Tumori cerebrale datorate folosirii telefoanelor mobile

Folosirea curentă a telefonului mobil implică un risc de trei ori mai mare de a face o tumoare cerebrală şi un risc de patru ori mai mare de a avea boli grave ale urechii. Experţii au prevăzut că numărul persoanelor afectate de tumori cerebrale va creşte de cel puţin 10 ori în următoarea decadă, dând naştere unei veritabile „epidemii” de tumori cerebrale. În loc să se facă ceva pentru a ne proteja de acest pericol, suntem în continuare asaltaţi de superoferte ale companiilor de telefonie mobilă, care oferă sute sau mii de minute de convorbire la preţuri promoţionale, inclusiv abonamente speciale pentru copii şi tineri ce caută să îi „stimuleze” pe aceştia să vorbească cât mai mult la telefon.

În ultimii ani, a crescut dramatic numărul persoanelor afectate de tumori cerebrale (de altfel, a crescut numărul persoanelor afectate de toate formele de cancer, precum şi de autism şi alte boli foarte grave). Printre motivele care stau la baza acestei situaţii îngijorătoare este poluarea electromagnetică, undele radio şi microundele în care suntem practic continuu „îmbăiaţi” şi mai ales telefonia mobilă. Copiii sunt foarte afectaţi de aceste radiaţii. Unele statistici neoficiale arată că tumorile cerebrale au devenit cauza nr. 1 a mortalităţii copiilor în SUA şi Australia şi aceasta deoarece foarte mulţi copii folosesc telefoane mobile.

Diferite studii medicale serioase au căutat să semnaleze pericolul folosirii telefoanelor mobile. În mod consecvent, ele au fost muşamalizate sau minimalizate. Mass-media corporatistă preferă să protejeze interesele marilor corporaţii decât sănătatea populaţiei. În loc să se publice adevărul despre efectele dezastruoase ale telefoniei mobile asupra sănătăţii, suntem asiguraţi că acestea nu prezintă niciun pericol. De câte ori răzbesc în presă cazuri zguduitoare sau studii despre efectele cancerigene ale folosirii telefoanelor mobile, apar şi unii „medici” plătiţi de aceste corporaţii care susţin, nici mai mult nici mai puţin, decât că telefoanele mobile nu ne pot face niciun rău!

Poate nu ştiaţi că la începutul secolului trecut, prin anii ‘20, când studiile medicale începuseră să dovedească faptul că fumatul creşte riscul de cancer pulmonar, companiile producătoare de tutun susţineau cu încăpăţânare contrariul. În reclamele la ţigări apăreau deseori imaginile unor medici care îi asigurau pe fumători că nu există nici cel mai mic pericol să se îmbolnăvească de cancer pulmonar şi că, din contră, fumatul este foarte bun pentru sănătate! În cele din urmă, deoarece a devenit evidentă incidenţa crescută a cancerului pulmonar la fumători, au dispărut acest gen de reclame. În prezent, aşa cum ştim, producătorii de tutun sunt obligaţi să afişeze pe pachetele de ţigări avertismente privind efectele nocive ale fumatului.

Acest exemplu şocant ar trebui să ne dea tuturor de gândit de câte ori mai auzim pe cineva care încearcă să ne convingă că nu există niciun fel de pericol să folosim telefoane mobile. Şi nu este singurul exemplu! În secolul trecut se folosea deseori în comerţul de încălţăminte un aparat cu raze X pentru picioare, denumit fluoroscop (foto). Ideea era de a stabili mărimea cea mai adecvată de pantofi pe baza osaturii picioarelor. Acum, când ştim că razele X sunt foarte periculoase şi cancerigene, pare de necrezut faptul că aceste aparate au fost folosite extensiv timp de peste trei decenii, doar dintr-o comoditate – practic, un moft. În anii ’50 medicii au început să avertizeze privind pericolul acestor aparate, dar ele au fost folosite în continuare. A fost nevoie de un caz evident extrem de grav – un model căruia i-a fost amputat un picior – pentru ca aceste aparate să fie scoase din uz.

