marți, 29 decembrie 2009

NINGE



Ninge fulgerat la ceas târziu de Decembrie...de Sebastian Stoica

Ninge tremurat, ca o poezie de dragoste, ninge peste case, peste oameni, peste suflete, peste necazuri, peste griji... Cu fiecare fulg ce-mi cade pe faţă simt mângâierea suavă a unui sărut, de parca bunul Dumenzeu ar răspândi peste lume petale de iubire. Ninge cald şi blând şi aş vrea să-mi pot îmbrăca sufletul cu albeaţa imaculată şi pură a zăpezii, într-o încercare disperată de a mă spala de toata mizeria, toate păcatele, toate greşelile şi faptele rele care mă intinează.

Ninge într-un Decembrie greu şi mă simt liniştit sub această primă nea, ninge voios şi sprinţar, parcă mii de roiuri de fluturi albi s-au pornit într-un zbor al împăcării şi iertării. Ce altceva poate fi Decembrie decât o lună a împăcării, a iertării, a bucuriei şi a sărbătorilor? O lună a purificării, prin postul sufletesc şi trupesc pe care religia ne sfătuieşte, cu minunate intenţii, să-l urmăm. Ce este postul dacă nu o probă, o încercare a spiritului şi trupului? O îngenunchiere a tendinţelor, a dorinţelor şi a pornirilor în faţa iubirii de semeni, dăruirii de sine şi bucuriei de a-l mângâia pe cel îndurerat? Ce altceva este Decembrie, dacă nu luna bucuriei pentru copii noştrii - suflete de lumină, albe şi pure ca şi strălucirea zăpezii? Cât de mult îmi doresc să mai pot crede în Moş Crăciun, în zâne şi balaurul cu şapte capete, în Făt Frumos şi Baba Cloanţa... Într-un zâmbet şi o lacrimă de copil descoperi uneori toată frumuseţea vieţii, tot sensul şi rostul de a exista pe acest pământ.

Ninge pierdut, parcul e troienit cu flori de mărgean şi, un pescăruş stingher şi uimit îşi strigă cu disperare tovarăşii, ca un semn, ca o chemare de a se bucura şi ei de frumuseţea naturii. Totul este lângă noi, totul este in jurul nostru, proaspăt, adevărat şi nespus de minunat. Trebuie doar să avem ochi să vedem iar sufletele să ne fie deschise la iubire şi afectivitate. Răcoarea dulce a zăpezii trebuie să provoace fierbinţeală în suflet, trebuie să determine nevoia de a schimba ceea ce este rău cu ce este bun, de a curăţa praful, negura şi ceaţa ce pluteşte uneori în sufletele noastre şi de a ne primeni pentru noul an, mai bun şi mai bogat decât cel ce a fost.

Ninge cu pânze de borangic şi tare-mi vine să-mi iau de mână iubitul şi să alergăm, desculţi şi râzând în hohote, prin valurile ei de mătase. Să ne prăvălim în îmbrăţişarea ei de catifea şi să ne lăsăm îngropaţi şi pierduţi, ca nişte veritabili oameni de zapadă. Iar peste noapte, puterea sărutului să ne trezească la viaţă iar inimile să ne bată din nou a dragoste...

Ninge în fuioare de argint şi bradul verde, mirosind puternic a piscuri de munte, a singuratate şi a veşnicie, ne aştepată cuminte în casă, spre a-l primeni în haine de sărbătoare: globuleţe, beteală, bomboane, luminiţe, steluţe şi, sub ramurile tinere, se vor odihni ocrotite cadourile, frumos împachetate, cu un aer de mister şi de îndoială, cu arome de bucurie şi mulţumire sufletească, cu lacrimi de fericire la colţul pleoapelor...

Ninge jucăuş şi Mântuitorul nostru se naşte din nou, ca un semn al veşniciei şi eternităţii, veste adusă cu caldură şi tremur în glas de colindătorii ce ne cheamă la fereastra îngheţată şi împodobită cu flori de cristal. Bujori roşii le ard în obraji, ochii le strălucesc a înălţare şi binecuvantare iar sufletele le dansează într-o minunată horă a bucuriei. Sunt colindătorii, sunt vestitorii, sunt cei care ne aduc sărbătoarea Crăciunului în casă...

Ninge... Închideţi ochii pentru o clipă şi lăsaţi ninsoarea să vă cuprindă, simtiţi cum creşteţi şi vă purificaţi odată cu ea, priviţi lumea cu ochii sufletului, lăsaţi mintea şi raţiunea să se mai odihnească puţin, daţi-le o vacanţă, lăsaţi-le să zburde, să se bucure şi ele de sărbători şi deschideţi-vă inima a bucurie şi colind divin.

Ce altceva este Crăciunul dacă nu bucurie şi colind divin?...

LA MULŢI ANI !

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

CREMA DE FATA PENTRU TEN USCAT, SENSIBIL


Aici crema de fata naturala pentru piele sensibila sau uscata. Foarte buna si pentru pielea normala si mixta , pentru tenul gras se foloseste o cantitate mica .
Este o crema extrem de buna, face pielea frumoasa si neteda , veti simti diferenta dupa prima folosire.
Aveti nevoie de:
- 30 ml ulei de nuca de macadamia (presat la rece)
- 45 g mar proaspat , curatat de coaja si seminte ( cel mai bine un mar normal de gradina sau unul bio din piata)
- o jumatate de lingurita ceara de albine curata
- cca. 75-100 g scoarta de plop
- cca. 100 ml apa distilata
Asa se face:
Coaja de plop se spala repede in apa rece , se zvanta si se pune la fiert in apa distilata. Se fierbe in vas acoperit pana ce se reduce la cca. 2 linguri lichid.
Marul curatit se toaca marunt si se pune impreuna cu uleiul intr-o canuta . Cu ajutorul mixerului de pasat se paseaza bine de tot, apoi se pune canuta cu amestecul de mar intr-o cratita cu apa colocotita ( apa trebuie sa fie atat de multa in vas incat canuta sa fie acoperita macar pana la cantinatea de mar dinauntru ) . Se lasa cca. 10 minute in apa care clocoteste , apoi se scoate canuta din apa si compozitia se mai paseaza inca o data bine. Se pune inapoi in vasul cu apa care clocoteste , se adauga ceara de albine si se amesteca in continuare pana ce ceara este complet topita iar compozitia este cat de cat omogena. Acum se toarna cele 2 linguri de apa concentrata de scoarta de plop ( concentratul fierbinte) se amesteca, se mai paseaza inca o data cu mixerul. Canuta cu crema se lasa apoi in vasul cu apa care fierbe pana ce compozitia da un clocot, daca nu vrea sa clocoteasca ajung si 20 de minute in care a stat in apa care fierbe . Crema fierbinte se pune in cutiuta curata pregatita dinainte si se lasa la loc curat sa se raceasca ( loc curat inseamna sa nu fie praf sau sa "zboare" par de pisica sau caine prin aer ) . Cand este complet rece se acopera cu capacul si se pastreaza la loc rece .
Crema gata pregatita se poate folosi imediat . Este extrem de regeneranta , recomfortanta , ingrijeste pielea dand o senzatie cum nu ati avut-o voi pe piele niciodata, indiferent de produsele scumpe folosite anterior. Pielea nu se strange, obrazul nu iti crapa si nu ustura, la atingere este o placere catifelata.
Asa cum am zis se potriveste pentru toate tenurile , cei cu piele grasa folosesc o cantitate mai mica. Eu o folosesc si de zi si de seara , este extraordinara.
De fapt , nu stiu ce o face atat de speciala, poate ca este uleiul de macadamia, poate ca este concentratul de plop ....
In orice caz, daca nu gasiti uleiul de macadamia ( dati-va silinta , se poate comanda si prin internet) atunci folositi ulei de migdale , de orez sau de germeni de grau.
Apa folosita trebuie neaparat sa fie apa distilata, pentru a lua scoarta de plop, va rog sa nu chinuiti copacii , este de ajuns si o creanga mai subtire pe care s-a format coaja alba , specifica plopului . Decojiti-o pus si simplu si aveti si voi coaja proaspata de plop.
Despre coaja de plop si minunile pe care le face voi posta un articol la eticheta de plante medicinale/tratamente naturiste.
Spor la treaba !

vineri, 6 noiembrie 2009

Tonic complex


Pentru perioadele in care te simti epuizat, fara energie, fara chef de viata iti recomand o combinatie de produse naturiste pe care am experimentat-o personal si functioneaza cu adevarat. Produsele se gasesc in farmacii si magazine naturiste.

