Despre România

România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin.
Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care> > se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi..
Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea.

Suntem slabi !

Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor. De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină. Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă, apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung. Şi parcă se făcuseră mai mici, mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică, nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
Nu mai sunt bani pentru bătrîni, pentru profesori, pentru medici, pentru trăit. A trăi decent, sub Băsescu, a devenit un lux.

Ne-au ipotecat viaţa, trecutul muncit al părinţilor noştri, viitorul loc de muncă al tinerilor, educaţia copiilor şi nepoţilor noştri.
Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?
Mai presus de toate ştii ce nu înţeleg eu?
De ce suntem atât de slabi? De ce nu ripostăm cu nimic?
Unde sunt mitingurile?
Unde sunt bolovanii aruncaţi în ferestrele guvernului cum fac alţi demonstranţi europeni când guvernele lor ăşi bat joc de banii şi munca lor?
Unde e atitudinea oamenilor?
Unde ne sunt sindicatele?

Unde Dumnezeu suntem noi?

Eu nu pot înţelege şi basta de ce poporul român e atât de slab, de fricos, de legumizat...Noi mereu răbdăm, răbdăm şi îi lăsăm pe toţi nădrăgarii să îşi bată joc de copiii noştri, de bătrînii noştri, de tinerii noştri, de sănătate, de educaţie, de societate!!!

Unde e media?
De ce nu îi aleargă? De ce nu îi scutură mereu, mereu, mereu ca să ştie că aici oamenii nu se pot duce de nas!
Unde ne sunt bisericile?
Ei, preoţii noştri, reprezentanţii noştri mai mari de ce nu fac ceva? Un apel umanitar de la un balcon public! CEVA!!!

În ţara asta am mai spus...mulţi ştiu să scrie, să ia atitudine pe bloguri, pe forumuri, la telefoanele televiziunilor, dar atât! Când e vorba de ceva practic...dăm în spate precum racul!

Suntem slabi !
Prefer să cred că de la o vreme suntem slabi de sărăcie şi necazuri şi nu mai avem tăria să ne ridicăm, decât să ajung la concluzia că suntem un popor lipsit de atitudine...

GANDURI DE SFARSIT DE AN

Cateva zile si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului. Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga.
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.

Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!

DORINTA

Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste. Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita persoanele vulgare si agresive; acestea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca lumea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti pierde capacitatea de a distinge virtutea; multe persoane lupta pentru idealuri mari; si oriunde viata este plina de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fii cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii. Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent. Incearca sa fii fericit.
Gasita in antica biserica din Sao Paolo – Baltimora; datata 1692

AVEM UN GUVERN CU 0 SUSTINATORI

Nu pot sa-mi reprim tristetea pe care mi-a provocat-o caderea motiunii impotriva guvernului incompetent si antiromanesc Basescu-Boc. Octavian Paler spunea ca fiecare om are dreptul la dezamagire, dar parca deja e cam mult.
Impresionant de mulţi oameni pentru vremea rece şi ploiasă de ieri. Au umplut până la refuz Piaţa Victoriei. Nu s-a mai întâmplat de când cu mitingul anticomunist din 28 ianuarie 1990. Igaş a dat alarmă de gradul 1, pentru ca poliţiştii să fie consemnaţi trei sferturi la serviciu şi un sfert la domiciliiu . 3000 de poliţişti au fost prezenţi la manifestaţie, în ciuda alarmei. Şi în uniforme.
În rest, i-am iubit pe acei oameni care au plecat tăcuţi şi trişti, cu capul în pământ, după anunţul că nu guvernul, ci moţiunea a căzut. Oameni care merită tot respectul şi toată solidaritatea. Tot ceea ce le lipseşte ca să reuşească să fie milioane în stradă este motivaţia.
Sunt sigură că ocazii pentru răsturnarea actualului guvern vor mai veni. Nu săriţi, mă refeream la căi democratice! Însă a sta pe margine şi a chibiţa nu este soluţie. Implicarea trebuie să vină din partea tuturor.
Se guvernează într-o realitate paralela, formată din vorbe şi din lozinci, în timp ce oamenii sunt disperaţi pentru că se văd devoraţi de sărăcie. Chiar astăzi Guvernul va lansa o nouă „reformă" a educaţiei. Şi mă tem că vor urma şi alte „reforme" de acest fel până la sfârşitul anului. Adică făcute pe genunchi, de neaplicat şi construite astfel încât vorbăria demagogică să ţină locul unor măsuri adevarate de îmbunătăţire a sistemelor publice. Promovate prin terorizarea profesorilor, medicilor şi funcţionarilor de către activiştii de partid.
„Înainte eram dominaţi de teamă şi acceptam situaţia dintr-o frică aproape fizică oarecum explicabilă până la un punct. În prezent suntem manipulaţi de prostia proprie. Acuma, care este mai simpatică, frica sau prostia, este greu de analizat, dar rezultatele sunt de multe ori asemănătoare”. (Andrei Pleșu)