Telefonia mobilă ne afectează tuturor sănătatea, chiar şi celor care nu au telefoane mobile. Turnurile şi antenele care au o putere foarte mare emit radiaţii electromagnetice. Nu există niciun fel de legislaţie care să interzică amplasarea acestora pe blocuri, lângă şcoli sau spitale. Anumite stări proaste precum dureri de cap, ameţeli, oboseală, tulburări ale vederii şi auzului, datorate radiaţiilor electromagnetice, pot să ne afecteze chiar şi în această clipă, dar să nu ştim care este adevăratul motiv. Toate aceste efecte sunt desigur mult amplificate dacă vorbiţi mult la telefon, dar este bine să ştiţi că ele apar chiar şi dacă folosiţi un „hands-free” sau dacă vă ţineţi telefonul aproape de trup (în buzunar, atârnat la gât, pe birou, lângă capul patului etc.). În cazul copiilor, deoarece oasele craniene sunt mult mai fragile până la vârsta de 14 ani, efectele sunt devastatoare.

Enrico Grani, un australian care este pe moarte din cauza unei tumori cerebrale pe care este convins că a făcut-o pentru că vorbea foarte mult la telefonul mobil, militează pentru a aduce la cunoştinţa cât mai multor oameni pericolele la care se expun zi de zi, de bunăvoie, numai pentru că li se pare că telefonul este inofesiv şi pentru că le-a devenit indispensabil. El consideră că marile corporaţii de telefonie mobilă ar trebui acuzate de genocid şi crime cu premeditare. El mai consideră şi că obişnuitele campanii publicitare ale companiilor de telefonie mobilă, care oferă avantaje şi multe convorbiri gratuite în primele luni de abonament, sunt asemenea tacticii vânzătorilor de droguri care deseori oferă primele doze pe gratis, contând pe dependenţa care va apare ulterior.

ATENTIE

Oamenii de stiinta americani sustin ca paracetamolul si cofeina combinate pot genera probleme serioase la nivelul ficatului. Paracetamolul este un medicament ce trebuie administrat cu precautie deoarece orice cantitate luata in plus, poate produce un rau ireparabil.
Cercetatorii americani doresc sa limiteze numarul de tablete de paracetamol pe care oamenii il pot cumpara din farmacii. Medicii avertizeaza ca amestecul dintre cafea si substanta activa din paracetamol creaza o toxina care afecteaza grav ficatul si poate provoca moartea.

Este chiar mai grava insa asocierea paracetamolului cu substanta din cafea decat cu alcoolul! Pana in prezent se credea ca substanta cofeina are capacitatea de a accentua calitatile paracetamolului, diminuand mai rapid durerea.

Supradoza cu Paracetamol este o problema in Marea Britanie, unde 40% din toate supradozele cu medicamente sunt cu acest medicament. Anual se inregistreaza 100 de morti si transplanturi de ficat.

Iulia Petrescu

CE FEL DE VIATA?

Se spune ca in fiecare zi trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul !

In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa (si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei ). In fiecare zi trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L. Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure si nu poti alerga dupa caine, colectezi toti microbii aruncati in aer de fiecare stranut din lumea asta si nu mai cumperi paine pentru ca pune multa lume mana pe ea. In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelas lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era(parca pentru cosuri...sau pentru par stralucitor...sau trebuia sa ma spal la cap cu ea Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. Ai facut totul ca la carte si specialistii stiu mai bine.

In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si tot asa, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax...(Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru).

Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, 3 ore zilnic ne uitam la televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi in pas alergator cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers). Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta .

Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia.

Ah !, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare, trebuie sa-ti perii dintii !). De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe,vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... Copiii??? In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic.

Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor(tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii. Si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Bine ca deja suntem adulti si nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe caretrebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de vitamine praf, care face foarte bine...

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent.

Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

In loc de argumente am sa va spun ca, nu eu, ci criticii si cei foarte specializati pe domeniu, admit ca de ceva vreme incoace filmul american, productiile hollywoodiene promoveaza diva de 40 de ani. Femeile mature fiind considerate acum cele mai sexy si cele mai de succes aparitii feminine pe marele ecran, in productiile cu mare priza la public. De exemplu: Halle Barry are 41 de ani, Julia Roberts are 40, Nicole Kidman tot 40, Catherine Zeta-Jones are 38, ca sa nu mai vorbim despre Jessica Lange care are deja 57 de ani, despre Melanie Griffith care a implinit 49, si despre Michelle Pfeiffer la deja 50 de ani.

