul gras se foloseste o cantitate mica .
Este o crema extrem de buna, face pielea frumoasa si neteda , veti simti diferenta dupa prima folosire.
Aveti nevoie de:
- 30 ml ulei de nuca de macadamia (presat la rece)
- 45 g mar proaspat , curatat de coaja si seminte ( cel mai bine un mar normal de gradina sau unul bio din piata)
- o jumatate de lingurita ceara de albine curata
- cca. 75-100 g scoarta de plop
- cca. 100 ml apa distilata
Asa se face:
Coaja de plop se spala repede in apa rece , se zvanta si se pune la fiert in apa distilata. Se fierbe in vas acoperit pana ce se reduce la cca. 2 linguri lichid.
Marul curatit se toaca marunt si se pune impreuna cu uleiul intr-o canuta . Cu ajutorul mixerului de pasat se paseaza bine de tot, apoi se pune canuta cu amestecul de mar intr-o cratita cu apa colocotita ( apa trebuie sa fie atat de multa in vas incat canuta sa fie acoperita macar pana la cantinatea de mar dinauntru ) . Se lasa cca. 10 minute in apa care clocoteste , apoi se scoate canuta din apa si compozitia se mai paseaza inca o data bine. Se pune inapoi in vasul cu apa care clocoteste , se adauga ceara de albine si se amesteca in continuare pana ce ceara este complet topita iar compozitia este cat de cat omogena. Acum se toarna cele 2 linguri de apa concentrata de scoarta de plop ( concentratul fierbinte) se amesteca, se mai paseaza inca o data cu mixerul. Canuta cu crema se lasa apoi in vasul cu apa care fierbe pana ce compozitia da un clocot, daca nu vrea sa clocoteasca ajung si 20 de minute in care a stat in apa care fierbe . Crema fierbinte se pune in cutiuta curata pregatita dinainte si se lasa la loc curat sa se raceasca ( loc curat inseamna sa nu fie praf sau sa "zboare" par de pisica sau caine prin aer ) . Cand este complet rece se acopera cu capacul si se pastreaza la loc rece .
Crema gata pregatita se poate folosi imediat . Este extrem de regeneranta , recomfortanta , ingrijeste pielea dand o senzatie cum nu ati avut-o voi pe piele niciodata, indiferent de produsele scumpe folosite anterior. Pielea nu se strange, obrazul nu iti crapa si nu ustura, la atingere este o placere catifelata.
Asa cum am zis se potriveste pentru toate tenurile , cei cu piele grasa folosesc o cantitate mai mica. Eu o folosesc si de zi si de seara , este extraordinara.
De fapt , nu stiu ce o face atat de speciala, poate ca este uleiul de macadamia, poate ca este concentratul de plop ....
In orice caz, daca nu gasiti uleiul de macadamia ( dati-va silinta , se poate comanda si prin internet) atunci folositi ulei de migdale , de orez sau de germeni de grau.
Apa folosita trebuie neaparat sa fie apa distilata, pentru a lua scoarta de plop, va rog sa nu chinuiti copacii , este de ajuns si o creanga mai subtire pe care s-a format coaja alba , specifica plopului . Decojiti-o pus si simplu si aveti si voi coaja proaspata de plop.
Despre coaja de plop si minunile pe care le face voi posta un articol la eticheta de plante medicinale/tratamente naturiste.
Spor la treaba !

Tonic complex

2009-11-06T12:07:00.000-08:00

Pentru perioadele in care te simti epuizat, fara energie, fara chef de viata iti recomand o combinatie de produse naturiste pe care am experimentat-o personal si functioneaza cu adevarat. Produsele se gasesc in farmacii si magazine naturiste.

