COMPARATIE 1989 CU 2010

Am primit aceasta chestie interesanta pe mail,o radiografie crunta,cred eu...
Capitolul 1 Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tranvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.

Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati social e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tramvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propria moarte in rate!
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.

Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!

Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 21 de ani!

SCRISOAREA UNUI PENSIONAR

Citiţi cu atenţie, de mai multe ori rândurile de mai sus şi atunci nu se poate să nu înţelegeţi semnificaţia lor.

Astăzi am să vă scriu numai despre mine. Dar să încep cu începutul:

Am apucat să trăiesc cele mai cumplite evenimente petrecute în ţara în care am avut ghinionul de a mă naşte.

Am prins cel de al doilea război mondial în care recunosc că nu eu i-am bătut pe nemţi dar nici pe ruşi, pentru că nu am avut loc de tata, care a stat pe front şi prizonier la ruşi vreo 4 ani. Totuşi am beneficiat din plin de plăcerile oferite de acest flagel.

Apoi a urmat foametea din 1947. Asta a fost un lucru folositor pentru mine, deoarece am învăţat încă de pe atunci să rabd de foame pregătindu-mă pentru zilele pe care le trăiesc astăzi. Am stat în frig la minus multe grade Celsius că pe atunci erau geruri puternice şi zăpezi mari.

După ce am absolvit aceste cursuri de supravieţuire m-am apucat împreună cu familia mea, la indicaţiile preţioase ale comuniştilor să construim socialismul.

Am construit noi la el vreme de câteva cincinale, până când am constatat cu stupoare că nu se mai termina. Cred că cineva, atunci când nu eram atenţi distrugea totul intenţionat, fiindcă altă explicaţia nu prea am găsit până astăzi.

La şcoală am învăţat multe lucruri care însă după schimbarea „gârzii” s-au dovedit a fi absolut inutile. Într-o bună zi comuniştii din eşalonul doi s-au supărat pe Ceauşescu şi i-au strigat nu Uraaaa! cum o făcuseră până atunci ci cu toată ura strânsă în suflet de-a lungul timpului:

- Gata băi tovarăşe! Cred că ne-a venit şi nouă rândul să ne bucurăm de bogăţiile acestei ţări.

Şi pentru a fi convingători l-au ascuns grăbiţi sub pământul patriei. De ce s-au grăbit atât de tare, nimeni nu ştie sigur, deşi toată lumea bănuieşte…

Din acel moment nimic din ce învăţasem eu la şcoală nu se mai potriveşte:

- omul nu mai este cel mai preţios capital

- ruşii nu mai sunt prietenii noştri cei mai buni

- a căzut zicala cu cine nu are bătrâni să-şi cumpere

- oamenii nu mai sunt egali între ei şi aşa mai departe, dar ştii foarte departe…

Am învăţat de mic copil că orice popor se îngrijeşte şi acordă respectul bătrânilor lui. Se vede treaba că acest lucru se întâmplă numai în ţările civilizate şi care au conducători adevăraţi.

Eu am muncit 40 ani în această ţară fără să lipsesc o singură zi de la serviciu şi pentru că am fost conştiincios m-au recompensat cu o pensie şi asta după multe indexări, de 6 milioane pe lună, nu pe săptămână cum ar fi fost mai aproape de realitate.

În perioada „de tristă amintire” cum le place politicienilor noştri să o dezmierde, mâncam, beam călătoream şi ne distram prin „reprezentanţii noştri”, care erau mereu aceiaşi şi ne obişnuisem cu ei. Mai mult de atât acei reprezentanţi struniţi de marele conducător fiind deja îmbuibaţi, ne lăsau şi nouă posibilitatea de a trăi cât de cât.

Astăzi habar nu am cine mă mai reprezintă la masa bogaţilor fiindcă sunt prea mulţi şi se schimbă din patru în patru ani. Mulţi şi lacomi.