Poate că noua moţiune de cenzură va fi de natură să o determine pe doamna Cristiana Anghel să iasă din greva foamei.

PROTESTELE LA ROMANI

Cred cu tărie că vremea guvernului Boc a trecut. Românii au nevoie de un guvern care să le apere interesele, care să le respecte drepturile, care să le ofere încredere. Oricât de asemănătoare ar fi starea pe care mi-o dă România de azi cu cea care mă stăpânea înainte de ’89, situaţia nu e aceeaşi România era atunci un cavou. Nu existau partide, parlament, presă, sindicate, dreptul la grevă, nu exista nicio posibilitate legală pentru cetăţean de a lupta împotriva guvernului.Românii erau incapabili să se unească, să se organizeze şi să iasă în stradă cu miile, ca în Polonia. Înduram şi înjuram în tăcere, fiecare în colţişorul lui.
De ce reacționăm doar atunci când ne sunt afectate doar propriile interese? De ce luăm atitudine doar în condițiile în care ne este lovită propria persoană? De ce nu suntem interesați de binele comun sau de durerea altuia? Fiindcă nu beneficiem de o educație a deschiderii și a solidarității autentice promovăm TĂCEREA atunci când s-ar impune auzirea unor voci și PASIVISMUL în condițiile în care este necesară asumarea curajului civic. Prea indiferenți față de ceea ce se petrece în jurul nostru. Preocupați doar de viața noastră ne declarăm mulțumiți atunci când binele a devenit un rău acceptabil și ne căutăm salvarea în ritualuri mistice. Facem haz de necaz, creem glume pe considerente politice și, totuși, substratul vieții ne este dominat de resemnare. Pelerinajele devin tot mai lungi, iar tristețea tot mai solidă!
Traim intr-un derizoriu cotidian, cenusiu si anodin, care ne impiedica mereu sa vedem viitorul si, mai ales, sa ni-l construim in mod plauzibil.
Cât despre participarea bucureștenilor la manifestațiile de protest, eu una am mari rezerve . Imi pare rău c-o spun dar ăsta-i adevărul cu bucureștenii : „ la plăcinte inainte, la război inapoi ” ! Se duc cu zecile de mii la concerte de mâna a doua ( de unde se vede că au bani ), se duc cu sutele de mii stând la cozi interminabile, in frig și ploaie călcându-se in picioare acolo unde se dă ceva de pomană și lista ar putea continua .
La Mitropolie s-au strans de 10 ori mai multi! Va dati seama ce contradictii? Ce sa faci cu asemenea popor, atat de chinuit incat nu se mai poate aduna intr-o cauza comuna? La Paris au fost peste trei sute de mii de demonstranti, majoritatea din Paris. Peste trei milioane in toata Franta. In paralel a fost si o greva de mare amploare. Ce inseamna 80 de mii de oameni fata de un nivel de peste sase milioane de nemultumiti? Nu va pare o cifra penibila? Dar, tinand seama si de buletinul meteo, am mari rezerve ca vor fi macar pe jumatate …
,,Greşalele în politică sunt crime;
căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţari întregi şi se-mpiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!"
13 februarie 1882
MIHAI EMINESCU

EU PROTESTEZ PENTRU MINE,TU PROTESTEZI PENTRU TINE,EL PROTESTEAZA PENTRU EL...