300 mg Yucca
300 mg Spirulina
300 mg Ginkgo biloba(capsule sau fiole buvabile)
100 mg Ginseng(capsule sau fiole buvabile)
Daca aceste produse sunt consumate separat efectul energetic este relativ normal dar daca sunt consumate in aceasta combinatie randamentul energetic creste spectaculos. Dupa o perioada in care organsimul tau a fost suprasolicitat fizic sau psihic si ai o cadere energetica, vei reusi sa te revigorezi consumand aceasta combinatie de 2-3 ori pe zi, timp de cateva zile.
Acest amestec este echibrat energetic: Yucca şi Ginkgo Biloba sunt de tip Yin iar Spirulina si Ginsengul sunt de tip Yang.

Efecte benefice
Tonic, stimulent, creeaza buna dispozitie
Detoxifiant, purificator al organismului
Creste capacitatea de concentarare intelectuala si imbunatateste memoria
Stimuleaza functionarea organelor interne in special a rinichilor
Tonic sexual (acest efect se simte dupa cateva zile)
Favorizeaza recuperarea rapida in urma accidentelor, interventiilor chirurgicale etc.
Creste imunitatea fata de viroze si alte boli
Asigura o rezistenta crescuta la efort fizic si intelectual

Cum se consuma ?
Amestecul se ia maxim 3 ori pe zi timp de cateva zile in cazuri grave sau pentru recuperarea rapida in perioadele de convalescenta dupa boli, operatii, accidente etc. Este recomandabil ca seara sa elimini ginsengul deoarece fiind un produs foarte energizant poate provoca insomnie.
Pentru energizare si imunitate se va consuma de 2 ori pe zi dimineata la trezire pe stomacul gol si inaintea mesei de pranz. Acest amestec se consuma 3 saptamani, apoi se face pauza 1-2 saptamani. Acest ciclu se poate repeta ori de cate ori este nevoie. Este bine sa consumi acest tonic in perioada toamna-iarna deoarece vei fi ferit de bolile specifice sezonului rece(viroze, gripe).

Precautii
Nu se recomanda femeilor gravide datorita efectului puternic energizant. In schimb, este foarte bine pentru un cuplu sa consume aceste produse 2-3 luni inainte de procreere.
Aceasta combinatie energizanta nu se recomanda persoanelor care au probleme cardiace sau hipertensiune

LOTIUNE DE CORP

2009-11-06T12:05:00.001-08:00

1/2 suc şi gel organic de aloe vera
■2 capsule uleioase de vitamina E
■2 linguri ulei de măsline
■2 linguri ulei de struguri
■1 lingură ulei de germeni de grâu
■10-12 picături ulei de cătină
■10 picături ulei esenţial de ti-tree
■5 picături ulei esenţial de fenicul
■ulei esenţial de lavandă
■ulei esenţial de patchouli
■ulei esenţial de ylang-ylang
ingredientele se amestecă într-un recipient şi se agită înainte de folosire. loţiunea are un efect hidratant puternic şi se absoarbe repede în piele; atât uleiurile vegetale, cât şi cele esenţiale au beneficii pentru piele.

PRAJITURA IUBIRII

2009-11-06T11:56:00.000-08:00

Ingrediente:
-o scoica
-5 cescute de nisip rece
-o nebunie de valuri
-un tu
-o eu
-un strop de mister
-o ploaie de saruturi
-alta scoica
-pasiune dupa gust
-o surpriza
-un pahar de nopti
-esenta de luna plina
-vise impiedicate si dulci
-o iubire salbatica
-amintiri invelite in dragoste
-un polonic de dor
-20 de lingurite de lacrimi
-sirop de intrebari..

Mod de preparare:
*.*.*. Se amesteca intr-un vas mediu 2 scoici si 5 cescute de nisip rece, pana se inmoaie.... apoi se acopera cu un strop de mister si se lasa sa creasca..

*.*.*. In tava aleasa se amesteca sufletul meu cu sufletul tau pana devine o crema foarte dulce.. si se adauga un pahar de nopti speciale si o surpriza roz. Se pune in cuptor si se lasa pana cand totul o ia razna.