300 mg Yucca
300 mg Spirulina
300 mg Ginkgo biloba(capsule sau fiole buvabile)
100 mg Ginseng(capsule sau fiole buvabile)
Daca aceste produse sunt consumate separat efectul energetic este relativ normal dar daca sunt consumate in aceasta combinatie randamentul energetic creste spectaculos. Dupa o perioada in care organsimul tau a fost suprasolicitat fizic sau psihic si ai o cadere energetica, vei reusi sa te revigorezi consumand aceasta combinatie de 2-3 ori pe zi, timp de cateva zile.
Acest amestec este echibrat energetic: Yucca şi Ginkgo Biloba sunt de tip Yin iar Spirulina si Ginsengul sunt de tip Yang.

Efecte benefice
Tonic, stimulent, creeaza buna dispozitie
Detoxifiant, purificator al organismului
Creste capacitatea de concentarare intelectuala si imbunatateste memoria
Stimuleaza functionarea organelor interne in special a rinichilor
Tonic sexual (acest efect se simte dupa cateva zile)
Favorizeaza recuperarea rapida in urma accidentelor, interventiilor chirurgicale etc.
Creste imunitatea fata de viroze si alte boli
Asigura o rezistenta crescuta la efort fizic si intelectual

Cum se consuma ?
Amestecul se ia maxim 3 ori pe zi timp de cateva zile in cazuri grave sau pentru recuperarea rapida in perioadele de convalescenta dupa boli, operatii, accidente etc. Este recomandabil ca seara sa elimini ginsengul deoarece fiind un produs foarte energizant poate provoca insomnie.
Pentru energizare si imunitate se va consuma de 2 ori pe zi dimineata la trezire pe stomacul gol si inaintea mesei de pranz. Acest amestec se consuma 3 saptamani, apoi se face pauza 1-2 saptamani. Acest ciclu se poate repeta ori de cate ori este nevoie. Este bine sa consumi acest tonic in perioada toamna-iarna deoarece vei fi ferit de bolile specifice sezonului rece(viroze, gripe).

Precautii
Nu se recomanda femeilor gravide datorita efectului puternic energizant. In schimb, este foarte bine pentru un cuplu sa consume aceste produse 2-3 luni inainte de procreere.
Aceasta combinatie energizanta nu se recomanda persoanelor care au probleme cardiace sau hipertensiune

LOTIUNE DE CORP


1/2 suc şi gel organic de aloe vera
■2 capsule uleioase de vitamina E
■2 linguri ulei de măsline
■2 linguri ulei de struguri
■1 lingură ulei de germeni de grâu
■10-12 picături ulei de cătină
■10 picături ulei esenţial de ti-tree
■5 picături ulei esenţial de fenicul
■ulei esenţial de lavandă
■ulei esenţial de patchouli
■ulei esenţial de ylang-ylang
ingredientele se amestecă într-un recipient şi se agită înainte de folosire. loţiunea are un efect hidratant puternic şi se absoarbe repede în piele; atât uleiurile vegetale, cât şi cele esenţiale au beneficii pentru piele.

PRAJITURA IUBIRII



Ingrediente:
-o scoica
-5 cescute de nisip rece
-o nebunie de valuri
-un tu
-o eu
-un strop de mister
-o ploaie de saruturi
-alta scoica
-pasiune dupa gust
-o surpriza
-un pahar de nopti
-esenta de luna plina
-vise impiedicate si dulci
-o iubire salbatica
-amintiri invelite in dragoste
-un polonic de dor
-20 de lingurite de lacrimi
-sirop de intrebari..

Mod de preparare:
*.*.*. Se amesteca intr-un vas mediu 2 scoici si 5 cescute de nisip rece, pana se inmoaie.... apoi se acopera cu un strop de mister si se lasa sa creasca..

*.*.*. In tava aleasa se amesteca sufletul meu cu sufletul tau pana devine o crema foarte dulce.. si se adauga un pahar de nopti speciale si o surpriza roz. Se pune in cuptor si se lasa pana cand totul o ia razna.

*.*.*. Intr-un alt vas se amesteca o nebunie de valuri si o ploaie de saruturi pana se formeaza un lipici irezistibil. Se adauga pasiune de un rosu aprins si esenta de luna plina. Se completeaza cu amestecul din vasul mediu si se presara iubire salbatica.

*.*.*. Se pune la fiert un polonic de dor si in timp ce fierbe se adauga 20 de lingurite de lacrimi.. Se obtine in acest mod un sirop de intrebari.

*.*.*. Se aranjeaza visele impiedicate si dulci pe marginile tavii si se adauga amestecul din vas pana cand acestea vor fi acoperite complet.. Se coace prajitura la cuptorul incins timp de... preferabil cat mai mult...

*.*.*. Se scoate din cuptor si cand va incepe sa se raceasca putin... se coloreaza cu siropul de intrebari...

*.*.*. Se serveste pe o tava ornata cu amintiri invelite in dragoste...

Pofta buna iubire...

Pandemia fricii de a iubi!



Există o rutină in viata mea care ma omoară. Incepe ziua, ies din casă, incui usa, mă duc in parcare să-mi iau masina, ajung la servici, inchid masina, deschid la munca alte usi care trebuiesc incuiate la sfarsitul zilei si tot asa. La servici in fata calculatorului tastez cu oboseală cronică parola de acces, intru pe mail tot dacă trec de o parolă, iar daca mai am cine stie ce conturi pe cine stie ce site-uri…la fel: parola.

Pentru cardul bancar imi trebuie tot o parola, dar mai mult decat atat, trebuie sa-l indes bine in portfel, iar portofelul sa-l indes si mai bine in buzunar, ca sa nu fie furat.

Peste tot in lumea noastra moderna vezi numai restrictii: lacate, incuietori, parole de acces, camere video si peste toate acestea sunt paznicii care se uita la tine ca la un suspect, iar nu ca la chipul si asemanarea cu Dumnezeu.

As vrea macar pentru o zi sa ies din casa fara sa incui usa, sa nu mai am nici o parola la nici un mail, card sau ceva “important”, sa nu mai incui masina chiar daca mi-am lasat in ea portofelul cu bani sau geanta cu acte, si toate acestea fara sa-mi fie teama ca cineva imi va face rau. Dar nu, pacatul generalizat ne-a furat prea mult libertatea! Acum toata lumea este suspecta: daca imi fura cineva portofelul din buzunar in timp ce stau in autobuz? daca intra cineva pe contul meu si imi vede datele personale? daca imi pierd cardul si cineva imi afla parola?… Un “daca” aproape pandemic.

Am uitat sa va spun ca ma urmareste si frica faptului ca noi toti traim aceeasi rutina pandemica si pe partea sufleteasca: punem lacate ca nu cumva sa vada cineva ceea ce avem cu adevarat in inima, punem parole de acces la dragoste de frica de a nu fi raniti de ceilalti, incuiem usile prieteniei ca sa nu cumva sa fure cineva din sufletul nostru, monitorizam pe toti ai nostri cu cele doua “camere video” de sub frunte si ne intrebam prosteste de ce nu se poarta natural cu noi, ne indesam gandurile si parerile cele adevarate despre aproapele in buzunarul sufletului, asa cum facem cu nenorocitele de portofele, zambind apoi ipocrit ca suntem saraci de dragoste, asa cum face bogatul cand isi ascunde averile, ca sa starneasca mila desi nu de ea are nevoie ci ca sa daruiasca si el la randu-i ceva din bogatia sa, si tot asa. Si-atunci iata de ce nu suntem iubiti: punem restrictii si lacate pe inimi!

Tanjesc uneori nespus de mult de a trai cu totii fara frica de aproapele! Fara sa-mi fie frica ca ma poate insela cumva, minti sau trada. Eu vreau ca aproapele meu sa fie ca mama mea, ca fratele meu, sa am toata increderea in el, pentru ca lipsa de a avea incredere in cineva este lipsa de a iubi. As vrea sa-i dau saracului de la coltul strazii bani fara sa-mi fie frica ca ii bea sau fumeaza. As vrea ca atunci cand ies din casa sa nu-mi mai fie frica ca cineva o sa rada de cosurile de pe fata ce tocmai mi-au rasarit. As vrea ca atunci cand ma impiedic copilareste pe strada, sa nu ma ridic ca o vampa cu obrajii plesnind de rusine, ci sa ma ridic zambind si gata de “joaca” ca un copilas de 3 ani. As vrea sa spun “secretele” mele oricui fara frica de a fi barfit. As vrea sa iubesc fara sa-mi fie teama de a fi ranit! As vrea sa am incredere in toata lumea ca sa pot iubi liber.