Nu vreau sa fac o comparatie, pentru ca nu acesta este scopul meu, intre divele de mai sus si oricare dintre noi care implineste sau a implinit 40, sau 40 si ceva de ani, vreau doar sa va ofer un argument ca viata poate deveni din ce in ce mai interesanta odata cu cresterea numarului anilor. Merg pe principiul ca daca ele, cele de mai sus, se simt bine la varsta lor, de ce nu ne-am simti bine si noi, in pielea noastra.

Nu vreau sa continui acest material, povestindu-va despre diete, pre sau post menopauza (care, ne place sau nu, este asociata varstei de 40 de ani), nu vreau sa vorbesc despre kilograme in plus, despre par alb, despre riduri, despre osteoporoza, sau probleme cardiovasculare (ultimile doua aspecte, cel putin din punct de vedere statistic, incep sa bata la usa odata cu aniversarea a 40 de ani), nu vreau sa vorbesc despre ochelari si despre probleme articulare, despre riscurile de a dezvolta afectiuni de natura maligna la san sau la aparatul genital, nu, nu vreau sa vorbesc despre toate acestea, pentru ca subiectele sunt cunoscute oricarei femei care citeste un ziar si se uita la televizor.

Vreau sa va provoc si sa va ganditi la lipsa de inhibitii, la beneficiile partenerilor stabili, la bucuriile (si dificultatile de altfel inerente) vietii de familie, la fascinata lume a maternitatii (indiferent daca pruncul abia merge sau daca dati piept, impreuna cu el, cu primele emotii ale examenelor de capacitate sau bacalaureat). Vreau sa va rog, ca in preajma, sau dupa aniversarea de 40 de ani sa va ganditi la cat sunteti de multumite de cariera voastra, la timpul pe care ti-l poti dedica tie insati, la pasiuni, si la fascinata lume interioara a femeii la 40 de ani, trecuta deja prin toate aventurile, implinita, puternica si frumoasa.

Voi, cele de 40 de ani, cum va simtiti?

PRIETENIE ADEVARATA

Zice vorba aia batraneasca: Fereste-ma, Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur! Si nu zice rau deloc.
Prietenii sunt rari. Cunostinte avem cu gramada. Adesea, incurcam categoriile si ne repezim sa trantim "reportul" de la categoria a doua, la prima. Si, culmea, in loc sa castigam, pierdem.
Nu oricine are stofa de bun prieten. Baloturile din stofa asta sunt marfa de contrabanda, iar "blocada"micimii sufletesti (un fel de panza ordinara din care sunt croiti multi..) e greu de spart...
Pe de alta parte, nu oricine stie sa-si faca prieteni. Si, de prea multe ori, in loc sa cautam solutia nefericirilor din viata (printre care si tristetea de a nu avea prieteni) in interiorul nostru, o cautam acolo unde nu-i: in altii. Vedem paiul, dar barna ni se pare un fleac...asteptam intelegere, dragoste, acceptare, rasfat, dar uitam ca orice relatie "is a game of give and take"...Si ne minunam cand "celalalt" (ca-i prieten, ca-i iubit, ca-i partener de afaceri) pleaca sau, mai rau, nici macar nu se opreste pe strada noastra...
Daca ti-ai facut un prieten e ca si cand ai cumparat o floare: e a ta, iti infrumuseteaza casa si viata dar cere in schimb atentie, dragoste si..putin timp. O prietenie trebuie ingrijita ca sa rodeasca. Neglijeaz-o si ea se va "usca".
Viata te invata ca niciodata nu-i prea tarziu sa pierzi sau sa castigi un prieten. Trebuie doar sa-nveti sa recunosti "la pipait" stofa cea buna de panza cu aspect comercial, dar putreda in interior.
Personal, inca ma mai chinui sa invat diferentele. Si, cu toate ca atunci cand o prietenie imi parea ca a trecut demult probele necesare, chiar si pe cea a timpului, ea s-a dovedit a fi un...ciulin, in loc de trandafirul pe care-l vazusem - doar eu, se pare, atata timp-, inca mai visez la prietenia adevarata.
Am multe cunostinte, pentru care, cel mai probabil, figurez in categoria "prieteni": imi plang pe umar, imi destainuie cele mai adanci framantari, stiu ca la mine gasesc "o usa deschisa si o mana intinsa"....dar cand le merge bine, fiecare isi vede de viata lui. Si ma-ndoiesc ca ar intelege ceva din framantarile mele, daca le-as povesti....sau daca m-ar asculta macar (se zice ca toata lumea aude ce spui, dar numai un prieten adevarat ASCULTA).
Nu, nu sunt dezamagita de oameni. Suntem asa cum suntem, iar eu nu-s mai buna decat majoritatea.
Dar visez la acea legatura pe care cineva a definit-o frumos si adevarat: prietenia e o minte in doua trupuri.