*.*.*. Intr-un alt vas se amesteca o nebunie de valuri si o ploaie de saruturi pana se formeaza un lipici irezistibil. Se adauga pasiune de un rosu aprins si esenta de luna plina. Se completeaza cu amestecul din vasul mediu si se presara iubire salbatica.

*.*.*. Se pune la fiert un polonic de dor si in timp ce fierbe se adauga 20 de lingurite de lacrimi.. Se obtine in acest mod un sirop de intrebari.

*.*.*. Se aranjeaza visele impiedicate si dulci pe marginile tavii si se adauga amestecul din vas pana cand acestea vor fi acoperite complet.. Se coace prajitura la cuptorul incins timp de... preferabil cat mai mult...

*.*.*. Se scoate din cuptor si cand va incepe sa se raceasca putin... se coloreaza cu siropul de intrebari...

*.*.*. Se serveste pe o tava ornata cu amintiri invelite in dragoste...

Pofta buna iubire...

Pandemia fricii de a iubi!

2009-11-06T11:52:00.000-08:00

Există o rutină in viata mea care ma omoară. Incepe ziua, ies din casă, incui usa, mă duc in parcare să-mi iau masina, ajung la servici, inchid masina, deschid la munca alte usi care trebuiesc incuiate la sfarsitul zilei si tot asa. La servici in fata calculatorului tastez cu oboseală cronică parola de acces, intru pe mail tot dacă trec de o parolă, iar daca mai am cine stie ce conturi pe cine stie ce site-uri…la fel: parola.

Pentru cardul bancar imi trebuie tot o parola, dar mai mult decat atat, trebuie sa-l indes bine in portfel, iar portofelul sa-l indes si mai bine in buzunar, ca sa nu fie furat.

Peste tot in lumea noastra moderna vezi numai restrictii: lacate, incuietori, parole de acces, camere video si peste toate acestea sunt paznicii care se uita la tine ca la un suspect, iar nu ca la chipul si asemanarea cu Dumnezeu.

As vrea macar pentru o zi sa ies din casa fara sa incui usa, sa nu mai am nici o parola la nici un mail, card sau ceva “important”, sa nu mai incui masina chiar daca mi-am lasat in ea portofelul cu bani sau geanta cu acte, si toate acestea fara sa-mi fie teama ca cineva imi va face rau. Dar nu, pacatul generalizat ne-a furat prea mult libertatea! Acum toata lumea este suspecta: daca imi fura cineva portofelul din buzunar in timp ce stau in autobuz? daca intra cineva pe contul meu si imi vede datele personale? daca imi pierd cardul si cineva imi afla parola?… Un “daca” aproape pandemic.

Am uitat sa va spun ca ma urmareste si frica faptului ca noi toti traim aceeasi rutina pandemica si pe partea sufleteasca: punem lacate ca nu cumva sa vada cineva ceea ce avem cu adevarat in inima, punem parole de acces la dragoste de frica de a nu fi raniti de ceilalti, incuiem usile prieteniei ca sa nu cumva sa fure cineva din sufletul nostru, monitorizam pe toti ai nostri cu cele doua “camere video” de sub frunte si ne intrebam prosteste de ce nu se poarta natural cu noi, ne indesam gandurile si parerile cele adevarate despre aproapele in buzunarul sufletului, asa cum facem cu nenorocitele de portofele, zambind apoi ipocrit ca suntem saraci de dragoste, asa cum face bogatul cand isi ascunde averile, ca sa starneasca mila desi nu de ea are nevoie ci ca sa daruiasca si el la randu-i ceva din bogatia sa, si tot asa. Si-atunci iata de ce nu suntem iubiti: punem restrictii si lacate pe inimi!