As vrea sa nu ma mai ascund de ceilalti sub un zambet fals, sub o haina impopotonata, sub o masca de sclipici si culori, sub o functie trecatoare, sau o diploma buna de aprins focul, si sub toate ambalajele lumii acesteia pe care vantul vesniciei le va spulbera fara crutare. As vrea ca toata lumea sa ma vada exact asa cum sunt iar eu sa-i vad pe celalti tot asa. M-am saturat sa mint ca sa acopar pe cineva sau ca sa nu supar pe cineva. M-am saturat de frica si de fals. M-am saturat sa-mi ascund slutenia si uraciunea sufleteasca de frica de a fi judecat, osandit sau neiubit de celalti. M-am saturat sa le ascund si pe cele frumoase ale inimii de frica de a nu cadea in mandrie sau slava desarta, sau poate de a fi luat in ras. As vrea sa fiu firesc.

Dar stiu, imi trebuie putintica rabdare, caci pentru toate aceste lanturi ale inimii Domnul a randuit o zi speciala in care toata fatarnicia, minciuna si falsitatea vor disparea cu desavarsire: Ziua Judecatii!

Gandul la aceasta zi ma face sa nu-mi mai fie asa frica de a-mi iubi aproapele, ma face sa realizez ca mai bine ma port firesc acum de voie, decat atunci de nevoie cand va fi si prea tarziu. Gandul acesta ma face sa fiu eu insumi, si imi da puterea sa trec peste tot balamucul lumii acesteia.

Frunzele de busuioc alină durerile de încheieturi


Frunzele proaspete ale câtorva varietăţi de busuioc cultivat în India şi Asia de Sud-Est sunt la fel de eficiente ca şi medicamentele antiinflamatorii de tip Diclofenac administrate pacienţilor suferind de artrită, informează dailymail.co.uk. Concluziile acestui studiu, prezentat în cadrul British Pharmaceutical Conference din Manchester, au relevat faptul că, administrat pe cale orală, extractul obţinut din frunzele a două varietăţi de busuioc - Ocimum americanum şi Ocimum tenuiflorum - au redus inflamaţiile articulaţiilor cu până la 73% în mai puţin de 24 de ore. În plus, frunzele proaspete de busuioc nu produc efecte secundare, precum iritarea mucoasei gastro-intestinale, arsuri şi dureri stomacale, simptome ce apar la administrarea medicamentelor clasice. Consumată sub forma unei infuzii herbale sau prin adăugarea frunzelor pe alimente sau în salate, această plantă a fost folosită de secole în medicina ayurvedică pentru a trata diverse boli inflamatorii, precum bronşita, astmul, maladiile de piele sau artrita. Busuiocul poate preveni, totodată, apariţia diabetului, prin reducerea concentraţiei de glucoză din sânge. Oamenii de ştiinţă au încercat să identifice substanţa care face ca busuiocul să aibe un efect terapeutic atât de eficient."Studiul nostru indică faptul că eugenolul, uleiul care îi conferă busuiocului acea aromă distinctă, reprezintă molecula activă care produce efectul antiinflamatoriu", a explicat Vaibhav Shinde. O pastilă care să conţină extract de busuioc nu există deocamdată pe piaţă, însă o cantitate mărită de busuioc în dieta zilnică ar putea avea un efect antiinflamatoriu sporit. Acest efect depinde însă şi de tipul de busuioc folosit în alimentaţie. Spre deosebire de carietatea europeană - Ocimum basilicum sau busuiocul dulce – planta asiatică are aroma mai puternică, având o concentraţie mai mare de eugenol.Busuiocul dulce conţine şi el eugenol, însă nu în aceeaşi concentraţie. Efecte miraculoase în tratarea artritei au însă şi măceşele. O echipă de cercetători nutriţionişti din Basel, Elveţia, au testat efectele unui acid gras - GOPO - prezent într-un supliment alimentar cu extract de măceşe (LitoZin) asupra celulelor cartilajelor din zona articulaţiilor. Ei au descoperit astfel că acidul GOPO împiedică producerea enzimelor şi proteinelor care provoacă inflamarea articulaţiilor. Pe de altă parte, aceeaşi substanţă favorizează producerea colagenului şi a celulelor cartilajului, esenţiale pentru sănătatea încheieturilor, informează Daily Mail.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Zambesc



Zambesc. Eu zambesc mereu. Daca am o problema, oricat de grava ar fi sunt trista putin pentru ca apoi sa redevin o persoana zambareata. E ca o masca, o masca ce ascunde tristete uneori, insa masca aceasta ma ajuta. O simt. Zambesc si ma simt mult mai bine. Nu e vorba ca ma prefac ci simt ca starea mea de spirit este mult mai buna daca zambesc.

Exista o relatie stransa intre zambet si unele comenzi ce intersecteaza aria hipotalamica. Cu alte cuvinte se pare ca oamenii zambitori se bucura mai mult de viata si prin faptul ca traiesc mai mult timp, se imbolnavesc mai rar si in cazul in care se imbolnavesc se refac mult mai repede. Adevarat. De cate ori nu ai facut haz de necaz si ai depasit rapid problemele in acest mod?

Zambetul poate fi privit si ca o maniera de a te arata superior. Nu cred asta. Am ajuns la concluzia ca orice lacrima poate fi inlocuita cu un zambet, nu imediat ci in timp. Si daca plang reusesc doar sa ma intristez si mai rau.

Parca si persoanele mereu posomorate, care nu zambesc, par imbatranite din timp, au acele buze triste tot timpul care nu aduc in jurul lor bucurie. Cred din tot sufletul ca zambetul meu imi intinereste chipul cu cel putin 2-3 ani.

Zambetul este ca un rasarit dupa ce intunericul noptii dispare incet sau ca primul ghiocel care apare primavara.

As vrea ca zambetul sa fie contagios, sa se ia, as vrea sa dau aceasta ”boala” celorlalti. Sa zambesc si sa mi se raspunda cu un zambet fara sa fiu mereu intrebata de ce zambesc. Sa se transmita cu o repeziciune nemaiintalnita si toti din jurul meu sa aiba inimile pline de fericire, incat sa “explodeze” printr-un zambet.

Pentru mine zambetul este o necesitate. O zi lipsita de zambet o simt ca o zi irosita.

Eu nu am nevoie de zambet atat de mult pe cat are cel care nu zambeste. Acea severitate ascunde o nevoie puternica de a primi in dar un zambet din partea cuiva.
Hai sa ne facem azi un dar noua dar ci celor din jur. Sa zambim si sa ne luminam reciproc vietiile. Nimic nu poate fi mai bun ca un zambet venit din tot sufletul.

Tu crezi?...



Tu crezi?...
Mai există credinţă în lumea asta? Nu, nu vorbesc despre credinţa religioasă, ci despre acea credinţă care ne ghidează permanent drumul pe care mergem. Suntem oameni şi suntem imperfecţi prin definiţie, dar nu putem să ne cufundăm în erorile noastre şi ale celor din jur.
Ca un munte de gheaţă...aluneci de la primii paşi, dar dacă ai putea să continui, te îndrepţi spre vârf, spre nori, spre bolta infinită. Este normal să ai aspiraţii, să-ţi doreşti să zbori, să faci ceva nemaivăzut, să visezi...Da, e normal, e chiar vital să visăm, să făurim gânduri şi sentimente şi senzaţii. Tot ce trebuie să facem e să credem. De ce aud atâţia oameni spunând ,,nu cred în asta, nu cred că e posibil’’? De ce să fie ,,nu’’? Nu ştiu câţi oameni mai ştiu să creadă...
Eu una învăţ...învăţ să cred...eu, o naivă, cred. Am început să cred cu toată tăria şi cu toată fiinţa mea. Am început să cred că visele sunt palpabile, mai palpabile decât uşile zăvorâte...să cred că oamenii sunt buni, să cred în prezent şi în clipa pe care-o trăiesc acum, să cred în corectitudine şi în onoarea personală care compun un om integru, să cred în frumuseţea sufletului fără de care nimic n-ar avea sens, să cred în bunătate şi bunăvoinţă şi în dorinţa de a-ţi ajuta aproapele, să cred în sinceritatea dintre oameni şi să cred în toleranţa faţă de orice greşeală, să cred în înflorirea bobocilor de trandafir, să cred că fericirea este lângă fiecare, la câteva degete distanţă, să cred în iubirea pură, să cred că orice este posibil, să cred în puterea credinţei, să cred în mine...să cred în tine!
Mi-am câştigat locul printre prietenii de aici, mă simt cu sufletul împăcat. Îngerul a sperat...a plâns...şi a recăpătat ceea ce i-a lipsit cel mai mult...PRIETENII!!! A stat ascuns...a vărsat lacrimi...şi din ele au crescut florile speranţei spre împlinirea sufletească....O rugăciune ...un gând bun...un suflet deschis se îndreaptă spre ceea ce reprezentaţi ca oameni, în drumul pe care-l parcurgem împreună.