Nu avem niciun motiv ca sa lipsim miercurea viitoare, pe 27 octombrie, la votarea motiunii, din fata Parlamentului. Cei din Bucuresti. Dacă voi cei care locuiți în București nu vă alăturați nu vor exista șanse. Nu așteptați să vă scoată foamea și frigul din case, s-ar putea să le pierdeți definitiv.
Pe noi ne intereseaza cum sa ne platim facturile, ce sa punem pe masa copiilor, cum sa scapam cu bine de iarna ce se anunta foarte grea, ne rugam sa nu ne imbolnavim, sa nu ne pierdem locurile de munca, iar cel mai mult ne dorim ca acesti guvernati portocalii si seful lor sa plece. Cine-i mai crede? Ne-au golit frigiderele, ne-au înglodat în datorii şi, ce-i mai grav, ne-au luat şi ultima fărâmă de speranţă la o viaţă decentă.
http://www.youtube.com/watch?v=msVMgqxObyA
A venit timpul sa luptam pentru binele nostru, sa luptam alaturi de opozitie si sa sustinem Motiunea de Cenzura, poate de data asta scapam de Piticu Atomic
Dacă guvernul nu cade, a doua zi vom primi o altă lovitură şi mai cumplită. Guvernul îşi va asuma răspunderea pe catastrofala lege a educaţiei în varianta PDL. Încep să cred că suferinţa noastră se va prelungi până în 2012.
Programul mitingului de pe 27 octombrie:-10.00 miting în Piaţa Victoriei . O oră mai târziu, sindicaliştii vor pleca în marş pe traseul Bulevardul Magheru - Piaţa Unirii - Piaţa Constituţiei, unde vor rămâne până aproximativ la ora 17.30, aşteptând rezultatul votului la moţiunea de cenzură.
Mergem cu toţii să spunem:

NU SĂRĂCIEI. NU DISPREŢULUI !


1.NU disponibilizărilor;

2.Nu îngheţării pensiilor;

3.NU modificării Codului Muncii;

4.NU salariilor de mizerie;

5.NU creşterii vârstei de pensionare !




ESTE MOMENTUL SĂ NE APĂRĂM.


DREPTURILE LEGALE.



NU PUTEM TOLERA, LA NESFÂRŞIT, NERESPECTAREA LEGILOR DE CĂTRE REPREZENTANŢII PUTERII..




DACĂ ACUM NU ESTE MOMENTUL, ATUNCI CÂND NE VOM APĂRA DREPTURILE ?.



DUMNEAVOASTRĂ TREBUIE SĂ VĂ DECIDEŢI VIITORUL, NU ALTCINEVA !.



NUMAI UNIŢI VOM ÎNVINGE !



DAŢI DOVADĂ DE SOLIDARITATE .
http://www.youtube.com/watch?v=V-exUcTmbQ8&feature=related

PENTRU ROMÂNII CARE PRIVESC LA TELEVIZOR REVOLTELE DIN GRECIA ŞI FRANŢA ŞI AŞTEAPTĂ SĂ TRĂIASCĂ BINE :
Tot rozând cocenii de pe lângă plug
Se-ntreba odată boul de la jug :
- Doamne,pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu ?
La-ntrebarea asta un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:
- Pentru că eşti bou.
http://www.youtube.com/watch?v=u0qhGQnAT8Y&feature=related