Avem nevoie de oameni

Lumea are nevoie de oameni: … care nu pot fi cumparati; … care sa-si respecte cu strictete cuvantul; … care sa-si puna conduita morala deasupra bogatiei; … care sa aiba opinii si o vointa puternica; … care pot cuprinde mai mult decat propria lor vocatie; … care nu ezita sa rascumpere timpul; … care nu isi pierd individualitatea in multime; … care sunt onesti atat in lucrurile mici cat si in cele mari; … care nu fac compromisuri cu raul; … a caror ambitii nu se confunda cu propriile dorinte egoiste; … care nu spun ca fac ceva “pentru ca si altcineva o face”; … care se comporta cu dreptate cu prietenii lor la bine si la rau, in necazuri cat si in prosperitate; … care nu cred ca perspicacitatea, incapatanarea si siretenia sunt cele mai bune calitati pentru a obtine succesul; … care nu se rusineaza si nu se tem sa sustina adevarul cand acesta devine nepopular.

Toate cate sunt...

Sunt gânduri care nu se aud, sunt zâmbete care nu se văd, sunt priviri care se ascund. Sunt tăceri care ţipă şi cuvinte care se şterg. Sunt amintiri încă vii, sunt trecuturi atât de prezente şi paşi care mai vorbesc. Sunt zile atât de scurte pentru vise atât de mari, sunt ochi care vorbesc atâtea limbi frumoase, sunt atâţia oameni cu sufletul frumos şi totuşi atât de multă indiferenţă. Sunt suflete care dansează libertate, sunt păsări care respiră verde, sunt primăveri-copile. Sunt postări care nu se scriu, sunt cuvinte alese, sunt gânduri care se citesc virtual şi chipuri care aşteaptă mângâieri reale. Sunt oameni.

Suntem ceea ce simţim

Suntem ceea ce simţim. Suntem revoluţii personale de cuvinte, de gânduri şi de vise. Trăim, credem, sperăm dar dincolo de toate simţim. Iar dacă pretinzi că poţi descrie un sentiment, încearcă să nu te grăbeşti şi să taci. Descrie-mi durerea, singurătatea, indiferenţa, fericirea, un zâmbet sau o lacrimă. Explică-le cum vrei, cum poţi. Dar sentimentele nu se descriu. Dacă mă întrebi ”cum te simţi” : cel mai probabil o să îţi răspund bine. Dar binele ăsta nu se descrie. Binele ăsta înseamnă multe. Şi zilnic ne purtăm propriile revoluţii. Noi le provocăm, noi protestăm şi tot noi găsim soluţii. Suntem revoluţionarii propriilor suflete, gânduri, cuvinte. Şi da, dincolo de toate suntem ceea ce simţim!

Suntem suflete care scriu poveşti

Fiecare om are o poveste. Fiecare poveste se scrie în timp, iar fiecare timp înseamnă momente. Ne plimbăm zilnic printre poveşti, dar cine mai are timp să le citească? Ne-am obişnuit doar să răsfoim. Răsfoim pagini, cuvinte şi amintiri. Oamenii au început să răsfoiască cu uşurinţă sufletele, de parcă un suflet s-ar putea citi. Când vom înţelege că omul nu e doar un trup, o voce, sau un chip? Când vom înţelege că un om e un suflet cu o poveste care se scrie în timp? Viaţa ne poate oferi dincolo de coperţile frumos colorate ale timpului, o poveste al cărui deznodământ nu-l vom anticipa vreodată. Suntem coperţi scrise în timp, iar ceea ce trăim se scrie în noi. În fiecare zi, în noi se scrie o poveste. Suntem suflete care scriu poveşti.

Azi...

Azi m-am gândit mai mult ca niciodată la timp şi la ceea ce am fost, ce sunt, ce voi deveni…şi am reuşit doar să zâmbesc şi să spun: am o viaţă simplă şi frumoasă! E fantastic să mă gândesc la modul cum am evoluat, cum am crescut şi m-am maturizat, dar întotdeauna alături de oamenii cei mai importanţi din viaţa mea pe care pur şi simplu îi ador: familia! Ceea ce sunt azi se datorează… fiecărui om care a făcut şi care face parte din viaţa mea, căci dincolo de orice om se află o lecţie de viaţă, o mână întinsă, un zâmbet, un cuvânt cald. Dincolo de timp ne aflăm noi, oamenii, suflete calde, vise şi zâmbete… Azi m-am simţit minunat să văd că pot privi în trecut cu zâmbetul pe buze, să-mi amintesc de lucruri naive, de zile frumoase, de lacrimi, de zâmbete, de oameni, de foşti prieteni şi amici…de jurnale şi de vise foarte dulci :D, de copilul …adolescenta din mine! Cu alte cuvinte, azi am realizat, din fericire că într-adevăr nu regret nimic din ce a fost, pentru că fiecare lucru se întâmplă cu un anume scop… Iubesc ceea ce am, iubesc oamenii, îmi iubesc familia, prietenii, îmi iubesc viaţa simplă, frumoasă, albastră si colorată !

Lucruri simple

Am invatat sa ma regasesc in lucrurile simple ce cu adevarat ma definesc ... am invatat sa "imi placa".Imi place atunci cand ma cufund in litere,imi place sa evadez din realitate sa ma pot pune in locul intamplarilor ... sa-mi creez propria poveste,simpla dar complicata in acelasi timp.Imi place sa iti vad surasul atunci cand te regasesti printre cuvintele mele.Imi place sa zbor in aceea poveste si sa las viata asta "complicata" spre una mai simpla.Imi place sa te bucur,sa radiezi,sa te ajut...dar in acelasi timp trebuie sa-mi placa sa ma regasesc in propria persoana, sa invat de la mine,sa ma pot ajuta singura.Sa nu depind de tine ,sa incerc sa-mi folosesc propriul ajutor ... ajutorul spre propriul meu drum. O simplitate complexa,dar si o complicare nedefinita.Vreau sa vad doar frumusestea simplitatii nu si ceea a lucrurilor care noi le numim scumpe ... scumpe?!Dar de ce folos? Vreau ca simplitatea mea sa fie si complicata sa o pot defini ,sa o pot ghici ,sa o pot regasi.Eu doar stiu sa ma bucur de o raza de soare ,de un fulg de nea ... de un zambet regasit pe chipul tau ... de acele gesturi si fapte cu adevarat simple.As mai spera ca nu numai eu sa cred asta ...poate in zadar ,poate nu ... dar inca ma bucur de simplitatea mea complicata cu un strop ce vrea sa se hraneasca cu iluzii,vise si bucurii nespuse. "Simplu este atunci cand spui ,cand rostesti ... dar complicat cand simti fara sa poti sa te stapanesti. "