Ma uit in jurul meu si vad numai tristete, totusi asa sunt si eu. Ma bucur totusi ca tu esti fericit in zilele acestea, as putea spune ca niciodata nu mi-am dat seama cat de repede trece timpul insa sincera sa fiu ma gandesc la lucrul acesta cred ca din burta mamicii mele.Nu pot totusi sa accept ca lumea e grabita in jurul meu si cum fiecare trecem atat de nepasatori unul pe langa celalalt.
Atatea mii de figuri si totusi nimeni nu iti ofera nici macar un zambet .Toti trec mai departe fara sa te observe de parca nici nu ai exista, de fapt daca te gandesti putin nu esti decat o persoana dintre cele 6 miliarde si ceva, asa ca nu esti prea importanta.Vad numai suflete pustii bantuite de regrete, supuse in fiecare zi aceluiasi program, un program banal cotidian care ii impiedica sa faca ceea ce vor.Pe fetele oamenilor se citese suferinta, si putini sunt aceia care duc viata la care au visat, noi suntem niste actori pe pamant si jucam pe scena noastra personala. Bineinteles ca unii joaca in comedii altii in drame etc., dar unii chiar sunt actori prosti. Privesc si tac…tac si privesc. Mi-am faurit singura o lume care nici pe departe nu reflecta realitatea si imi place lumea mea.
Suntem insensibili fata de noi , fata de apropiati, fata de intreg universul, ce ne caracterizeaza? Poate indiferenta... eu nu vreau sa fiu indiferenta insa de multe ori nu pot sa fiu altcumva, nimic si nimeni nu poate invinge asta,de ce?Oare nu ma straduiesc indeajuns sa o elimin, sau imi place aceasta stare? Micile placeri sunt cele mai frumoase, poate insignifiante la prima vedere, dar in interiorul lor sunt adevarate clipe de viata. De ce florile infloresc? De ce soarele rasare...de ce m-am nascut?Si pt ce?---in toate intrebarile se regaseste sentimentul acela de fiinta pe care trebuie sa il savuram, ne-am nascut dintr-o poveste de dragoste si trebuie sa dam dragoste.

Aici am unele obiectii dar nu incep sa le spun ca imi place cum suna fara nimic... Stau si ma inteb...DE CE INDIFERENTA?

Printesa Alba ca Zapada, care pana mai ieri potopea parcurile si padurile cu roiuri de stelute albe si intr-o singura noapte, construia pod peste Dunare, a murit!
Au plans-o arborii din cranguri, cu glas funebru de crengi goale si uscate...Au jelit-o vanturile de miaza-noapte si trestiile de pe balta, sub presiunea crivatului, si apoi au ingropat-o in valea plangerii!
Zilele si noptile nu mai sunt albe iar spaima cerului sobru, plumburiu si mohorat s-a topit in albastru de Voronet.
De departe, dintre portocali si mandarini, de pe tarmuri calde de Mediterana s-a reintors printesa tineretii pamantului, cu ghiocei si viorele prinse in par. A venit cu alaiul ei de pasari migratoare, vanturi calde si stropi de ploaie si este hotarata sa-si intinda domnia peste toate tinuturile zonei temperate.
Cat este de frumoasa!
Sub stralucirea ei de verde crud, se ascunde o taina...Taina renasterii din propria cenusa, taina revenirii la viata sau taina tineretii vesnice.
In vraja farmecului acesta bland de primavara, parca am uitat cat am suferit si cat de trist mi-a fost sufletul in zilele intunecate, in care soarele parea ca nu se va mai intoarce niciodata cu fata spre pamant . Am uitat pacea de mormant a iernii si parca inima s-a dezmortit ca dupa un somn lung de hibernare iar gandurile au inceput sa rasara spre fiinta o data cu primele fire de iarba...O, Doamne!...Ce bine ca inca nu mi-a incremenit sufletul! Undeva...intr-un district al lui, staruie mistuitoarea si clocotitoarea intrebare:

Oare cati stiu sa se bucure de revenirea primaverii? Oare cati iubesc verdele sperantei si cati au reusit sa iasa cu inimi calde din vraja inghetatei ierni?
E din nou primavara!...S-a reintors muza...
Asa ca ma las si eu, ca si tine, purtat de alaiul printesei cu straie verzi si ochi albastri si ma intreb: oare cate primaveri va trebui sa mai trimita Dumnezeu peste noi, ca sa putem intelege miracolul vietii, miracolul „nasterii din nou” si secretul vietii vesnice?

GANDURI AIUREA...