Paine dulce cu nuci, alune si cacao


ste un fel de chec, foarte aromat si plin cu tot felul de surprize: boabe de stafide, bucatele de nuca, ciocolata, bucatele de rahat. Poti pune in el aproape orice, il poti adapta dupa gusturile tale. Iar in dimineata de Craciun o felie din aceasta "paine" merge perfect cu ceasca de cafea de dimineata sau cu un pahar de lapte cald cu miere si cacao. Daca ti-am facut pofta, iata reteta:

Ingrediente si cantitati:

8 oua
8 linguri cu zahar
4 linguri cu ulei
1 plic cu praf de copt
12 linguri cu faina
2 linguri cu pudra de cacao
100 grame de nuci prajite
100 grame de alune taiate bucatele
100 grame de stafide
100 grame de rahat
50 grame de ciocolata, taiata in bucatele cat boaba de fasole
coaja de portocala
1 lingura cu miere
2 linguri cu nuca macinata
1 lingura cu zahar pudra

Mod de preparare:

1. Separa albusurile de galbenus. Adauga zaharul peste galbenusuri si amesteca bine, apoi uleiul pic cu pic, amestecand apoi foarte bine. Adauga 1-2 linguri cu apa si continua sa amesteci pana crema creste. Adauga pudra de cacao si praful de copt.

2. Bate albusurile spuma.

3. Combina alternativ crema de galbenusi, albusurile, nucile si alunele bucatele, rahatul, ciocolata, stafidele si coaja de portocala.

4. Pune compozitia intr-o tava de chec si coace prajitura circa 40 de minute, la foc potrivit. Scoate checul din tava dupa ce s-a racit putin.

5. Unge-l cu miere si presara nuca macinata, amestecata cu zahar pudra din belsug. Lasa-l sa se raceasca si taie-l felii.

DESPRE FEMEIE



1.Fiind intrebat “Cum ar fi barbatii fara femei ?”, Mark Twain a raspuns: “In primul rand fericiti! Apoi putini, putini, din ce in ce mai putini!” (Mark Twain)
2.Nu alerga dupa femeie si masina! Vine alta!
3.Cand femeia spune “Nu”, insemana “Poate”, cand spune “Poate”, inseamna “Da”. Si daca spune “Da” ? Inseamna ca nu-i femeie!
4.Numai barbatii insurati au amante.
5.E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat.
6.Femeia e ca bicicleta: daca nu ai camera, mergi pe langa!
7. Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
8. Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
9. Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
10.Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci.
11.Femeia este un animal care traieste pe langa casa omului si se hraneste cu zilele lui.
12.Daca femeia ar fi buna, si Dumnezeu ar avea una.
13.Sa nu contrazici niciodata o femeie! Sa astepti putin, ca o face ea singura!
14.Intrebat fiind ce e femeia, Emil Brumaru a raspuns: “Nu stiu, dar sunt multe!” (Emil Brumaru)
15.Femeile sunt pasionate de matematica. Isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei cele mai bune. (Marcel Achard)
16.Barbatii au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el.
(Sarah Jessica Parker)
17. Toate femeile sunt bune … bune de nimic sau bune la ceva. (Miguel de Cervantes)
18.Nu poti sa cunosti o femeie pana nu o intalnesti la tribunal. (Norman Mailer)
19.Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amandoua. (Samuel Butler)
20.Barbatul vaneaza femeia pana cand ea il prinde. (Proverb american)

E621 - Glutamat Monosodic



De la sucuri, salamuri, îngheţate şi mai ales cele care dau GUST mâncărurilor - supele instant şi adaosurile pentru supe, fripturi, şi alte mâncăruri gătite în casă, în toate găsim pe celebrul E 621 sau cum mai este denumit “întăritorul de gust”, “potenţiatorul de aromă” etc.

Dacă am citit prospectul unui produs şi l-am întâlnit, înainte de a lua decizia de a-l consuma să vedem pe larg CE ESTE EL:

FABRICAT din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621.

Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii
Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul).

Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse
Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.
Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
Aritmie, fibrilaţie arterială, tahicardie (palpitaţii), incetinirea inimii, angină pectorală, creşterea tensiunii, scăderea tensiunii
Gastrointestinale:
Diaree, greaţă / vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale
Musculare:
Înţepături, dureri simultane, slăbire
Respiratorii:
Astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului
Uro-genitale:
Dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă
Neurologice:
Depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mentală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, frisoane, pirderi de memorie
Vizuale:
Vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor
Piele:
Crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, inţepenirea feţei, inţepenirea limbii, cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât
De la sucuri, salamuri, îngheţate şi mai ales cele care dau GUST mâncărurilor - supele instant şi adaosurile pentru supe, fripturi, şi alte mâncăruri gătite în casă, în toate găsim pe celebrul E 621 sau cum mai este denumit “întăritorul de gust”, “potenţiatorul de aromă” etc.

Dacă am citit prospectul unui produs şi l-am întâlnit, înainte de a lua decizia de a-l consuma să vedem pe larg CE ESTE EL:

FABRICAT din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621.

Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii
Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul).

Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse
Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.
Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
Aritmie, fibrilaţie arterială, tahicardie (palpitaţii), incetinirea inimii, angină pectorală, creşterea tensiunii, scăderea tensiunii
Gastrointestinale:
Diaree, greaţă / vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale
Musculare:
Înţepături, dureri simultane, slăbire
Respiratorii:
Astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului
Uro-genitale:
Dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă
Neurologice:
Depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mentală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, frisoane, pirderi de memorie
Vizuale:
Vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor
Piele:
Crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, inţepenirea feţei, inţepenirea limbii, cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine.

România, mesajul unor lozinci



“Trăiască şi înflorească pacea şi prosperitatea în lume!”, “Egalitate de şanse pentru toţi cetăţenii ţării”, “Nimeni nu este mai presus de lege”, “Siguranţa cetăţeanului”, “Grânarul Europei”, “O patrie a bunăstării şi democraţiei”, “Dreptul la proprietate este garantat prin Constituţie”, “Voinţa poporului este suverană”, “Libertatea de exprimare”, “Dreptul la muncă”, “Drepturile copiilor”, “Drepturile persoanelor cu handicap”, “Nediscriminare socială”, “Indiferent de religie, rasă ori sex”, “Imparţialitatea Justiţiei”, “Doctrina militară pacifistă”, “Spiritul european”, “Marile valori ale culturii naţionale care au îmbogăţit spiritualitatea universală”, “Potenţialul turistic excepţional”, “Atragerea investiţiilor străine”, “Avuţia naţională”, “Importanţa geostrategică a ţării în context internaţional”, “Relaţiile de bună-vecinătate”, “Asistenţa socială pentru categoriile defavorizate”, şi iarăşi şi iarăşi “Înapoi la popor”, “Poporul a decis”, “Cetăţenii consideră că aia sau ailaltă”, “Cetăţenii cred că ţara merge în nu-ştiu-care direcţie”, “Legitimitate electorală”, iarăşi “Democraţie”, “Demnitarii puşi în slujba cetăţeanului”, “Demnitarii care sunt plătiţi de contribuabil”, “Economia de piaţă funcţională”, “Drepturile omului”, “Principiul competitivităţii” (banii, banii, banii, unde-s banii mei?! Doar atât???!!!), şi gata, am obosit, pentru că trebuie să o luăm de la capăt, cu egalitatea de şanse, iubirea frăţească, idealul naţional, gradul de civilizaţie, nivelul de cultură politică al cetăţeanului, conştiinţa civică din momentul exercitării votului, referendumul ca mod de exprimare a voinţei suverane a poporului, trebuie să fim solidari unii cu alţii, ne pare rău de pensionari, ne pare rău de profesori, dacă am putea face ceva, i-am ajuta, îi respectăm pe medici dacă avem de-a face cu locul lor de muncă, ştim, ştiu, gata, m-a obosit peste măsură lecţia asta pe care am învăţat-o pe dinafară, o repet obsesiv, mi se repetă halucinant în fiecare zi ştiu: este vorba despre democraţie, progres şi prosperitate, ştiu, sunt de acord, gata. “Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile” (Leibnitz) … “Şi aici peste tot este rău” (Goedl)

România nu mai este o ţară locuită de milioane de oameni a devenit mesajul unor lozinci. De exemplu, eu. Mă gândesc la mine însumi şi mărturisesc în mod absolut sincer. Iubesc toţi oamenii de pe stradă în cazul în care nu mă înghesuie în autobuz. Îmi respect concetăţenii dacă nu trebuie să mă legitimez în străinătate ca fiind unul de-al lor.