Tanjesc uneori nespus de mult de a trai cu totii fara frica de aproapele! Fara sa-mi fie frica ca ma poate insela cumva, minti sau trada. Eu vreau ca aproapele meu sa fie ca mama mea, ca fratele meu, sa am toata increderea in el, pentru ca lipsa de a avea incredere in cineva este lipsa de a iubi. As vrea sa-i dau saracului de la coltul strazii bani fara sa-mi fie frica ca ii bea sau fumeaza. As vrea ca atunci cand ies din casa sa nu-mi mai fie frica ca cineva o sa rada de cosurile de pe fata ce tocmai mi-au rasarit. As vrea ca atunci cand ma impiedic copilareste pe strada, sa nu ma ridic ca o vampa cu obrajii plesnind de rusine, ci sa ma ridic zambind si gata de “joaca” ca un copilas de 3 ani. As vrea sa spun “secretele” mele oricui fara frica de a fi barfit. As vrea sa iubesc fara sa-mi fie teama de a fi ranit! As vrea sa am incredere in toata lumea ca sa pot iubi liber.

As vrea sa nu ma mai ascund de ceilalti sub un zambet fals, sub o haina impopotonata, sub o masca de sclipici si culori, sub o functie trecatoare, sau o diploma buna de aprins focul, si sub toate ambalajele lumii acesteia pe care vantul vesniciei le va spulbera fara crutare. As vrea ca toata lumea sa ma vada exact asa cum sunt iar eu sa-i vad pe celalti tot asa. M-am saturat sa mint ca sa acopar pe cineva sau ca sa nu supar pe cineva. M-am saturat de frica si de fals. M-am saturat sa-mi ascund slutenia si uraciunea sufleteasca de frica de a fi judecat, osandit sau neiubit de celalti. M-am saturat sa le ascund si pe cele frumoase ale inimii de frica de a nu cadea in mandrie sau slava desarta, sau poate de a fi luat in ras. As vrea sa fiu firesc.

Dar stiu, imi trebuie putintica rabdare, caci pentru toate aceste lanturi ale inimii Domnul a randuit o zi speciala in care toata fatarnicia, minciuna si falsitatea vor disparea cu desavarsire: Ziua Judecatii!

Gandul la aceasta zi ma face sa nu-mi mai fie asa frica de a-mi iubi aproapele, ma face sa realizez ca mai bine ma port firesc acum de voie, decat atunci de nevoie cand va fi si prea tarziu. Gandul acesta ma face sa fiu eu insumi, si imi da puterea sa trec peste tot balamucul lumii acesteia.

Frunzele de busuioc alină durerile de încheieturi

2009-11-06T11:50:00.000-08:00

Frunzele proaspete ale câtorva varietăţi de busuioc cultivat în India şi Asia de Sud-Est sunt la fel de eficiente ca şi medicamentele antiinflamatorii de tip Diclofenac administrate pacienţilor suferind de artrită, informează dailymail.co.uk. Concluziile acestui studiu, prezentat în cadrul British Pharmaceutical Conference din Manchester, au relevat faptul că, administrat pe cale orală, extractul obţinut din frunzele a două varietăţi de busuioc - Ocimum americanum şi Ocimum tenuiflorum - au redus inflamaţiile articulaţiilor cu până la 73% în mai puţin de 24 de ore. În plus, frunzele proaspete de busuioc nu produc efecte secundare, precum iritarea mucoasei gastro-intestinale, arsuri şi dureri stomacale, simptome ce apar la administrarea medicamentelor clasice. Consumată sub forma unei infuzii herbale sau prin adăugarea frunzelor pe alimente sau în salate, această plantă a fost folosită de secole în medicina ayurvedică pentru a trata diverse boli inflamatorii, precum bronşita, astmul, maladiile de piele sau artrita. Busuiocul poate preveni, totodată, apariţia diabetului, prin reducerea concentraţiei de glucoză din sânge. Oamenii de ştiinţă au încercat să identifice substanţa care face ca busuiocul să aibe un efect terapeutic atât de eficient."Studiul nostru indică faptul că eugenolul, uleiul care îi conferă busuiocului acea aromă distinctă, reprezintă molecula activă care produce efectul antiinflamatoriu", a explicat Vaibhav Shinde. O pastilă care să conţină extract de busuioc nu există deocamdată pe piaţă, însă o cantitate mărită de busuioc în dieta zilnică ar putea avea un efect antiinflamatoriu sporit. Acest efect depinde însă şi de tipul de busuioc folosit în alimentaţie. Spre deosebire de carietatea europeană - Ocimum basilicum sau busuiocul dulce – planta asiatică are aroma mai puternică, având o concentraţie mai mare de eugenol.Busuiocul dulce conţine şi el eugenol, însă nu în aceeaşi concentraţie. Efecte miraculoase în tratarea artritei au însă şi măceşele. O echipă de cercetători nutriţionişti din Basel, Elveţia, au testat efectele unui acid gras - GOPO - prezent într-un supliment alimentar cu extract de măceşe (LitoZin) asupra celulelor cartilajelor din zona articulaţiilor. Ei au descoperit astfel că acidul GOPO împiedică producerea enzimelor şi proteinelor care provoacă inflamarea articulaţiilor. Pe de altă parte, aceeaşi substanţă favorizează producerea colagenului şi a celulelor cartilajului, esenţiale pentru sănătatea încheieturilor, informează Daily Mail.