Îi văd la televizor cum dorm fără grijă, citesc ziarele, sau se joacă pe calculator în timpul şedinţelor. Imdiat epuizaţi de atâta efort dau o fugă în teritoriu, unde mai devalizează o bancă, mai fură o fabrică, mai pune de o şpagă, după care pentru a-şi reveni complet, se autopremiază cu câte o excursie pe Coasta de Azur, Hawai sau în altă parte a lumii după cum le dictează „conştiinţa” muşchilor personali.

Din totdeauna am ştiut că avem o ţară bogată, dar abia acum am realizat că este cu mult mai bogată decât mi-am putut eu imagina. Gândiţi-vă că se fură permanent de 21 ani şi încă mai este loc. Eu cred că asta spune tot.

Privesc prostit, când merg să mă umilesc pe la uşile farmaciilor, căutând medicamente compensate, la vilele care cresc precum ciupercile după ploaie, sau la maşinile ultimul răcnet pe care nu şi le permit nici marii bogătaşi din occident, deşi ţările lor au un avans faţă de noi de vreo 200 de ani. Oare câtă nedreptate poate suporta un om normal ? Până unde poate merge mârlănia acestor oportunişti ?

Cum este posibil ca un parlamentar de care nu a auzit nimeni şi care nu are nici un fel de activitate în afară de aceea de a primii un salariu uriaş, să fie de 10 ori „mai egal” decât mine în faţa legii ? Şi asta fără să ţinem seama de alte drepturi pe care şi le atribuie periodic singur, drepturi care ar face să roşească pe orice om cu cel mai elementar bun simţ.

Priveam la televizor, cum unul din aceşti parlamentari care nu au habar despre ce se discută în şedinţele unde ei dorm zilnic, a decontat o cantitate de benzină cu care maşina domniei sale ar fi reuşit să funcţioneze fără oprirea motorului un an de zile.

Sau altul la fel de „cinstit” a fost cazat la hoteluri de lux 390 de zile din totalul de 365 cât are un an de om normal. Întrebat acesta a răspuns râzând cu lacrimi de poanta sa, că dumnealui trăieşte mai intens decât noi idioţii normali, anul parlamentar având un număr mai mare de zile.

Oare poliţia nu se uită la televizor sau la dumnealor emisiunile sunt codate ?

Aş putea să vă scriu multe despre „fosta” mea ţară, care astăzi aparţine în întregime aleşilor şi unde noi pensionarii vegetăm în aşteptarea zilei când vom fi izbăviţi de povara umilinţelor zilnice, în timp ce un grup exlusivist trăieşte pe „picior foarte mare” sfidând legile bunului simţ. Dar sunt convins că nu ar avea nici un efect pentru niciuna din părţi şi atunci ce rost are să mai consum cerneala ?

Se spune că speranţa moare ultima. Ei bine aşa o fi, dar cei care conduc această ţară m-au făcut să înţeleg că în final moare şi ea.

Şi dacă mâncarea lipseşte, medicamente nu sunt, liniştea sufletească a dispărut de mult, stau şi mă întreb cât mai este până la ziua când parlamentul va emite o ordonanţă de urgenţă prin care să fie eutanasiaţi toţi pensionarii din ţară ?
Constantin Paul

Despre România

România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin.
Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care> > se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi..
Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea.

Suntem slabi !

Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor. De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină. Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă, apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung. Şi parcă se făcuseră mai mici, mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică, nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
Nu mai sunt bani pentru bătrîni, pentru profesori, pentru medici, pentru trăit. A trăi decent, sub Băsescu, a devenit un lux.

Ne-au ipotecat viaţa, trecutul muncit al părinţilor noştri, viitorul loc de muncă al tinerilor, educaţia copiilor şi nepoţilor noştri.
Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?
Mai presus de toate ştii ce nu înţeleg eu?
De ce suntem atât de slabi? De ce nu ripostăm cu nimic?
Unde sunt mitingurile?
Unde sunt bolovanii aruncaţi în ferestrele guvernului cum fac alţi demonstranţi europeni când guvernele lor ăşi bat joc de banii şi munca lor?
Unde e atitudinea oamenilor?
Unde ne sunt sindicatele?

Unde Dumnezeu suntem noi?