Cred că România e o ţară democratică pentru că acceptă mitingurile de protest, dar personal nu aş participa la nici unul şi atunci când îmi întârzie deplasarea mă enervează de-a dreptul şi dacă aş fi jandarm i-aş bate pe manifestanţi de i-aş lăsa laţi. Vecinii îmi sunt toţi foarte simpatici dacă nu am de-a face cu ei în mod direct. Îmi place economia de piaţă, dar nu-mi place inflaţia, urăsc ratele la bancă.

Democraţia rimează cu România. Mă distrează. Adică vreau să spun că democraţia din România a ajuns să mă distreze. Despre asta este vorba. Nu-mi mai provoacă nici extaz, nici crampe. Nu mă buşeşte nici râsul, nici plânsul. Mă distrează pur şi simplu. Cică, Elena Udrea: “Nu a schimbat imaginea României, ba dimpotrivă”. Păi, cum să nu fii convins că trăieşti în cea mai bună dintre ţările posibile?! Într-o lozincă nu poate să existe ceva rău, pentru că premisa unei lozinci este un manifest spre mai bine.

Sau primul-ministru, Emil Boc, încă atârnat cu picioruşele fluturând în abisul răbdării româneşti, într-un discurs din Parlamentul aceleiaşi ţări pe care o locuim: “Încă o şansă sau dacă vreţi, o şansă în plus”.

În mod cert, ar fi trebuit să o duc mai bine. Să fiu plin de elan revoluţionar - în sensul de adeziune paşnică la o ideologie -, ar trebui să am o privire cutezătoare înspre viitor, optimismul ar trebui să-mi fie caracteristica fundamentală a caracterului, să intru în sediul unei bănci cu aceeaşi încredere şi demnitate cu care intru în secţia de votare.

Doar sunt înconjurat de atâta grijă şi bunăvoinţă din partea tuturor celor care într-un fel sau altul pipăie Puterea! Ar trebui să fiu un prinţ al propriului meu destin!! Când colo, sunt sărăntocul pus să facă ordine în interiorul lui. Atunci ar trebui să fiu profund nefericit! Şi nu sunt. Pentru că nu cred în lozinci. Dar le iubesc mesajul.

Dragos Moldovan

SOBOLANIADA



Numai in pielea lor sa nu fii!

Unii, cei mai alesi, eroii, cum ar veni, vor sa dispara impreuna cu idolul lor si fac din asta opera vietii lor. Vorbesc fara rusine, fara sa clipeasca, spun cu zambetul pe buze ca sunt idioti si ca le face placere acest lucru, ca tot ceea ce si-au dorit este sa poata sluji adevarul acolo unde toata lumea spune ca nu exista, sa poata acuza Mafia din chiar casa Mafiei. Sunt personaje foarte triste, nesfarsit de triste, un fel de malformatii pe care le privesti de la departare, din ce in ce mai de departe, ca si cum te-ai teme sa nu cumva sa te contaminezi.

Altii, nu mai putin nefericiti, dar oarecum mai ticalosi decat primii incearca sa se salveze si descopera brusc adevarul acolo unde, pana de curand spuneau ca sta minciuna si descopera Mafia acolo unde spuneau de curand ca stau fetele mari. Ies pe sticla si se declara impotriva idolului lor, caci tot al lor ramane, caci au contribuit la idolatrizarea lui si asta nu poate fi sters de pe fetele lor, asa cum nu poate fi stearsa insemnarea cu fier inrosit in foc de pe crupa unei vaci. Zambitori sau ingrijorati, frumoase sau urati, toate aceste figurine etaleaza o tristete si mai mare, tristetea pe care o poarta pe chipuri iudele.

O a treia categorie, profitorii fara de Dumnezeu, isi calculeaza veniturile, isi minimalizeaza pierderile si trec imediat in tabara adversa pentru ca singurul lor idol este banul si atat.

Toate aceste categorii au o singura culoare : griul sobolan si put cam cum pute nefericitul cartier crestin din Cairo, acolo unde gunoiul se descarca direct in sufrageriile caselor si toata familia participa la sortarea sa.

Romania isi pune, astazi, masca pe nas, pentru ca o imensa duhoare pluteste ca o vata pasloasa si nu pare a se ivi niciun firicel de vant care ar da o cat de mica speranta de insanatosire.

Tiganii care cersesc pe strazile Parisului sau ale Romei, sau ale Madridului, sau ale oricarei capitale europene sunt o adevarata opera de arta, o simfonie enesciana, o mandrie nationala fata de mizeria morala pe care o vedem si o simtim zilnic aici, acasa, in chiar inima romanismului carpato dunarean.

De multa vreme, inca din vremea avortonului care a aratat armatelor romane drumul secret care i-a adus in chiar inima cetatii sfinte, nu a mai simtit acest pamant mirosul imputit al sobolanilor. Il avem acum, ne scaldam zilnic in nesimtirea lor pestilentiala si, trasniti parca in moalele capului de nesimtirea si jegosenia lor, ii lasam sa ne fure speranta si uitam, sau amanam momentul in care trebuie sa punem mana pe bata.

Sobolaniada merge mai departe si ciuma neagra sta sa puna stapanire pe sufletele noastre.

Noroc ca vine iarna cu frigul ei care omoara capusele si paduchii si viermii si toate gamboasele noptii din gradina noastra. Sa dea Dumnezeu sa fie o iarna cat mai geroasa si mai nemiloasa!
MIHAI MALAIMARE

EU...


Eu sunt cine esti chiar tu sau poate sunt un el sau o ea aruncata la intamplare in univers. Cine sunt nu opresc sa ma intreb si ma caut printre clipe de viata in ravna de zi cu zi in care incerc sa cresc. Eu sunt cea care are aripi sa zboare si cea care singura si le frange atunci cand pentru altii momentul nu a fost foarte bine ales.

Cine suntem oare sau de ce suntem nu vom inceta sa aflam niciodata pentru ca in fiecare secunda de viata ne redescoperim si invatam ceva nou astfel incat eul personal se formeaza si ajusteaza cu fiecare intamplare si moment de viata.

Eu nu sunt ceea ce ai vrea tu sa fiu dar sunt cu siguranta produsul propriilor mele fapte, propriei greseli sau actiubi bune. Eu sunt faptura adusa pe lume sa inseninez viata altora si sa'mi conturez caracterul si sufletul astfel incat candva sa pot eu insumi darui o alta viata. Eu sunt la fel ca tine departe de ceea ce inseamna inima ta dar aproape de generalul fiintei umane.

Cine sunt eu? Eu sunt raspunsul ce doresti sa'l afli si nu minciuna ce ti-o faureste mintea ta...Eu sunt un om!

UN ALT ANOTIMP



Azi m-am gandit sa inventez un anotimp numai al meu. Un anotimp cu pasari maiastre, frunze inedite, culori si combinatii noi, cu curcubee si vanturi sagalnice, nici calde, nici reci, cu fructe carnoase si aer ca mierea.
Un anotimp in care sa se piarda indragostitii, sa se topeasca grijile oricui in cuptoare speciale, sa se auda triluri vesele si sa trozneasca iarba cruda sub talpile goale. Un anotimp fantezie, un fel de anotimp-vacanta pentru toata lumea, un anotimp- pod intre iarna si primavara sau intre vara si toamna, alegeti voi unde sa inceapa...Un anotimp in care rasariturile si apusurile sa fie spectacole la care asista oamenii aureolati de fericire si frumusete. Un anotimp in care ingerii canta la harpa pentru oameni si artezienele danseaza mladioase. Un anotimp de implinire, bucurie pura, culoare, frumusete, pefectiune. Un anotimp-statiune, un ragaz divin. Cel mai asteptat si mai iubit anotimp.
Cine vrea sa mai dea cu pensula sa continue tabloul? Poate ca daca pictam mai multi cu sufletele noastre drept pensule, poate, acest al cincilea anotimp se va naste...curand


Tu, toamnă, adu soarele înapoi, adu la viaţă cerul ce uşor adoarme peste noi. Fă ca florile să nască din propria lor cenuşă, adună frunzele şi pune-le una lângă alta pe crengi, adu zâmbetele de mult uitate pe chipurile oamenilor, aduc căldură în suflete. Nu eşti supărată, tu, dragă toamnă?Iarna vine, toată lumea o aşteaptă, dar pe tine toată lumea te aşteaptă să pleci, din tine nu mai rămâne decât potrivirea de culori melancolice şi tristeţea. Pe când iarna, în răceala ei, aduce căldura mult aşteptată de către toţi. Of, toamnă...ştiu ce simţi, eşti mereu singuratică, tristă. melancolică, nedorită de nimeni. Tu îţi asumi soarta şi mereu te întorci la noi, deşi mereu eşti tristă. De-as putea, dulcea mea toamnă, un zâmbet ţi-aş aduce pe chip, să-ţi fie mai dulce adierea, să nu mai fii prietenă cu ploaia rece, soarele să îţi fie frate, inima ta să zâmbească.
Nicăieri în lume nu am să mai găsesc o aşa toamnă ca tine, tu îţi trăieşti tristeţea atât de profund, atât de pur, de inocent, lacrimile tale sunt lacrimile tuturor, tu exprimi singurătatea şi suferinţa noastră, a tuturor, fără să te plângi.
Azi m-am oprit în loc, şi te-am privit aşa cum nu am avut timp niciodată să o fac. Şi te-am admirat, printre picăturile de ploaie, după care încerci să te ascunzi...Eşti asa frumoasă, nu lăsa ploaia să te eclipseze, eşti de o mie de ori mai frumoasă! Eşti aşa tăcută şi sublimă, precum o nimfă. Şi da, îmi va fi dor de tine, şi te aştept şi la anul să vii să mă bucur de sublimul tău.
Acum toamnă, fugi către alte tărâmuri amare, arată-le puterea ta, fă-i să se oprească în loc să te privească, aşa cum am făcut şi eu!
Toamna mea drum bun, te aştept cu sufletul deschis!