Zambesc

2009-11-04T10:08:00.001-08:00

Zambesc. Eu zambesc mereu. Daca am o problema, oricat de grava ar fi sunt trista putin pentru ca apoi sa redevin o persoana zambareata. E ca o masca, o masca ce ascunde tristete uneori, insa masca aceasta ma ajuta. O simt. Zambesc si ma simt mult mai bine. Nu e vorba ca ma prefac ci simt ca starea mea de spirit este mult mai buna daca zambesc.

Exista o relatie stransa intre zambet si unele comenzi ce intersecteaza aria hipotalamica. Cu alte cuvinte se pare ca oamenii zambitori se bucura mai mult de viata si prin faptul ca traiesc mai mult timp, se imbolnavesc mai rar si in cazul in care se imbolnavesc se refac mult mai repede. Adevarat. De cate ori nu ai facut haz de necaz si ai depasit rapid problemele in acest mod?

Zambetul poate fi privit si ca o maniera de a te arata superior. Nu cred asta. Am ajuns la concluzia ca orice lacrima poate fi inlocuita cu un zambet, nu imediat ci in timp. Si daca plang reusesc doar sa ma intristez si mai rau.

Parca si persoanele mereu posomorate, care nu zambesc, par imbatranite din timp, au acele buze triste tot timpul care nu aduc in jurul lor bucurie. Cred din tot sufletul ca zambetul meu imi intinereste chipul cu cel putin 2-3 ani.

Zambetul este ca un rasarit dupa ce intunericul noptii dispare incet sau ca primul ghiocel care apare primavara.

As vrea ca zambetul sa fie contagios, sa se ia, as vrea sa dau aceasta ”boala” celorlalti. Sa zambesc si sa mi se raspunda cu un zambet fara sa fiu mereu intrebata de ce zambesc. Sa se transmita cu o repeziciune nemaiintalnita si toti din jurul meu sa aiba inimile pline de fericire, incat sa “explodeze” printr-un zambet.

Pentru mine zambetul este o necesitate. O zi lipsita de zambet o simt ca o zi irosita.

Eu nu am nevoie de zambet atat de mult pe cat are cel care nu zambeste. Acea severitate ascunde o nevoie puternica de a primi in dar un zambet din partea cuiva.
Hai sa ne facem azi un dar noua dar ci celor din jur. Sa zambim si sa ne luminam reciproc vietiile. Nimic nu poate fi mai bun ca un zambet venit din tot sufletul.

Tu crezi?...