Imi trec prin minte 1000 de ganduri, ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns si tot drumul de 1000 de ganduri care s-au transformat in fapte, realizari si sentimente. Gandul este motorul care mi-a suflat tot timpul in ceafa si am mers mai departe, cu forta si viteza lui am calatorit unde am vrut eu si am fost ce am vrut eu.

Gandul este intotdeuna sincer. Eu de ce as fi altfel? Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale , cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizi inegale. Constructia nu va rezista, nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.

iar eu? eu sunt un gand.. si probabil e cel mai mare defect al meu….

E viata mea o trecere prin vreme?

E viata mea un vis necugetat
Scapat de sub controlul altui vis?
Sau e un joc de stele scaparat
Din labirintul unui paradis?

E viata mea o trecere prin timp
Ivita la-ntamplare dintre stele?
Sau e urmarea unui anotimp
Din nesfarsita spatiului durere?

E viata mea miracolul luminii
In universul plin de intuneric?
Sau e eroarea dulce-a ratiunii
Din mintea unui mare zeu himeric?

E viata mea o reflectare-n mare
A nesfarsitei sete de-mpliniri?
Sau e un strop absurd de alinare
Din zbaterea supremei amagiri?

E viata mea concluzia suprema
A unui gand divin de intrupare?
Sau e mereu solutia extrema
A scurgerii de clipe la-ntamplare?

E viata mea nemarginita fire
Prin care curge totu-n Univers?
Sau e un mod divin de implinire
A unui vis din struna unui vers?

Mihail Buricea

26 July 2006

Oare ce caut eu aici?

Oare ce caut eu aici?Cum unde aici?Aici,pe Pamant.Aici,in Romania.Imi pun aproape in fiecare zi intrebari la care nu reusesc sa gasesc raspuns...nici ceilalti nu stiu.Oare de ce stim atat de putine lucruri?
Ce imi doresc eu este sa-mi gasesc locul.Probabil ca ma aflu la varsta asta ciudata (pentru ca nu stiu alt cuvant care sa o defineasca mai bine) la care mi-e imposibil.Vreau sa gasesc prieteni care sa ma inteleaga.Poate ca deja ma inteleg si nu-mi dau seama.Vreau unele lucruri care par nerealizabile.Sau poate ca sunt realizabile si nu vad eu asta.
Oare nu sunt egoista?Cum de pot cere celorlalti intelegere,atunci cand eu nu o pot oferi?Incerc sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca,incerc sa nu judec,incerc sa inteleg.Poate ca nu fac destul.Poate ca,daca as face destul,viata mea s-ar schimba.Poate ca as fi o persoana mai placuta.Sau mai sociabila.Sau mai buna.Poate ca nu m-as mai simti singura.Poate...
Sa traiesti e greu.Dar toti vrem sa traim.Ne plangem ca avem atatea griji si probleme,dar toti ne luptam pentru viata.Aproape toti...Se spune despre sinucigasi ca sunt niste lasi.Mie mi se pare ca sunt curajosi.Sau nebuni.Oare nu-ti trebuie curaj sa te hotarasti sa mori?Poate ca n-am dreptate.Dar vorbesc din perspectiva unei persoane care vrea sa traiasca.Deci e greu,asta e clar.Dar de cand ne plac noua,oamenilor,lucrurile simple sau usoare?Ar fi cu siguranta mult prea plictisitor.Poate ca ar trebui sa ma bucur de surprizele mai mult sau mai putin placute pe care mi le ofera viata.Adica...poate car ar trebui odata sa incep sa traiesc!