ISTORIA CELOR DOUĂ PIETRICELE ALBASTRE



Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare este unic şi irepetabil. De aceea fiecare dintre noi are ceva de dăruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are. Fiecare are un loc şi o misiune ce i-au fost încredinţate şi de care va trebui să răspundă. Fiecare este un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire.
Un laureat al premiului Nobel a scris: Când vom muri şi vom merge în cer, ne vom întâlni cu Creatorul nostru. El nu ne va întreba: „De ce n-ai devenit Mesia? De ce n-ai descoperit un medicament împotriva cancerului? De ce n-ai devenit o personalitate a vieţii publice?”. El ne va întreba: „De ce nu ai fost tu însuţi?”.
Aceasta este responsabilitatea fiecărui om. Istoria celor două pietricele albastre ne ajută să descoperim tocmai acest adevăr atât de important.
Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundişul unui vesel pârâu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Când bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăţi de cer căzute pe pământ.
Cele două pietricele ştiau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pârâu şi să lăudau de dimineaţa până seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, când una, când cealaltă, pietrelor obişnuite aflate în preajmă. Păstraţi distanţa! Noi avem sângele albastru! Nu avem de-a face cu voi!
De fapt erau două pietricele insuportabile şi arogante, care îşi petreceau zilele gândindu-se numai la ceea ce s-ar fi întâmplat cu ele când cineva avea să le descopere. Desigur – îşi spuneau – vom fi puse într-un colier împreună cu alte pietre preţioase, aşa cum suntem şi noi. Şi visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prinţului de Galia. Ne aşteaptă o viaţă frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge până la capătul lumii.
Într-o bună dimineaţă, pe când razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, şi-a întins mâna şi a cules cele două pietricele albastre.
Cele două pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne aşteaptă! S-au simţit cele mai norocoase pietre din lume. Nu aşteptau decât ca visurile lor să se transforme în realitate.
Au fost puse într-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. Rămânem aici pentru puţin timp, şi-au spus, fiind sigure de frumuseţea şi valoarea lor neîndoielnică.
Totuşi lucurile au fost altfel decât bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace şi încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cântar şi pipăite insistent de mâini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, într-o cutiuţă.
Mai târziu, însă, o mână le-a luat şi le-a aşezat cu necuviinţă pe un zid, în mijlocul altor pietre, pe o suprafaţă de ciment foarte lipicioasă. Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre preţioase. Drept răspuns, câte o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv.
Revoltate au început să strige: Neciopliţilor, nepricepuţilor, bădăranilor, voi nu înţelegeţi cât suntem de importante? Cele două pietricele albastre ameninţau, plângeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea şi amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii.
Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gând: să fugă. Dar cimentul era tare şi imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo şi l-au rugat: Strecoară-te sub noi, te rugăm, şi desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!
Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistenţă căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri şi să distrugă cât mai mult. A trecut la lucru şi, uşor-uşor, a reuşit să se strecoare şi să fărâme câte puţin cimentul. După câteva luni de perseverenţă cele două pietricele au putut să se mişte. Într-o noapte umedă şi rece cele două pietricele au căzut pe pământ, eliberate în sfârşit din acea închisoare insuportabilă. Suntem libere – au strigat amândouă în culmea fericirii.
Însă, jos fiind, au putut vedea zidul în care fuseseră fixate, acea puşcărie înaltă în care şi-au petrecut atâta timp. Şi, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate şi aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva îi lipsea… Faţa, chipul blând şi dulce al Mariei, avea ceva neobişnuit. Părea oarbă, căci îi lipseau ochii.
Oh, nu, au exclamat amândouă, dânduşi seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Mariei. Îşi imaginau acum cât de bine se potriveau acolo, cât de frumos trebuie să fi strălucit şi cât de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dându-şi seama ce nechibzuite au fost.
Dis de dimineaţă a ajuns acolo omul care făcea curăţenie în biserică şi, din neatenţie, a călcat pe cele două pietricele aflate la pământ. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind încă întuneric, nu le-a deosebit bine şi le-a strâns cu mătura pentru a le arunca la gunoi împreună cu praful şi alte pietre neînsemnate.

Concluzie
Istoria celor două pietricele albastre are un sfârşit trist, pentru că ele nu au înţeles un mare adevăr. Se înşelau văzând în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumuseţea şi bogăţia pe care o primiseră de la Dumnezeu.
La fel ca şi ele, fiecare dintre noi are un loc al său în lume bine stabilit de Dumnezeu: unul poate fi ales pentru a fi un meşter bun, altul pentru a fi preot, iar o fată pentru a fi mamă a multor copii. Să nu uităm că fiecare dintre noi este aşezat de Dumnezeu acolo unde îi este locul şi că tocmai în acel loc, rânduit de Dumnezeu, este cel mai frumos şi mai potrivit să fie.
Traducere: Sr. Patrizia Kaiser

marți, 3 noiembrie 2009

CUM NE REGASIM ?



Suntem niste oameni grăbiţi: grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte, grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri, să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenţei.

Ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea placerilor imediate si facile, în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată. Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă, nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate.

Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite, semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită, arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise, nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi, prea des o pasăre singuratică şi dezorientată...

Desigur, trecerea anilor aduce dupa sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniştile regeneratoare dar, mai ales, sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea muncii, rosturile cetăţii, uneori himere şi mode inautentice, alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate.

Si atunci traim o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate, între stele şi pământ, între viaţa privată şi cea din spaţiul public, având un singur ţel: regăsirea de sine.

Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat
decât ziua stelară.
Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip,
sau un ou de pitulice,
Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu cele
mai mari,
Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele
cerurilor,
Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişice
mecanică,
Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întrece
orice statuie,
Şi un şoricel e un miracol ce poate convinge
sextilioane de necredincioşi.

Recunosc întrupate în mine cărbune, muşchi
cu lungi filamente, fructe, grâne, rădăcini
bune de mâncat.
Ca un zid tencuit sunt de sus până jos căptuşit cu
patrupede şi păsări,
Dintre acestea multora le-am luat-o înainte din
pricini ştiute;
Dar mi-l amintesc pe acela pe care-l doresc.

În zadar fug, ori se înspăimântă,
În zadar rocile plutoniene îşi împroaşcă străvechea
văpaie ca să nu mă apropii,
În zadar mastodontul se refugiază sub pulberea
oaselor sale,
Zadarnic stau lucrurile la sute de leghe distanţă
şi iau forme multiple,
Zadarnic oceanul se-afundă-n genunea-i şi marii
lui monştri se-ascund în adânc,
Zadarnic şoimanul se-adăposteşte-n văzduhuri,
Zadarnic şarpele se strecoară printre iederi şi
trunchiuri căzute,
Zadarnic elanul se-afundă-n păduri neumblate,
Zadarnic pinguinul cu ciocul tăios se trage spre
nordul extrem, în Labrador,
Eu îl urmez fără preget, mă caţăr până la cuibul
din fisura falezei.

(Walt Whitman - "Cantec despre mine"


--------------------------------------------------------------------------------

duminică, 30 august 2009

CINE SUNTEM



Imi spui, te rog, pe care drum s-o iau acum?",
o intreba Alice pe pisica
- "Depinde destul de mult de unde vrei sa ajungi" - raspunse pisica
- "Nu-mi pasa "unde"", zice Alice
- "Atunci nu conteaza ce drum iei, nu?", zice pisica.
- "atata timp cat ma duce totusi undeva", adauga Alice.
- "Te va duce. doar ca va trebui sa mergi suficient".