Femeia

Hotarat lucru, atunci cand a creat femeia din coasta lui Adam sau nu stiu ce alta materie prima, Dumnezeu s-a gandit ca Eva trebuie sa se diferentieze de primul locuitor al lumii.
Femeia te duce cu gandul la multe lucruri; printre ele n-ar trebui sa se numere totusi bicepsi foarte tari, scuipatul semintelor prin periferia cavitatii bucale, indemnuri auzite indeobste prin tribunele stadioanelor, “gingasia” imprumutata de la aspiratoarele rusesti si multe alte chestii care pun semnul egal intre Mãria si Mãrin. A nu se intelege ca ignor egalitatea dintre Dan si Dana, dar aici vorbim despre Dana (Nãlbaru, in cazul nostru) careia nu-i sade bine cand isi introduce si-si indeasa in diferite locuri (la nivel declarativ) ce nu are, cand traieste cu toata fiinta simularile fotbalistice din Ghencea sau Giulesti si picura patima pe ele, cand pulpele nu i-au fost acoperite niciodata de vreo fusta.Lasand la o parte gramajoara metaforelor ajutatoare voi spune scurt:
Nu imi plac femeile – barbat.
Nu iubesc femeile care vor sa aiba muschi, femeile cu mers de cowboy, femeile care te baga si te scot in si din mamic’ta din cinci in cinci minute, femeile care pozeaza in “tipa dura”, pe cele care nu dau doi bani pe o floare (dar se dau in vant dupa garoafe si gladiole), femeile care iti amintesc atunci cand le strangi in brate de imbratisarea data in scoala generala unui coechipier ce inscria in poarta adversa.
Am inteles ca unele femei vor sa fie proprietarii unui caracter puternic, se tem de asocierea cu gingasia si fragilitatea unui fir de iarba sau ca sub platosa masculinitatii iti ascund anumite complexe. Serios ?!? N-avem oare atatea exemple de femei puternice care au reusit sa ingenuncheze (la propriu si la figurat) barbati puternici, femei care s-au impus fara a uita ca – printr-un moft al naturii – sunt femei ?
Au reusit in fusta, in rochii, machiate discret, alaturi de un partener mereu viabil, farmecul feminin. Un partener pe care multe dintre urmasele Evei il ignora, il ascund fara a incerca sa-l descopere, il schimba cu un “etern masculin” contrafacut, artificial.
Cineva mi-a reprosat odata ca nu sunt destul de maleabil, ca si “femeile - barbat” fac parte din lumea asta, ca trebuie acceptate asa cum sunt. Asa o fi.
Doar ca ar trebui sa fie cel putin neplacut pentru o femeie sa intre in acelasi timp cu un barbat pe usa pe care scrie “Toaleta barbati”, iar barbatul sa nu fie incercat de un cat de mic sentiment de jena.
Imi doresc si va doresc ca imaginea de mai sus sa se constituie in prima si ultima oara (in viata) cand am avut ocazia sa vedem gingasa asortare intre rochia neagra si hidoasa pereche de chilotzi albastri dupa care, imadiat, ma scarpin in cap si va intreb, direct:
- Cum poate o femeie (aparent de bun gust si) cu gusturi in principiu (cel putin) slefuite să vibreze deopotriva la operele lui Vivaldi la poemele lui Esenin si la vaicarelile lui Gutză pline de “intelepciune” dobandita pe cale … hai sa zic, empirica?
Accept combinatiile culinare sãsesti, accept alaturarea (inspirata) a Orchestrei Simfonice din New-York cu cei de la Metallica, imi place cand vechiul se intalneste cu noul fara a irita retina ori timpanul (citeste FARA CASTELE MEDIEVALE SI TAMPLARIE PVC sau COSTUME POPULARE SI ADIDASI!), dar credeti-ma, nu mi-o pot inchipui pe doamna Eugenia Voda, dansand din buric pe masa, pe manele. Spun “nu pot” fara niciun fel de falsitate.
Mai mult, nu inteleg cum unele “dame bine” pot fi incercate de aceleasi trairi in contact cu exprimari culturale (sa le numim generic astfel) diametral opuse, unele izvorate din adancul muntilor Austriei, altele culese de prin colbul satrelor. E un fel de identitate de imprumut, din cale afara de mobila, de flexibila, de fapt nu e nicio identitate, pana la urma. Concluzia-i simpla!
Nu iubesc femeile care joi merg la Filarmonica, iar sambata au febra musculara la abdomen din cauza dansurilor de vineri seara pe cantecele lui Romeo Fantastik, femeile care fac eforturi sa mearga pe tocuri in timp ce viseaza la pantofi sport, femeile care isi coloreaza cameleonic gusturile, nefiind in stare sa spuna “Asta nu-mi place”.
Gresesc ? Se cuvine sa incerc sa ma casatoresc cu un asemenea specimen doar pentru a intelege, cu adevarat ce inseamna progresul, diversitatea si toleranta secolului XXI ?