REGASIRE

Suntem niste oameni grăbiţi: grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte, grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri, să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenţei. Ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea placerilor imediate si facile, în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată. Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă, nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate. Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite, semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită, arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise, nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi, prea des o pasăre singuratică şi dezorientată... Desigur, trecerea anilor aduce dupa sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniştile regeneratoare dar, mai ales, sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea muncii, rosturile cetăţii, uneori himere şi mode inautentice, alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate. Si atunci traim o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate, între stele şi pământ, între viaţa privată şi cea din spaţiul public, având un singur ţel: regăsirea de sine. Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat
decât ziua stelară.
Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip,
sau un ou de pitulice,
Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu cele
mai mari,
Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele
cerurilor,
Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişice
mecanică,
Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întrece
orice statuie,
Şi un şoricel e un miracol ce poate convinge
sextilioane de necredincioşi. Recunosc întrupate în mine cărbune, muşchi
cu lungi filamente, fructe, grâne, rădăcini
bune de mâncat.
Ca un zid tencuit sunt de sus până jos căptuşit cu
patrupede şi păsări,
Dintre acestea multora le-am luat-o înainte din
pricini ştiute;
Dar mi-l amintesc pe acela pe care-l doresc. În zadar fug, ori se înspăimântă,
În zadar rocile plutoniene îşi împroaşcă străvechea
văpaie ca să nu mă apropii,
În zadar mastodontul se refugiază sub pulberea
oaselor sale,
Zadarnic stau lucrurile la sute de leghe distanţă
şi iau forme multiple,
Zadarnic oceanul se-afundă-n genunea-i şi marii
lui monştri se-ascund în adânc,
Zadarnic şoimanul se-adăposteşte-n văzduhuri,
Zadarnic şarpele se strecoară printre iederi şi
trunchiuri căzute,
Zadarnic elanul se-afundă-n păduri neumblate,
Zadarnic pinguinul cu ciocul tăios se trage spre
nordul extrem, în Labrador,
Eu îl urmez fără preget, mă caţăr până la cuibul
din fisura falezei. (Walt Whitman - "Cantec despre mine"

SARBATOAREA DE FLORII

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei imparatii acordau gratieri.
Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moarte, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.

Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noapte de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim"

In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5). In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.
"Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui". In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: "Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face" (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.
Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!".
In Duminica Floriilor, in bisericile ortodoxe, se binecuvinteaza ramurile de salcie. In popor exista credinta ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pamanturile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. De aceea nu trebuie sa ne miram daca o mai intalnim atarnata in adaposturile animalelor.
Salcia care era dusa la biserica trebuia sa aiba mugurii desfacuti. In cazul in care vremea fusese neprielnica pentru inmugurire, atunci crengile de salcie erau puse in apa cu cel putin o seara inainte de a fi duse la biserica.
Exista si obiceiul lovirii usoare cu crenguta de salcie. Parintii isi loveau usor cu ramurile de salcie copiii, spunand: „Bataia salciei, sa fii sanatos ca aceasta!“

Salcia era pusa si in apa in care se imbaiau copiii.
Mugurii de salcie erau considerati vindecatori. Cei care mancau muguri de salcie, scapau de friguri si de alte boli. Mugurii de salcie erau introdusi in aluatul pentru paine. In popor, exista credinta ca salcia sfintita aruncata in foc, poate ajuta in cazul unui incendiu. Cu salcie sfintita, inmuiata in agheazma, erau stropite atat casele oamenilor, cat si incaperile unde stateau animalele, pentru a fi ferite de lucrarea duhului necurat.
In anumite zone, in seara de Florii, fetele nemaritate pun o bluza curata si o oglinda langa un par altoit si o lasa acolo pana dimineata. Oglinda o pot folosi la farmecele de dragoste, sanatate.
- Femeile gatesc bucate alese si placinte pe care apoi le dau de pomana saracilor.
- Pomii fructiferi sau butucii de vie impodobiti pentru a da rod bogat si manos.
- In aceasta zi este bine sa se aeriseasca hainele.
- Se dau vitelor sa manance crengi de salcie pentru a se inmulti si a fi sanatoase tot anul.
- Se spune ca asa cum va fi vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.
- Nu trebuie sa te speli pe cap in aceasta zi, caci vor albi. Se pot spala totusi, dar numai cu apa sfintita.
- La miezul noptii se fierbe busuioc in apa si cu fiertura te poti spala pe cap, pentru a avea un par sanatos si frumos.
- Cine nu serbeaza ziua aceasta se va umple de pistrui.
- Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune.
- Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.
- De Florii, este bine sa mananci peste, este cum se spune dezlegare la peste.

Cu aceasta ocazie a Floriilor, se obisnuieste a se sarbatori toti cei care poarta nume de floare. Iata numele celor sarbatoriti in Duminica Floriilor si daca este vreun nume care mi-a scapat, va rog sa-l mentionati si il vom adauga in lista:

Anemona
Brandusa
Camelia
Codrin
Codrina
Codrut
Codruta
Craita
Crina
Crinu
Crinuta
Crizantema
Delia
Floarea
Flora
Florenta
Florentin
Florentina
Florica
Florin
Florina
Garofita
Gherghina
Iris
Lacrimioara
Margareta
Micsunica
Mugurel
Narcis
Narcisa
Panseluta
Romanita
Trandafira
Violeta
Viorel
Viorica
Zambila
Zambilica

Urez si eu La Multi Ani si sa petreceti frumos tuturor celor ce sunt sarbatoriti in aceasta zi de Florii si care poarta nume de floare!