Lewis Carroll - Alice in Wonderland

In aceasta vacanta m-am descoperit pe mine, cine sunt eu cu adevarat si am aflat cine sunt oamenii cu adevarat. Suntem intregi si completi, minunati . Doar ca de-a lungul vietii ne acoperim maretia cu mormane de gunoi - tone de ganduri si prejudecati, considerente si motive - care ne impiedica sa ne manifestam si sa fim asa cum ne-am nascut: liberi, frumosi, intregi - nu ne lipseste nimic. Si toate aceste ganduri si griji inutile ne restrang libertatea, ne pun capacul si ajungem sa ne inchidem in noi ca melcul in cohilie si sa privim pe furis la lumea de afara. La suprafata suntem tari, increzatori, carismatici sau duri, dar in cochilia noastra stramta mormaim necontenit, suntem vesnic nemultumiti, ii judecam pe toti, fara sa ne dam macar seama, punem etichete pe toti si pe toate, ne e frica de esec, suntem chiar terorizati de nereusita, ne luptam, ne hotaram si ne razgandim, ne taram si ne inaltam. Si cine vede toate astea, cine se chinuie cu toate aceste ganduri? Noi! Si cui ii pasa de toata lupta asta? Nimanui de fapt!

Cand reusim sa dam toata aceasta perdea obositoare la o parte, putem vedea limpede cine suntem: niste fiinte libere sa se exprime, libere sa realizeze lucruri extraordinare in viata, sa faca orice isi propun, sa urmeze orice posibilitate pe care si-o creeaza! Nu e minunat? Viata e in mainile noastre, o putem face extraordinara! Eu am ales aceasta posibilitate si am descoperit ca sunt iubire si exprimare - ii pot iubi pe toti, fara sa ii judec si pot sa spun tot ce vreau, fara sa mai pun capacul, fara sa cred ca nu sunt destul de buna pentru a face ceva sau pentru a imi exprima o anumita parere. Si asta e minunat! Am vazut dincolo de prejudecati, dincolo de ganduri si considerente - si ce am descoperit e un lucru simplu, dar al carui adevar te copleseste: in esenta toti suntem fiinte umane, egale, complete, minunate! Si asta e tot ce este!
http://www.youtube.com/watch?v=QuZu1YlXAY4

EU


Ma invat in fiecare zi sa ma descopar si sa aflu secretele care duc acolo unde pot gasi zambetul. Poate sunt pasi pe care ii urnesc greu, poate sunt zile in care pe cer in loc de soare straluceste luna dar stiu cu siguranta ca in propria persoana se afla pretiosul optimism. Si eu sunt cea care stie mai bine ca nu am nevoie sa ma sprijin de lucruri marete pentru a putea fi fericita. Ba din contra pot face pentru mine ca un zambet simplu sa aiba semnificatia unei comori.

Este greu sa suporti psihic in unele momente pamantul care se surpa sub picioare, doare acut sufletul atunci cand bucuriile te parasesc dar cu adevarat crancen este sa te uiti voluntar in prapastia unei suferinte. Avem nevoie sa plangem dar nu avem dreptul sa prelungim durerea pentru ca nu va veni nimeni sa ne salveze si chiar daca s-ar gasi cineva sa ne traga de mana si sa ne puna pe picioare, tot noi suntem cei care ar trebui sa stim sa ne facem fericiti.

Oamenii sunt mereu in preajma noastra dar nu raman aceeasi pentru totdeauna iar dependenta de ajutor din partea lor uneori ne poate cauza mai mult rau. Poate de aceea ar trebui sa invatam singuri sa cautam resurse pentru a smulge o clipa de fericire din noi insine atunci cand avem nevoie si sa nu cautam un altcineva care sa aiba raspunsul la momentul nostru de tristete.

Nu, nu spun ca nu este bine sa ne plangem durerea asa cum nu spun ca este bine sa ne retragem cand suferim. Eu spun doar sa hranim in primul rand in propria persoana increderea ca putem gasi sursa de fericire atunci cand norii ne intuneca mintea si sufletul...

Si poate nu este usor sa accepti sa tragi de tine in momentele unei suferinte pentru a descoperi seninatatea dar cu siguranta este mult mai usor sa te tii prezent in lumina asa decat scaldandu'te intr-o mare de amaraciune. Timpul nu iarta si viitorul cand isi va face conturile va aduna doar amintirile care contin fericirea, depinde de tine caror stari si sentimente le adaugi plusuri...

vineri, 26 iunie 2009

Tumori cerebrale datorate folosirii telefoanelor mobile




Folosirea curentă a telefonului mobil implică un risc de trei ori mai mare de a face o tumoare cerebrală şi un risc de patru ori mai mare de a avea boli grave ale urechii. Experţii au prevăzut că numărul persoanelor afectate de tumori cerebrale va creşte de cel puţin 10 ori în următoarea decadă, dând naştere unei veritabile „epidemii” de tumori cerebrale. În loc să se facă ceva pentru a ne proteja de acest pericol, suntem în continuare asaltaţi de superoferte ale companiilor de telefonie mobilă, care oferă sute sau mii de minute de convorbire la preţuri promoţionale, inclusiv abonamente speciale pentru copii şi tineri ce caută să îi „stimuleze” pe aceştia să vorbească cât mai mult la telefon.

În ultimii ani, a crescut dramatic numărul persoanelor afectate de tumori cerebrale (de altfel, a crescut numărul persoanelor afectate de toate formele de cancer, precum şi de autism şi alte boli foarte grave). Printre motivele care stau la baza acestei situaţii îngijorătoare este poluarea electromagnetică, undele radio şi microundele în care suntem practic continuu „îmbăiaţi” şi mai ales telefonia mobilă. Copiii sunt foarte afectaţi de aceste radiaţii. Unele statistici neoficiale arată că tumorile cerebrale au devenit cauza nr. 1 a mortalităţii copiilor în SUA şi Australia şi aceasta deoarece foarte mulţi copii folosesc telefoane mobile.

Diferite studii medicale serioase au căutat să semnaleze pericolul folosirii telefoanelor mobile. În mod consecvent, ele au fost muşamalizate sau minimalizate. Mass-media corporatistă preferă să protejeze interesele marilor corporaţii decât sănătatea populaţiei. În loc să se publice adevărul despre efectele dezastruoase ale telefoniei mobile asupra sănătăţii, suntem asiguraţi că acestea nu prezintă niciun pericol. De câte ori răzbesc în presă cazuri zguduitoare sau studii despre efectele cancerigene ale folosirii telefoanelor mobile, apar şi unii „medici” plătiţi de aceste corporaţii care susţin, nici mai mult nici mai puţin, decât că telefoanele mobile nu ne pot face niciun rău!

Poate nu ştiaţi că la începutul secolului trecut, prin anii ‘20, când studiile medicale începuseră să dovedească faptul că fumatul creşte riscul de cancer pulmonar, companiile producătoare de tutun susţineau cu încăpăţânare contrariul. În reclamele la ţigări apăreau deseori imaginile unor medici care îi asigurau pe fumători că nu există nici cel mai mic pericol să se îmbolnăvească de cancer pulmonar şi că, din contră, fumatul este foarte bun pentru sănătate! În cele din urmă, deoarece a devenit evidentă incidenţa crescută a cancerului pulmonar la fumători, au dispărut acest gen de reclame. În prezent, aşa cum ştim, producătorii de tutun sunt obligaţi să afişeze pe pachetele de ţigări avertismente privind efectele nocive ale fumatului.

Acest exemplu şocant ar trebui să ne dea tuturor de gândit de câte ori mai auzim pe cineva care încearcă să ne convingă că nu există niciun fel de pericol să folosim telefoane mobile. Şi nu este singurul exemplu! În secolul trecut se folosea deseori în comerţul de încălţăminte un aparat cu raze X pentru picioare, denumit fluoroscop (foto). Ideea era de a stabili mărimea cea mai adecvată de pantofi pe baza osaturii picioarelor. Acum, când ştim că razele X sunt foarte periculoase şi cancerigene, pare de necrezut faptul că aceste aparate au fost folosite extensiv timp de peste trei decenii, doar dintr-o comoditate – practic, un moft. În anii ’50 medicii au început să avertizeze privind pericolul acestor aparate, dar ele au fost folosite în continuare. A fost nevoie de un caz evident extrem de grav – un model căruia i-a fost amputat un picior – pentru ca aceste aparate să fie scoase din uz.