SUFLET...

Suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce simţim... suntem ieri şi vrem un azi, suntem viaţă pentru ani, suntem tot ce căutăm... suntem vis şi vrem dorinţe, suntem valuri şi speranţe... suntem praf şi nu uitam, suntem drepţi dar nu iertăm. Trecători prin această viaţă, purtăm pe umeri un alt viitor. Facem compromisuri, cântărim... alegem. Suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. Zi de zi trec pe lângă mine oameni. În ochii mei fiecare dintre ei e o poveste. Câteodată mă surprind în privirea lor. Fiecare privire de-a mea scrie încă un rând din povestea lor, a celor care îmi vorbesc fără cuvinte. Mă întreb trecătorule, dacă nu poţi să-mi inţelegi privirea, cum îmi vei putea înţelege cuvintele? Vreau să-mi împart sufletul şi toţi şi fiecare-n parte îmi sunteţi întregul. Vreau să vă arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu... am să aleg în fiecare zi pe cineva şi, am să-l pictez prin ochii şi sufletul meu... pentru mine.
Uneori oamenii din jurul nostru uită prea repede că avem şi noi un suflet. Ne ştergem de praf şi mergem mai departe. Timpul le vindecă pe toate până la urmă. Ce dacă în loc de suflet avem fâşii ? Poate cuiva o să-i pese într-o zi şi o să lege totul frumos... aproape la fel cum era înainte. Acum legăturile s-au rupt. Dar trebuie să fii acolo. Pentru ei. Pentru că lumea nu se opreşte când ţi se-mprăştie ţie sufletul. Totul este să găseşti în tine puterea de a merge mai departe. Fie şi cu capul plecat, în căutarea fâşiilor care s-au pierdut. Lor trebuie doar să le zâmbeşti, pentru că uneori pur şi simplu nu poţi să spui nimic. Tot ce simţi rămâne în sufletul tău... Oamenii nu ştiu că pentru clipele lor de îndoială, eu m-am târât până la capătul lumii, pentru fiecare lacrimă de-a lor, eu am implorat cerul să le mai dea o şansă, iar atunci, când şi-au plecat privirea, eu am ţinut speranţa în braţe să nu se piardă. Aş vrea să nu-mi pese de nimeni... dar totuşi imi pasă. Noi ne salvăm prin oameni, şi, fireşte, ne pierdem tot prin ei. Fiinţele pe care le-am cunoscut şi care m-au iubit, au fost treptele scării prin care am devenit ceea ce sunt. Fără ele nu aş fi ajuns nicăieri. În fiecare zi, Dumnezeu ne dă Soarele şi, de asemenea, un moment în care avem capacitatea de a schimba tot ceea ce ne face nefericiţi.
coryta