NU SEMAN CU NIMENI

Nu seman nimanui ! De multe ori ne spunem asta din dorinta de a parea ca suntem unici in tot ceea ce facem . Fara sa ne dam seama ne adancim in minciuni , care ne fac numai rau... Vrand , nevrand ne cream o lume doar a noastra , o lume plina de farmec, de fericire ... o lume de vis care sigur nu seamana cu realitatea , in care ne cufundam cuprinsi de farmec , atunci cand lucrurile nu sunt cum vrem ...
Dar,totusi, nu seman nimanui!Sunt unica prin tot...Atunci cand rad,atunci cand plang;chipul meu desi e pierdut prin arhiva timpului si este slefuit de trecerea anilor si oceanul de sentimente e unic.Cineva imi spune ca ii par cunoscuta...Oare sa ma mai fi vazut pe undeva?Dar nu...In singuratatea in care ma aflu mi-a fost alaturi din totdeauna râul adânc si învolburat, care zace în sufletul meu şi nu îmi oferă scăpare,care mă chinuie cu întrebari fără răspuns...Aceasta stare launtrica nu trebuie sa o afle nimeni...De ce ar afla-o ? Oricum nimanui nu-i pasa... De ce i-ar pasa ? Oricum eu nu contez...
Un cantec mut trezeste-n ochii mei tulburi amintiri; un cantec mut ma-ndeamna sa ma trezesc din visul in care traiesc . Frumosul , cuvintele dulci , sperantele , visele nu sunt pentru mine... si-au gasit deja stapan ... Mie mi-au ramas doar lacrimile , suferinta deznadejdea , deziluziile pe care le-am adoptat fara sa vreau...Am fost obligata...de mine! Doi in unul... ! Poate suna ciudat , sau chiar haios , dar nu este asa ! Aceasta sunt eu ...! Personalitatea mea se aseamana cu contrastul dintre alb si negru , dintre bine si rau , inger si demon , viata si moarte ...; e o personalitate care ma innebuneste , ma face sa fiu nesigura ...mai nesigura decat deja sunt... Vocea ratiunii se afla intr-un permanent conflict cu chemarea sufletului , desi inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
Aceasta stare ambigua a mea , felul cum vorbesc , cum traiesc , cum sufar ma fac sa fiu unica . Fiecare om e unic prin felul lui de a fi !
Îmi aparţin doar mie , nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
E viaţa asta scurtă pe care n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui , nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare ?
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi ?

Iertat să fii de mine , eu , cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă să uiţi c-am existat
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat ...

Mariana Eftimie Kabbout