2009-11-04T10:04:00.001-08:00

Tu crezi?...
Mai există credinţă în lumea asta? Nu, nu vorbesc despre credinţa religioasă, ci despre acea credinţă care ne ghidează permanent drumul pe care mergem. Suntem oameni şi suntem imperfecţi prin definiţie, dar nu putem să ne cufundăm în erorile noastre şi ale celor din jur.
Ca un munte de gheaţă...aluneci de la primii paşi, dar dacă ai putea să continui, te îndrepţi spre vârf, spre nori, spre bolta infinită. Este normal să ai aspiraţii, să-ţi doreşti să zbori, să faci ceva nemaivăzut, să visezi...Da, e normal, e chiar vital să visăm, să făurim gânduri şi sentimente şi senzaţii. Tot ce trebuie să facem e să credem. De ce aud atâţia oameni spunând ,,nu cred în asta, nu cred că e posibil’’? De ce să fie ,,nu’’? Nu ştiu câţi oameni mai ştiu să creadă...
Eu una învăţ...învăţ să cred...eu, o naivă, cred. Am început să cred cu toată tăria şi cu toată fiinţa mea. Am început să cred că visele sunt palpabile, mai palpabile decât uşile zăvorâte...să cred că oamenii sunt buni, să cred în prezent şi în clipa pe care-o trăiesc acum, să cred în corectitudine şi în onoarea personală care compun un om integru, să cred în frumuseţea sufletului fără de care nimic n-ar avea sens, să cred în bunătate şi bunăvoinţă şi în dorinţa de a-ţi ajuta aproapele, să cred în sinceritatea dintre oameni şi să cred în toleranţa faţă de orice greşeală, să cred în înflorirea bobocilor de trandafir, să cred că fericirea este lângă fiecare, la câteva degete distanţă, să cred în iubirea pură, să cred că orice este posibil, să cred în puterea credinţei, să cred în mine...să cred în tine!
Mi-am câştigat locul printre prietenii de aici, mă simt cu sufletul împăcat. Îngerul a sperat...a plâns...şi a recăpătat ceea ce i-a lipsit cel mai mult...PRIETENII!!! A stat ascuns...a vărsat lacrimi...şi din ele au crescut florile speranţei spre împlinirea sufletească....O rugăciune ...un gând bun...un suflet deschis se îndreaptă spre ceea ce reprezentaţi ca oameni, în drumul pe care-l parcurgem împreună.

Paine dulce cu nuci, alune si cacao

2009-11-04T09:46:00.000-08:00

ste un fel de chec, foarte aromat si plin cu tot felul de surprize: boabe de stafide, bucatele de nuca, ciocolata, bucatele de rahat. Poti pune in el aproape orice, il poti adapta dupa gusturile tale. Iar in dimineata de Craciun o felie din aceasta "paine" merge perfect cu ceasca de cafea de dimineata sau cu un pahar de lapte cald cu miere si cacao. Daca ti-am facut pofta, iata reteta:

Ingrediente si cantitati:

8 oua
8 linguri cu zahar
4 linguri cu ulei
1 plic cu praf de copt
12 linguri cu faina
2 linguri cu pudra de cacao
100 grame de nuci prajite
100 grame de alune taiate bucatele
100 grame de stafide
100 grame de rahat
50 grame de ciocolata, taiata in bucatele cat boaba de fasole
coaja de portocala
1 lingura cu miere
2 linguri cu nuca macinata
1 lingura cu zahar pudra

Mod de preparare:

1. Separa albusurile de galbenus. Adauga zaharul peste galbenusuri si amesteca bine, apoi uleiul pic cu pic, amestecand apoi foarte bine. Adauga 1-2 linguri cu apa si continua sa amesteci pana crema creste. Adauga pudra de cacao si praful de copt.

2. Bate albusurile spuma.

3. Combina alternativ crema de galbenusi, albusurile, nucile si alunele bucatele, rahatul, ciocolata, stafidele si coaja de portocala.

4. Pune compozitia intr-o tava de chec si coace prajitura circa 40 de minute, la foc potrivit. Scoate checul din tava dupa ce s-a racit putin.

5. Unge-l cu miere si presara nuca macinata, amestecata cu zahar pudra din belsug. Lasa-l sa se raceasca si taie-l felii.

