duminică, 5 septembrie 2010

FRANTURI DE AER...



Oricât de mult ai vrea să respiri normal, nu vei putea. Pentru tine aerul e împărţit în trei: aerul trecutului, aerul prezentului şi cel al viitorului, în care nu ştii daca va mai fi destul aer şi pentru tine. Încerci să îţi deschizi inima tot mai mult şi exact atunci când decizi să o laşi să zboare, ea se izbeşte puternic şi e nevoită să rămână pe loc, cu toate temerile de care, se pare, că nu poate scăpa.

Câteodată, te uiţi în jur şi îţi spui că nu e de tine aici, îţi vine să îţi pui mâinile în cap şi să fugi rupând pământul, de frică. A, da! Normal că ai temeri, normal că de fiecare dată când începi să fii fericită sau îţi doreşti să zâmbeşti, vine o umbră de nesiguranţă, de frică, asupra ta, îţi fură tot aerul, iar tu rămâi un simplu suflet livid, nostalgic, melancolic, gata oricând să renunţe. Păi şi ce faci? Păi..nu prea ai de ales. Târâi sufletul ala livid după tine, te mai împiedici în mocirla, mai dai cu el de pământ,îl mai vezi puţin cum sângerează, dar nu îţi faci griji, ştii oricum deja că eşti lipsită de aer.

Va fi întotdeauna cineva care îţi va fura aerul, spaţiul, viaţa. Hoţi de inimă,hoţi de viaţă, hoţi de suflete...
Dar parcă viaţa ta are uneori aroma fină, aromă de pasiune. Uneori,merită să o trăieşti pentru firavele momente în care tot aerul e al tău iar tu eşti prinţesa micului tău imperiu.

Deschide ochii, trage ultimele rămăşiţe de aer pe care le mai ai şi fugi oriunde sufletul te poartă. Fericirea e în inima ta, tu alegi locul!

SA VISAM



Am uitat sa visam oameni buni.Suntem prea stresati,prea ingandurati,prea incruntati si prea pesimisti.Orice din jurul nostru ni se pare impotriva noastra.Preferam sa ne izbim cu pieptul de realitate ,oricat de dureroasa ar fi si sa incercam sa dam dovada de maturitate si demnitate atunci cand sufletul ne este pierdut.Tot mai multi dintre noi sunt nepasatori fata de ce e in jurul lor si fata de ce va urma.Tot mai multi isi urasc viata.Tot mai multi beau,tot mai multi fumeaza,tot mai multi sunt ca si frunzele de copac toamna.Ma uit in jurul meu si vad numai oameni plictisiti si obositi pentru care viata e un calvar,o batalie fara sfarsit.Sunt cei care isi pun durerea pe fata si isi scriu cu un marker pe frunte" nu ma mai lovi si tu ,m-au lovit sute inaintea ta".Realitatea este cea care ne rupe de visare.Traim si vedem dorinta de avutie ,dorinta de mai mult a fiecaruia si dispretul altora.Suntem rupti de visare!Macar o clipa sa ne oprim cu gandul ca, Cineva acolo sus are grija de noi si ca iubirea ne va salva si totul va fi bine.Cei care ii vedem langa noi in autobuz sunt cei care cred ca tu vei fi generatia de maine si vei fi mai chinuit pentru ca vei ajunge ca ei.In scurt timp vei uita si tu sa visezi.Vei incerca sa arati puternic,dar defapt gandirea duce o lupta apriga cu tine.Vei uita cuvantul "visare".O sa intri in casa nervos ,o sa arunci cheile pe masa, o sa te duci la frigider si o sa iti iei berea .O sa bei fara sa te opresti si asa iti transformi viata in monotonie si moarte pura.E clar ca vezi nepasare , e clar ca vezi greutati ,dar pe langa incercarea de a le face fata cu capul sus ,trebuie sa si visezi.Deci,ce astepti?....


--------------------------------------------------------------------------------