Telefonia mobilă ne afectează tuturor sănătatea, chiar şi celor care nu au telefoane mobile. Turnurile şi antenele care au o putere foarte mare emit radiaţii electromagnetice. Nu există niciun fel de legislaţie care să interzică amplasarea acestora pe blocuri, lângă şcoli sau spitale. Anumite stări proaste precum dureri de cap, ameţeli, oboseală, tulburări ale vederii şi auzului, datorate radiaţiilor electromagnetice, pot să ne afecteze chiar şi în această clipă, dar să nu ştim care este adevăratul motiv. Toate aceste efecte sunt desigur mult amplificate dacă vorbiţi mult la telefon, dar este bine să ştiţi că ele apar chiar şi dacă folosiţi un „hands-free” sau dacă vă ţineţi telefonul aproape de trup (în buzunar, atârnat la gât, pe birou, lângă capul patului etc.). În cazul copiilor, deoarece oasele craniene sunt mult mai fragile până la vârsta de 14 ani, efectele sunt devastatoare.

Enrico Grani, un australian care este pe moarte din cauza unei tumori cerebrale pe care este convins că a făcut-o pentru că vorbea foarte mult la telefonul mobil, militează pentru a aduce la cunoştinţa cât mai multor oameni pericolele la care se expun zi de zi, de bunăvoie, numai pentru că li se pare că telefonul este inofesiv şi pentru că le-a devenit indispensabil. El consideră că marile corporaţii de telefonie mobilă ar trebui acuzate de genocid şi crime cu premeditare. El mai consideră şi că obişnuitele campanii publicitare ale companiilor de telefonie mobilă, care oferă avantaje şi multe convorbiri gratuite în primele luni de abonament, sunt asemenea tacticii vânzătorilor de droguri care deseori oferă primele doze pe gratis, contând pe dependenţa care va apare ulterior.

ATENTIE



Oamenii de stiinta americani sustin ca paracetamolul si cofeina combinate pot genera probleme serioase la nivelul ficatului. Paracetamolul este un medicament ce trebuie administrat cu precautie deoarece orice cantitate luata in plus, poate produce un rau ireparabil.
Cercetatorii americani doresc sa limiteze numarul de tablete de paracetamol pe care oamenii il pot cumpara din farmacii. Medicii avertizeaza ca amestecul dintre cafea si substanta activa din paracetamol creaza o toxina care afecteaza grav ficatul si poate provoca moartea.

Este chiar mai grava insa asocierea paracetamolului cu substanta din cafea decat cu alcoolul! Pana in prezent se credea ca substanta cofeina are capacitatea de a accentua calitatile paracetamolului, diminuand mai rapid durerea.

Supradoza cu Paracetamol este o problema in Marea Britanie, unde 40% din toate supradozele cu medicamente sunt cu acest medicament. Anual se inregistreaza 100 de morti si transplanturi de ficat.

Iulia Petrescu

CE FEL DE VIATA?



Se spune ca in fiecare zi trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul !

In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa (si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei ). In fiecare zi trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L. Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure si nu poti alerga dupa caine, colectezi toti microbii aruncati in aer de fiecare stranut din lumea asta si nu mai cumperi paine pentru ca pune multa lume mana pe ea. In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelas lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era(parca pentru cosuri...sau pentru par stralucitor...sau trebuia sa ma spal la cap cu ea Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. Ai facut totul ca la carte si specialistii stiu mai bine.

In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si tot asa, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax...(Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru).

Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, 3 ore zilnic ne uitam la televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi in pas alergator cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers). Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta .

Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia.

Ah !, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare, trebuie sa-ti perii dintii !). De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe,vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... Copiii??? In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic.

Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor(tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii. Si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Bine ca deja suntem adulti si nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe caretrebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de vitamine praf, care face foarte bine...

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent.

Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

In loc de argumente am sa va spun ca, nu eu, ci criticii si cei foarte specializati pe domeniu, admit ca de ceva vreme incoace filmul american, productiile hollywoodiene promoveaza diva de 40 de ani. Femeile mature fiind considerate acum cele mai sexy si cele mai de succes aparitii feminine pe marele ecran, in productiile cu mare priza la public. De exemplu: Halle Barry are 41 de ani, Julia Roberts are 40, Nicole Kidman tot 40, Catherine Zeta-Jones are 38, ca sa nu mai vorbim despre Jessica Lange care are deja 57 de ani, despre Melanie Griffith care a implinit 49, si despre Michelle Pfeiffer la deja 50 de ani.

Nu vreau sa fac o comparatie, pentru ca nu acesta este scopul meu, intre divele de mai sus si oricare dintre noi care implineste sau a implinit 40, sau 40 si ceva de ani, vreau doar sa va ofer un argument ca viata poate deveni din ce in ce mai interesanta odata cu cresterea numarului anilor. Merg pe principiul ca daca ele, cele de mai sus, se simt bine la varsta lor, de ce nu ne-am simti bine si noi, in pielea noastra.

Nu vreau sa continui acest material, povestindu-va despre diete, pre sau post menopauza (care, ne place sau nu, este asociata varstei de 40 de ani), nu vreau sa vorbesc despre kilograme in plus, despre par alb, despre riduri, despre osteoporoza, sau probleme cardiovasculare (ultimile doua aspecte, cel putin din punct de vedere statistic, incep sa bata la usa odata cu aniversarea a 40 de ani), nu vreau sa vorbesc despre ochelari si despre probleme articulare, despre riscurile de a dezvolta afectiuni de natura maligna la san sau la aparatul genital, nu, nu vreau sa vorbesc despre toate acestea, pentru ca subiectele sunt cunoscute oricarei femei care citeste un ziar si se uita la televizor.

Vreau sa va provoc si sa va ganditi la lipsa de inhibitii, la beneficiile partenerilor stabili, la bucuriile (si dificultatile de altfel inerente) vietii de familie, la fascinata lume a maternitatii (indiferent daca pruncul abia merge sau daca dati piept, impreuna cu el, cu primele emotii ale examenelor de capacitate sau bacalaureat). Vreau sa va rog, ca in preajma, sau dupa aniversarea de 40 de ani sa va ganditi la cat sunteti de multumite de cariera voastra, la timpul pe care ti-l poti dedica tie insati, la pasiuni, si la fascinata lume interioara a femeii la 40 de ani, trecuta deja prin toate aventurile, implinita, puternica si frumoasa.

Voi, cele de 40 de ani, cum va simtiti?

PRIETENIE ADEVARATA


Zice vorba aia batraneasca: Fereste-ma, Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur! Si nu zice rau deloc.
Prietenii sunt rari. Cunostinte avem cu gramada. Adesea, incurcam categoriile si ne repezim sa trantim "reportul" de la categoria a doua, la prima. Si, culmea, in loc sa castigam, pierdem.
Nu oricine are stofa de bun prieten. Baloturile din stofa asta sunt marfa de contrabanda, iar "blocada"micimii sufletesti (un fel de panza ordinara din care sunt croiti multi..) e greu de spart...
Pe de alta parte, nu oricine stie sa-si faca prieteni. Si, de prea multe ori, in loc sa cautam solutia nefericirilor din viata (printre care si tristetea de a nu avea prieteni) in interiorul nostru, o cautam acolo unde nu-i: in altii. Vedem paiul, dar barna ni se pare un fleac...asteptam intelegere, dragoste, acceptare, rasfat, dar uitam ca orice relatie "is a game of give and take"...Si ne minunam cand "celalalt" (ca-i prieten, ca-i iubit, ca-i partener de afaceri) pleaca sau, mai rau, nici macar nu se opreste pe strada noastra...
Daca ti-ai facut un prieten e ca si cand ai cumparat o floare: e a ta, iti infrumuseteaza casa si viata dar cere in schimb atentie, dragoste si..putin timp. O prietenie trebuie ingrijita ca sa rodeasca. Neglijeaz-o si ea se va "usca".
Viata te invata ca niciodata nu-i prea tarziu sa pierzi sau sa castigi un prieten. Trebuie doar sa-nveti sa recunosti "la pipait" stofa cea buna de panza cu aspect comercial, dar putreda in interior.
Personal, inca ma mai chinui sa invat diferentele. Si, cu toate ca atunci cand o prietenie imi parea ca a trecut demult probele necesare, chiar si pe cea a timpului, ea s-a dovedit a fi un...ciulin, in loc de trandafirul pe care-l vazusem - doar eu, se pare, atata timp-, inca mai visez la prietenia adevarata.
Am multe cunostinte, pentru care, cel mai probabil, figurez in categoria "prieteni": imi plang pe umar, imi destainuie cele mai adanci framantari, stiu ca la mine gasesc "o usa deschisa si o mana intinsa"....dar cand le merge bine, fiecare isi vede de viata lui. Si ma-ndoiesc ca ar intelege ceva din framantarile mele, daca le-as povesti....sau daca m-ar asculta macar (se zice ca toata lumea aude ce spui, dar numai un prieten adevarat ASCULTA).
Nu, nu sunt dezamagita de oameni. Suntem asa cum suntem, iar eu nu-s mai buna decat majoritatea.
Dar visez la acea legatura pe care cineva a definit-o frumos si adevarat: prietenia e o minte in doua trupuri.