Eu nu pot înţelege şi basta de ce poporul român e atât de slab, de fricos, de legumizat...Noi mereu răbdăm, răbdăm şi îi lăsăm pe toţi nădrăgarii să îşi bată joc de copiii noştri, de bătrînii noştri, de tinerii noştri, de sănătate, de educaţie, de societate!!!

Unde e media?
De ce nu îi aleargă? De ce nu îi scutură mereu, mereu, mereu ca să ştie că aici oamenii nu se pot duce de nas!
Unde ne sunt bisericile?
Ei, preoţii noştri, reprezentanţii noştri mai mari de ce nu fac ceva? Un apel umanitar de la un balcon public! CEVA!!!

În ţara asta am mai spus...mulţi ştiu să scrie, să ia atitudine pe bloguri, pe forumuri, la telefoanele televiziunilor, dar atât! Când e vorba de ceva practic...dăm în spate precum racul!

Suntem slabi !
Prefer să cred că de la o vreme suntem slabi de sărăcie şi necazuri şi nu mai avem tăria să ne ridicăm, decât să ajung la concluzia că suntem un popor lipsit de atitudine...

GANDURI DE SFARSIT DE AN

Cateva zile si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului. Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga.
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.

Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!

DORINTA

Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste. Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita persoanele vulgare si agresive; acestea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca lumea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti pierde capacitatea de a distinge virtutea; multe persoane lupta pentru idealuri mari; si oriunde viata este plina de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fii cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii. Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent. Incearca sa fii fericit.
Gasita in antica biserica din Sao Paolo – Baltimora; datata 1692

AVEM UN GUVERN CU 0 SUSTINATORI

Nu pot sa-mi reprim tristetea pe care mi-a provocat-o caderea motiunii impotriva guvernului incompetent si antiromanesc Basescu-Boc. Octavian Paler spunea ca fiecare om are dreptul la dezamagire, dar parca deja e cam mult.
Impresionant de mulţi oameni pentru vremea rece şi ploiasă de ieri. Au umplut până la refuz Piaţa Victoriei. Nu s-a mai întâmplat de când cu mitingul anticomunist din 28 ianuarie 1990. Igaş a dat alarmă de gradul 1, pentru ca poliţiştii să fie consemnaţi trei sferturi la serviciu şi un sfert la domiciliiu . 3000 de poliţişti au fost prezenţi la manifestaţie, în ciuda alarmei. Şi în uniforme.
În rest, i-am iubit pe acei oameni care au plecat tăcuţi şi trişti, cu capul în pământ, după anunţul că nu guvernul, ci moţiunea a căzut. Oameni care merită tot respectul şi toată solidaritatea. Tot ceea ce le lipseşte ca să reuşească să fie milioane în stradă este motivaţia.
Sunt sigură că ocazii pentru răsturnarea actualului guvern vor mai veni. Nu săriţi, mă refeream la căi democratice! Însă a sta pe margine şi a chibiţa nu este soluţie. Implicarea trebuie să vină din partea tuturor.
Se guvernează într-o realitate paralela, formată din vorbe şi din lozinci, în timp ce oamenii sunt disperaţi pentru că se văd devoraţi de sărăcie. Chiar astăzi Guvernul va lansa o nouă „reformă" a educaţiei. Şi mă tem că vor urma şi alte „reforme" de acest fel până la sfârşitul anului. Adică făcute pe genunchi, de neaplicat şi construite astfel încât vorbăria demagogică să ţină locul unor măsuri adevarate de îmbunătăţire a sistemelor publice. Promovate prin terorizarea profesorilor, medicilor şi funcţionarilor de către activiştii de partid.
„Înainte eram dominaţi de teamă şi acceptam situaţia dintr-o frică aproape fizică oarecum explicabilă până la un punct. În prezent suntem manipulaţi de prostia proprie. Acuma, care este mai simpatică, frica sau prostia, este greu de analizat, dar rezultatele sunt de multe ori asemănătoare”. (Andrei Pleșu)

Poate că noua moţiune de cenzură va fi de natură să o determine pe doamna Cristiana Anghel să iasă din greva foamei.