DESPRE FEMEIE

2009-11-04T09:42:00.000-08:00

1.Fiind intrebat “Cum ar fi barbatii fara femei ?”, Mark Twain a raspuns: “In primul rand fericiti! Apoi putini, putini, din ce in ce mai putini!” (Mark Twain)
2.Nu alerga dupa femeie si masina! Vine alta!
3.Cand femeia spune “Nu”, insemana “Poate”, cand spune “Poate”, inseamna “Da”. Si daca spune “Da” ? Inseamna ca nu-i femeie!
4.Numai barbatii insurati au amante.
5.E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat.
6.Femeia e ca bicicleta: daca nu ai camera, mergi pe langa!
7. Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
8. Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
9. Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
10.Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci.
11.Femeia este un animal care traieste pe langa casa omului si se hraneste cu zilele lui.
12.Daca femeia ar fi buna, si Dumnezeu ar avea una.
13.Sa nu contrazici niciodata o femeie! Sa astepti putin, ca o face ea singura!
14.Intrebat fiind ce e femeia, Emil Brumaru a raspuns: “Nu stiu, dar sunt multe!” (Emil Brumaru)
15.Femeile sunt pasionate de matematica. Isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei cele mai bune. (Marcel Achard)
16.Barbatii au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el.
(Sarah Jessica Parker)
17. Toate femeile sunt bune … bune de nimic sau bune la ceva. (Miguel de Cervantes)
18.Nu poti sa cunosti o femeie pana nu o intalnesti la tribunal. (Norman Mailer)
19.Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amandoua. (Samuel Butler)
20.Barbatul vaneaza femeia pana cand ea il prinde. (Proverb american)

E621 - Glutamat Monosodic

2009-11-04T09:24:00.000-08:00

De la sucuri, salamuri, îngheţate şi mai ales cele care dau GUST mâncărurilor - supele instant şi adaosurile pentru supe, fripturi, şi alte mâncăruri gătite în casă, în toate găsim pe celebrul E 621 sau cum mai este denumit “întăritorul de gust”, “potenţiatorul de aromă” etc.

Dacă am citit prospectul unui produs şi l-am întâlnit, înainte de a lua decizia de a-l consuma să vedem pe larg CE ESTE EL:

FABRICAT din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621.

Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii
Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul).

Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse
Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.
Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
Aritmie, fibrilaţie arterială, tahicardie (palpitaţii), incetinirea inimii, angină pectorală, creşterea tensiunii, scăderea tensiunii
Gastrointestinale:
Diaree, greaţă / vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale
Musculare:
Înţepături, dureri simultane, slăbire
Respiratorii:
Astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului
Uro-genitale:
Dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă
Neurologice:
Depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mentală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, frisoane, pirderi de memorie
Vizuale:
Vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor
Piele:
Crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, inţepenirea feţei, inţepenirea limbii, cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât
De la sucuri, salamuri, îngheţate şi mai ales cele care dau GUST mâncărurilor - supele instant şi adaosurile pentru supe, fripturi, şi alte mâncăruri gătite în casă, în toate găsim pe celebrul E 621 sau cum mai este denumit “întăritorul de gust”, “potenţiatorul de aromă” etc.

Dacă am citit prospectul unui produs şi l-am întâlnit, înainte de a lua decizia de a-l consuma să vedem pe larg CE ESTE EL:

FABRICAT din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621.

Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii
Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul).

Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse
Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.
Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
Aritmie, fibrilaţie arterială, tahicardie (palpitaţii), incetinirea inimii, angină pectorală, creşterea tensiunii, scăderea tensiunii
Gastrointestinale:
Diaree, greaţă / vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale
Musculare:
Înţepături, dureri simultane, slăbire
Respiratorii:
Astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului
Uro-genitale:
Dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă
Neurologice:
Depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mentală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, frisoane, pirderi de memorie
Vizuale:
Vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor
Piele:
Crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, inţepenirea feţei, inţepenirea limbii, cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine.