sâmbătă, 31 decembrie 2011

GANDURI CATRE ANUL NOU


Se intampla an de an, niciodata nu ne-am implinit toate dorintele, mereu am licitat mai mult decat am putut realiza, dar, stiind toate astea, vom face la fel si in acest an si in cei care vor urma.



Finalul fiecarui an este, in acelasi timp, pe langa toate neimplinirile pe care le-am avea, si un nou inceput, un moment in care toate cele rele dispar, toate neimplinirile noastre, toate esecurile si visurile spulberate se transforma, cumva, in posibile realizari pentru noul an ce va sa vina.


Fiecare An Nou este o trecere, o moarte urmata de o noua viata. La trecerea dintre ani, devenim mereu increzatori. Atunci este momentul in care ne punem ordine in viata, in care ne facem decontul anului ce se incheie si ne pregatim pentru alte realizari.

De Anul Nou ne-a ramas doar speranta ca ceea ce va urma va fi mai bine decat a fost pana in prezent si ca viitorul ne va aduce implinirea dorintelor. Dincolo de toate promisiunile si juramintele pe care le luam la trecerea dintre ani, ne ramane credinta ca Anul Nou va fi mai bun decat cel care tocmai a trecut.



Sa fie intr-un ceas bun!



Fiecare sfarsit de an este insa un bilant pozitiv, este un moment al amagirilor, al iluziilor pierdute si reinventate, al adevarurilor pe jumatate rostite, pe jumatate ascunse, al lucrurilor pe care le transferam in anul ce va urma.



Anul Nou este pentru fiecare dintre noi si un moment al adevarului, dar, in aceeasi masura, este clipa care ne amageste cel mai mult, este momentul in care suntem predispusi cel mai mult sa ne iluzionam ca ceea ce va veni ne va implini in sfarsit dorintele. Anul Nou este punctul in care oricat de dezamagiti am fi de noi insine, vom gasi mereu puterea de a crede din nou in fortele noastre, de a spera din nou, de a visa cu forte proaspete.
Dumnezeu ne-a daruit un univers de ale carui minunatii sa ne bucuram deplin,
ne-a dat viata sa traim petru noi si pentru ceilalti; ne-a dat suflet si constiinta pentru a iubi,
pentru a ne bucura, pentru a impartasi bucuria noastra cu cei din jur.
Va doresc ca in acest sfarsit de an sa va regasiti sufletul ...dumnezeiesc,
si fie ca imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul frumos sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi!
IUBIREA, INTELEPCIUNEA, INCREDEREA SI GENEROZITATEA sa va calauzeasca pasii in noul an!

http://www.youtube.com/watch?v=KOem0jGZvY4&feature=related

INTREBARI SI... POSIBILE RASPUNSURI LA SFARSITUL ANULUI


Stau si ma gandesc in aceasta vreme mohorata care se intrevede departe la orizont ,dar mai intotdeauna,

sfarsitul de an imi ridica de fiecare data o multime de intrebari.

Imi zic...ca mai trecut un an din viata mea mai mult sau mai putin plin de evenimente.

M-a marcat intr-un anume fel? Mi-a schimbat modul de viata? Sunt mai inteleapta?Am inteles vreun sens din tot ce mi s-a intamplat? Raspunsul este relativ la fiecare intrebare in parte.

Stiu sigur ca am trait,ca am retrait,memorat sau ratat anumite secvente,dar este viata o secventa din anume ceva'?Nu stiu...raspunsul e tot o intrebare ceva de genul...exista o putere nemarginita incat sa creeze o stinca asa de mare care sa n-o poata ridica?

Nici asta stiu!!!



Intr-o biblioteca sunt atatea ganduri care stau necitite si nestiute cat nici cu vom cuprinde vreodata cu imaginatia.Ma sperie acest lucru ...linia intre real si nebunie e foarte subtire.

Pot spune doar ca anul e pe sfarsite si am cunoscut oameni,prieteni,am plans,am ras,am dormit,am dansat,m-am bronzat,m-am bucurat,am suferit...s.a.m.d.Totusi care este sensul? Si de unde mi s-a permis asa o onoare sa pot simti toate acestea?

Am deprins o cunoastere de caractere,mi-am imbunatatit aprecierea unor valori,binenteles la nivelul microscopic al existentei mele si raportate la tot ceea ce reprezint.Sigur ca din acest considerent toate aceasta au o toleranta de eroare tocmai prin ceea ce sunt in momentul de fata.

Sunt o persoana care cred mai mult in idei decat estetic si ma bucur ca in sfarsit mi-am facut curaj sa recunosc.



Judecata sau nu ,de cei care se uita cu lupa pe bloguri dindu-si cu parerea,afirm ca fiecare are dreptul sa gandeasca ,sa nu fie influentat si sa aiba curajul sa spuna ce gandeste chiar si intr-un jurnal virtual.Desigur sunt multe moduri de a-ti exprima existenta, intamplatoare sau nu, si sa existi gandind ca o entitate infima in univers;eu am ales-o pe aceasta fiind la indemana si cea mai usoara de altfel



Sunt un pic prea filozofica la sfarsit de an afectata de insomniile ce se rotesc in jurul meu in ultima vreme amenintandu-ma cu pierderea rationalitatii si aburindu-mi ochelarii in fata monitorului.

Pentru toti cei care imi sunteti dragi, sa va dea Dumnezeu sanatate, fericire, pofta de viata si bucurii cu nemiluita, sa aveti parte de tot ce e bun si frumos in noul an .

UN NOU AN...


Nu de putine ori am privit artificiile de Revelion, fascinati,ganditori, facandu-ne parca un plan pentru fiecare explozie de lumina. Ne gandeam cu nerabdare cum anul ce vine va schimba tot ceea ce nu merge in viata noastra.

Sau cum ni se vor deschide noi usi, iar dorintele noastre se vor indeplini de la prima pana la ultima.



Ne gandeam plini de entuziasm cum o simpla noapte dintre ani va avea un cuvant de spus in viata noastra, ne va impulsiona sa obtinem ceea ce poate nu am putut. Am privit de si mai multe ori noul an ca pe o oportunitate fantastica de a o lua de la capat, de a incepe ceva, finaliza altceva ...si planui o sumedenie de lucruri.



Din pacate, euforia unei nopti marcata de luminite, confeti si sampanie, trece a doua zi, moment in care viata ta ramane la fel ca in momentul in care ai decis sa faci mari schimbari si o groaza de planuri.

Se pare ca totul a ajuns sa fie numai o afacere: rochie noua, pantofiori asortati, coafor, manichiura... etc. Sume colosale pe rezervari la restaurant sau sejururi la munte. Toate acestea din dorinta de a face mare sarbatoare din venirea noului an... sau trecerea vechiului an?



Sau poate acea singura seara din an ne da ocazia sa ne simtim puternici, sa credem ca vom schimba lumea numai si numai pentru ca ne dorim acest lucru, iar vointa ar trebui sa fie suficienta. Sunt vise frumoase, dorinte realizabile sau vorbeste sampania in locul nostru?

Facem tot ceea ce ne permite conditia umana si ne place acest lucru... sau il

detestam.



De ce uitam toate gandurile de la inceput de an? De ce batem in retragere la doua secunde dupa ce intreaga lume era la picioarele noastre? De ce nu este Revelionul in fiecare zi pentru noi, de ce nu sarbatorim fiecare zi a vietii noastre cu acelasi fast si respect ca in aceasta singura noapte?



Asta da dorinta pentru 2012: sa fim bucurosi ca savuram fiecare clipa, indiferent daca e vorba de fericire sau agonie, caci toate sunt sentimente pe care le traim la intensitate maxima, iar cand le simtim asa de vii, stim ca traim cu adevarat.



Veselia, optimismul, pofta de viata par atat de firesti cand privesti un copil. Stii ca le-ai avut si tu o data si nu iti dai prea bine seama unde le-ai lasat. Stii doar ca, treptat, ai inceput sa crezi ca viata este grea.

Asa cum s-a exprimat un copil la examenul de admitere, “Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.”, insa inima este cu adevarat de neinlocuit.

luni, 5 decembrie 2011

INTROSPECTII LA SFARSIT DE AN


In anul ce a trecut si mai ales in ultimele zile am invatat...



1. Am invatat ca uneori un adevar doare mai tare decat o mie de minciuni... si totusi am invatat ca trebuie sa spun mereu acel adevar.

2. Am invatat sa zbor, sa iubesc si sa ma indragostesc din nou, desi au fost momente cand nu mai credeam decat in caderi abrupte.

3. Am invatat ca daca faci ceea ce simti, ceea ce iti doresti cu adevarat, nu ai cum sa regreti... da, poate sa iti para rau, dar nu ai cum sa regreti.

4. Am invatat ca lucrurile si gesturile marunte se pot transforma mereu in minuni. Trebuie doar sa crezi.

5. Am invatat ca daca speri si daca esti suficient de nebun incat sa nu te mai intereseze nimic, soarta si timpul vor aranja totul pentru tine.

6. Am invatat ca uneori o secunda poate distruge totul, dar ce frumos este cand o simpla clipa te poate salva si te poate face castigator.

7. Am invatat ca poti gresi, iar greseala ta poate schimba multe, dar am invatat ca nu poti intoarce timpul inapoi... poti sa ai doar curajul sa indrepti lucrurile.

8. Am invatat ca uneori prietenii uita sa iti fie aproape exact atunci cand ai mai mare nevoie de ei, dar ca ii pot ierta mereu.

9. Am invatat cat de dificil este sa ceri ajutorul, am invatat ca e cumplit de greu sa stii ce sa faci, atunci cand trebuie.

10. Am invatat sa pretuiesc orice-urile din viata mea si sa imi fac mereu o magie dintr-un zambet frumos sau dintr-o tristete de inger.

11. Am invatat ca poti privi foarte atent si totusi sa nu vezi nimic, am invatat ca trebuie sa stii sa asculti ca sa auzi ceea ce conteaza... si am invatat ca uneori o tacere poate spune mai mult decat o mie de cuvinte.



Da, am invatat anul asta ca uneori nu mai conteaza nimic, ca poti fi atat de jos incat nimeni si nimic nu te mai poate ridica, dar am invatat in fiecare zi ca merita orice efort sa incerc sa fiu mereu mai blanda , mai optimista si mai buna.

Sa fiti sanatosi in primul rand, sa nu uitati sa fiti si buni, sa va aduceti aminte sa mai fiti si copii, macar din cand in cand, sa visati, sa zambiti mult, sa iubiti cat cuprinde si sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi si sa nu ii uitati pe cei dragi, sa fiti mai destepti si mai iertatori !

MOS NICOLAIE


Sa nu te uiti pe gaura cheii....sa nu il sperii...sa nu faci zgomot...sa vina iar...an de an.. si anul asta si la anul...



In noaptea de colinda vie, cind stelele inghetate atirna pe cer si din munti iarna vine cu danganit de clopot simt caldura vorbelor si aburul iubirii aduse in prag de mos batrin cu nume de sfint...



E seara minunilor, a visului si a sperantei... E seara cind cineva drag iti va umple condurii cu dragoste, bucurie si incredere...E seara cind cuvintele sunt putine si gesturile sunt pline de intelesuri...E seara cind supravietuim nu datorita grijii ce ne-o purtam,ci datorita iubirii celorlalti...E seara tacerilor ce vorbesc...adevarate conversatii intre cei ce nu locuisc pe planeta cu noi, ci in noi, in suflet, in inima, in ginduri, in vise, in lacrimi, in ochi, in fiinta noastra.



...sa mai credem si anul asta in minuni....sa nu uitam sa fim copii...sa nu uitam de noi, de cei ce ii iubim si ne iubesc...

.. ai ghetute? lustruieste-le bine si pune-le pe pervaz...inchide ochii si viseaza. Miine vei gasi acolo dovada iubirii...si daca nu e nimeni care sa-ti picure dragoste in conduri, pune tu o petala, o creanga, o urma a ceea ce tu consideri ca te reprezinta ..amintiri,lacrimi, vorbe,plins, hohot de bucurie...



Mosul va veni daca nu uiti sa crezi in el si daca ai inima de copil...eu voi fi cu el sa te alint cu vorbe si sa te fac sa retraiesti o vreme ce a fost magnifica si incepe cu "a fost odata"...



...sa nu faci zgomot...sa nu te uiti pe gaura cheii...e aici...presara dragoste in viata ta...LA MULTI ANI!!!

vineri, 7 octombrie 2011

SUNT SCARBITA


Ati auzit cumva pe 5 octombrie vreo cuvantare a ministrului educatiei,a lui Boc sau a lui Basescu referitoare la aceasta zi? Nu mai spun ca suntem cei care nu avem zi libera sau vreun bonus pentru ca nu meritam,nu facem decat tampiti ca Anastase sau Igas...Problema e ca si noi uitasem, disperati de hartoagele pe care trebuie sa le facem cu testele initiale cu care am pierdut 3 saptamani din materia normala care nu stim cand le recuperam...Dar surpriza...Pe la 12 apare unul de la primarie si ne arunca pe masa din cancelarie trei platouri mititele cu niste produse gen pateuri ,sandwiciuri si ne spune ca sunt de la primarul Poteras de ziua educatiei.Pe langa jignirea adusa de acest gest(luati si voi ma nemancatilor),produsele aduse erau si vechi,probabil de la ultima sedinta PDL sau de la ultima sedinta din primarie sau o fi fost de la intrunirea de duminica de la Vila Lac 1.Oricum mi-am dat seama ca aici vorbim,vorbim dar in realitatea de care ne refugiem aici nu facem nimic ci acceptam sa fim umiliti de frica...Si atunci? Solutia sa fie un Baseceausescu sau un Hitlerobase ca vad ca democratia ii deranjeaza si ar vrea sa restranga si mai mult libertatile cetatenesti ?Si stau si ma intreb totusi poporul roman unde e ? A plecat tot peste granita? Revolutionarii din 1989 unde sunt? Oare au ramas aici doar cei cu acte false de revolutionar? Copiii nostri cum vor trai? Vor fi sclavii odraslelor celor ce profita de pe urma jafului acestei tari?
SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA ,SUNT SCARBITA, SUNT SCARBITA,SUNT SCARBITA !!!!!

joi, 8 septembrie 2011

INCEPE SCOALA

Incepe cel mai negru an din istoria invatamantului romanesc de la revolutie incoace. Sunt scoli unde nu sunt ocupate toate posturile de profesori sau directori, clase la care nu ajung manualele sau la care este depasit numarul de elevi permis de lege. Pe usa scolii ar trebui sa scrie :'Bun venit in sistemul ticalosit, ei cu lovelele, noi cu foamea .
http://www.youtube.com/watch?v=rCMDD2kvQao

duminică, 28 august 2011

FEMINITATEA


Privesc in jur. Feminitatea a devenit pentru multe dintre noi aproape un defect. Feminitatea inseamna pentru ele slabiciune. Nu inteleg cei din jur ca iti poti lua singura destinul in maini, ca poti avea o cariera (chiar de succes), ca poti fi autoritara, ca poti face mici activitati (altadata apanajul barbatilor), ramanand totusi femeie. E atat de bine sa fii tu insati...
Fiecare dintre noi este o expresie individuală a Eternului Feminin care există dintotdeauna. De aici vin toate: farmecul, graţia, puritatea, spontaneitatea, dăruirea.
Cu timpul, pastrarea feminitatii a devenit o exasperare, un cod rigid al aparentelor si comportamentului definit prin "lucruri care trebuie facute" si "lucruri care nu trebuie facute", care de cele mai multe ori veneau impotriva a ceea ce simtim."
De ce este demodat sa te inrosesti pana in varful urechilor de placere sau de sfiiciune, sa ai gesturi neobisnuite prin delicatetea si simplitatea lor, sa vrei afectiune, sa ceri protectie unui barbat sau sa o accepti cand acesta ti-o ofera ?
Feminitatea azi e surghiunita din motive care mai de care mai ciudate. E maltratata. E indepartata. Femeile vor sa fie puternice, vor sa actioneze galagios, brutal, vor sa conduca, vor sa demonstreze ...
Insa ce nu pot sa inteleg e de ce femeile nu-si mai doresc sa redevina femei.

Ce mult timp a trecut de când nu am mai scris.... Nu pot să spun că vremurile acelea zbuciumate când scrisul îmi era un leac pentru lipsa de încredere în mine, pentru durerea chinuită a unei conștiințe nemulțumite de sine erau vremuri mai bune decât cele de acum, care sunt mai cumpătate (nici pe departe atât cât mi-aș dori), mai realiste (nici pe departe atât cât mi-aș dori), și în care o anumită maturitate, mă face să ma simt mai puțin descurajata și deprimata în momentele mele mai negre, dar nici nu sunt aceste vremuri prezente mai frumoase decât cele care au trecut.
M-am schimbat un pic - cu siguranță. Încerc să îmi dau seama de ce nu am mai scris în acest timp. Nu am avut timp - acesta e răspunsul oficial. Și într-un fel e și cel adevărat, căci în ultimul timp am fost prinsa într-un maraton inconștient de a-mi demonstra mie că sunt puternica și că pot face lucruri extraordinare (extraordinare din punctul de vedere al societății), încât adevărul că ”nu mi-am făcut timp”, privit dintr-o anumită perspectivă, a putut fi foarte usor confundat cu ”nu am avut timp”.

Dar e mai mult de atât. Se poate să nu mai fi avut idei. Se poate că m-am maturizat și mi-am dat seama că e greu să schimbi lumea.
Recunosc că mi-e ciudă fiindcă n-am mai scris şi am avut alte preocupări cu care n-am ajuns niciunde într-un final. Nu e prima oară când se întâmplă să absentez câteva luni, doar că de data asta fost diferit: inspiraţia şi atenţia s-au îndreptat către altceva, însă nu pentru totdeauna.
Dar totuși, oare de ce nu am mai scris de atâta timp?

vineri, 27 mai 2011

PROGRAMUL ECONOMIC AL USL

Viziunea economica a USL

miercuri, 27 aprilie 2011

CIOCOII NOI



Romania reala,Romania care nu apare la stiri, despre care nu prea scriu ziarele dar care se simte in satele izolate sau vaile ascunse intre munti, a dat nastere unui nou tip de ciocoi.
Acestia sunt oameni fara prea multa carte, fara educatie,fara scrupule, lacomi, obraznici ,care sfideaza legea si care, pusi in diferite functii, cu diferite relatii si mai ales aflati in locuri putin cunoscute, retrase ,care nu sunt controlate,fura cum pot, cat pot ,distrug sau construiesc in folosul lor.
Specia se poate intalni acolo unde am cunoscut-o si eu,pe Valea Buzoianului , la 3km. de Statiunea Cheia, jud. Prahova ,pe drumul forestier care duce in Valea Stanii.
Nu e in vazul lumii, se ajunge mai greu deci se poate fura lemn la discretie cu carutw, duba,camioneta, camionul, doar padurarul Dorulet zis si Becali e primul care fura.Sa vezi ce vila se poate face din lemn furat, ca in reviste! Vila se afla tot aici, doar nu la vedere.
Tot aici se vaneaza ilegal, fiecare cu pusca, ziua in amiaza mare se duce la vanatoare sau pune capcane(in care s-a prins si unul din cainii mei) chiar daca nu e legal .Ce aici se respecta legea?Poate legea padurarului sau a celor de teapa lui ...
Se construiesc si grajduri de cai ilegal, langa rau, cu deversarea dejectiilor in apa, ce conteaza ca este poluare, ca doar sunt caii lui Becheanu ,care a candidat la sectorul 5 Bucuresti din partea PNG si ar fi mare mahar pe la Radet Bucuresti,director chiar.Pai cred ca de acolo sunt toate tevile uriase sau mai mici cu care a impanzit tot locul, a distrus drumul forestier si asa abia refacut cu greu si acum e un noroi groaznic, cred ce trebuie sa-mi iau parapanta sa pot circula pe aici.Nu are nici o autorizatie dar si-a tras apa din rau cica isi face o mini hidrocentrala pentru curent cu ziduri si lacuri prin rau .Tot aici are si un viloi imens,ca doar nu in vazul lumii, a cumparat o gramada de terenuri,pe tot muntele din spatele lui construieste, construieste...Din salariu probabil....
Si uite asa ,in timp ce e criza, ciocoiul de tip nou,padurarul si ruda sa de la primarie au pus mana pe tot felul de terenuri, s-au improprietarit cine stie cum pe toata Valea Stanii, de aia i se spune Becali,si mai construieste cate o casa cu lemnul furat si asteapta sa o vandacui vrea sa aibe o casa la munte.
Ciocoii noi nu merg decat in JEEP-uricu care circula in viteza cu un ranjet satisfacut daca au reusit sa te umple de noroi sau de praf, dupa caz.
Intrebati de ce nu se iau masuri pe plan local?Pai nu mai au autoritatile nevoie de lemn?Sau de un loc de distractie ascuns unde sunt fetite, mancare si bautura la discretie?Pai le gasesc aici in casele ocolului silvic unde se fac petreceri de pomina, vin si cei din Bucuresti pana aici.
Si noi ceilalti care am avut ghinionul sa ne vedem paradisul transformandu-se in iad?
Unii sunt invidiosi, ar vrea si ei, altii sunt scarbiti si probabil asteapta ocazia sa plece din tara,mai sunt si cei ce sunt slugi sau argati la ciocoii noi si se simt si ei un pic ciocoi, devin obraznici si tupeisti.
Si noi?Eu fac parte din aceasta categorie.Privim neputinciosi, strigam la ei, la voi, la luna, incercam sa refacem ceva daca se poate dar e o picatura intr-un ocean de minciuna,hotie, santaj si distrugere.
Am uitat de gunoaie.Pai la asa constructii ,asa gunoaie.Pe unde? Pe aici, prin vai ca tot nu vede nimeni.Poate ursul dar el cui sa spuna?Si daca spui ce?
Daca spui ca de 9 ani platesti la Primaria Maneciu Ungureni taxe si impozite pentru gunoi, drum si nu ai nici drum ,nici curent, nici apa si nici macar un tomberon...
Normal ca noi luam gunoiul si il ducem la primul tomberon( apropo in tot judetul Prahova nu mai e nici un tomberon)ca vrem sa locuim intr-o padure curata.
Ei arunca totul prin padure ca daca nu e tomberon...
Si normal ca primaria face cu impozitele noastre ce vrea ea.Cand a fost viitura pe raul Telejenel si s-a rupt drumul de nu se putea circula nu a avut bani sa amenajeze drumul sau albia raului . Dar acum pentru padurarul cel afacerist ,pentru cei ca el, uite ca sunt fonduri si pentru drum si pentru albia raului .Ca doar o mana spala pe alta si amandoua sefii !
Se aude undeva?Stie? Face ceva?
Ei na !Pai exemplul e preluat de mai sus si adaptat la nevoi de criza.
Traim intr-o Romanie poluata. Sant poluate padurile ,apele, oamenii, sufletul, mintea,urechile, respiratia, existenta, viata.
Unii se complac, se fac ca nu vad, altii striga, urla dar nu-i aude nimeni si ceilalti, CIOCOII NOI ,profita.
Asta e ROMANIA ADEVARATA.
THE LAND OF CHOICE !
Restul sunt doar vorbe...

miercuri, 2 martie 2011

Să-i dau o floare doamnei învăţătoare ?!





E martie opt!
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta , iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare...

Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită ...mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină ?!

Mi-a spus şi sora mea mai mare
Nici mamei să nu-i dau o floare,
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!

Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primeasc-o floare...

Poezia nu-mi apartine dar m-am gandit ca tare se potriveste cu noul ordin emis de ministrul nostru!

DE CE MERGE LA PROTESTE UN PROFESOR DIN ROMANIA




Esti profesor. Inghiti, la tabla, o tona de creta pe zi. Ti se prelinge sudoarea de pe tample, pe dupa urechi, si o simti ca pe o spaima pe dupa gulerul camasii. Oare ai fost suficient de explicit? Or fi priceput elevii? Un bizon arunca un cocolos de hartie intr-un hipopotam. Eziti sa-i faci observatie lui Georgel. Intre timp si Fanel arunca o guma in Georgel. Nici astuia nu-i zici nimic. Intr-un proiect aflat pe masa ministrului si parlamentului, pentru a putea negocia o marire de leafa, profesorii ar trebui sa primeasca note de la elevi, parinti, colegi si directorul de scoala. In proportii relativ egale, cu exceptia celei a directorului, care nu valoreaza decat 10 la suta din media finala a evaluarii.
Parerea mea e ca, in felul asta, Boc va salva o gramada de bani la buget. Si poate scapam si de fmi. Sau absolventii vor fi toti genii. Cu 10 pe linie.
In primul caz profesorul va ramane cu leafa actuala pana la pensie. Cum ii da nota mica elevului la extemporal, cum ipochimenul il arde la nota de evaluare a activitatii didactice. Si nu o face singur. Mai vine si ma-sa c-o mana-n sold si dupa ce zbiara ca i-a maltrat odrasla trece-un doi din condei la evaluare, de-o sa manance bietul profesor numai coaja de paine uscata pana la pensie.
In al doilea caz, temator fata de bunul lui trai, profesorul va da 10 la tot poporul. Va primi 10 de la tot poporul si Boc nu va dormi noaptea.Dai bani la bugetari, iti raman mai putini bani din care sa furi. Si mai e ceva, trist dar adevarat: pur si simplu, se doreste cu buna stiinta descurajarea tinerilor pentru a lucra in invatamant sau in sanatate! O tara de tampiti este mult mai usor de condus decat una in care oamenii au ceva in cap. La fel, o tara de oameni cu sanatatea subreda… Oricum, pe ei ii doare undeva!

Daca vrei sa fii profesor in Romania, in ciuda salariul indecent pe care-l vei primi, trebuie sa indeplineste o gramada de conditii. Trebuie sa absolvi facultatea si masterul (3+2=5 ani). Dar asta nu e suficient! Mai trebuie sa faci si cursuri de "formatori"! Nu costa mult, doar 10 milioane de lei. "Super oferta"! Vrei sa corectezi teze unice sau la bac? Trebuie sa fii "format", bine ca nu "formatat", pentru asta. O mostra de limbaj de lemn: Strategia Guvernului pentru următorii 10 ani privind formarea profesională a adulţilor, prevede că incepând cu data de 1 ianuarie 2010 pentru a fi autorizaţi, furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada că realizează programele de formare profesională cu formatori care au pregătirea pedagogică specifică formării profesionale a adulţilor şi pregătirea de specialitate corespunzătoare programei de pregătire.

Sigur, boala asta a "cursurilor de calificare" sau de "formare" nu se limiteaza la invatamant. Se fac cursuri "de formare" pentru orice, m-as mira sa nu fie cursuri care sa te invete cum sa te stergi la fund! E o afacere foarte banoasa. Dar daca tot am vorbit un pic de invatamant, poate ar trebui sa amintesc si de programul "cornul si laptele"?! O mega-afacere si asta! Pai normal ca nu mai raman bani pentru fraierii de profesori... Aa, da, si cate "campanii antidrog", "proiecte" si alte "actiuni" de acest gen.. Of!!!!!!! Nu stiu cum mai rezist sa traiesc in tara asta!!!

Stimati profesori, Guvernul va arunca acum in fata criza economica, pretextul ideal al oricarui Guvern pentru a isi incalca angajamentele. Criza, auzi! De parca voi n-ati sti ce-i aia criza! Traiti intr-o criza de cand sunteti profesori: ati incropit o educatie romanilor in conditii de criza in ultimii 75 de ani, beneficiind nu de sprijinul societatii si Autoritatii, ci intotdeauna de dispretul lor.

Au venit acum oamenii lui Basescu, Boc si va cer alti ani de martiriu profesional. Asa cred ei, ca performanta in Invatamant se atinge exclusiv prin dedicatia pedagogului dublata de un stomac gol, si nu cu personal calificat, bine pregatit si bine platit.

Ati muncit o generatie in Invatamantul romanesc, intr-un martiriu perdant, in speranta desarta ca timonierii tarii va vor acorda respectul si demnitatea cuvenite. Ca va vor repara si incalzi scolile, va vor sprijini cursurile de perfectionare, va vor plati salarii performante, va vor ajuta sa reformati un sistem retrograd…Sanchi! Statul, orice Guvern adica, nu o sa va respecte prea curand. In ritmul in care Guvernele va maresc salariile si reformeaza sistemul educational, o sa va irositi talentul pedagogic si chiar intreaga viata in cloaca aceasta care este in prezent Invatamantul romanesc.
CINE CREDE IN ACESTE CUVINTE SI DORESTE O ADEVARATA REFORMA A INVATAMANTULUI POATE VENI IN FATA MINISTERULUI INVATAMANTULUI SA-SI FACA GLASUL AUZIT.

vineri, 7 ianuarie 2011

EU....TU....


Eu sunt....si parca timpul se opreste ...
Sunt eu...sunt aici ....
Eu sunt cea ce scrie acum , eu sunt cea care se trezeste dimineata , eu sunt cea care plange cand sufletul o doare , eu sunt singura care rade de sine, eu sunt cea care se simte singura printre strainii pe care ii vede zilnic , eu sunt cea care simte tacere cand jumatatea de pat e goala , eu sunt cea care crede ca intr-o zi va fi mai bine...Eu sunt cea care doreste sa simta ce nu a simtit , sunt cea care crede ca adevarul este cea mai dureroasa arma , eu sunt cea care crede ca viata se va sfarsi intr-o zi , sunt cea care a plans cand mi-ai dat drumul la mana , eu sunt cea care penduleaza creionul si construieste cercuri , eu sunt cea care nu ar dori niciodata nemurirea , eu sunt cea care crede ca timpul se opreste atunci cand iti este frica , eu sunt cea care tremura de frig cand afara zambeste soarele, sunt cea careia ii place sa traiasca printre umbre si printre felinare noaptea....eu sunt cea care crede in speranta , eu sunt cea care ar dori sa invete mai mult de la viata , eu sunt cea care vrea sa viseze doar cu ochii deschisi, eu sunt cea care se gandeste la tine , eu sunt cea care iubeste totul si nimic ... eu sunt cea pe care o privesc in fiecare dimineata, eu sunt cea care crede ca merita sa fie fericita , eu sunt cea care impune legi si nu le respecta , eu sunt stapana amintirilor mele , eu sunt cea care priveste in prezent si vede trecutul haotic, eu sunt... cea care crede ca intr-o zi va putea "alerga" spre o alta lume ...mai buna...

Tu....????

luni, 3 ianuarie 2011

SA VISAM


Am uitat sa visam oameni buni.Suntem prea stresati,prea ingandurati,prea incruntati si prea pesimisti.Orice din jurul nostru ni se pare impotriva noastra.Preferam sa ne izbim cu pieptul de realitate ,oricat de dureroasa ar fi si sa incercam sa dam dovada de maturitate si demnitate atunci cand sufletul ne este pierdut.Tot mai multi dintre noi sunt nepasatori fata de ce e in jurul lor si fata de ce va urma.Tot mai multi isi urasc viata.Tot mai multi beau,tot mai multi fumeaza,tot mai multi sunt ca si frunzele de copac toamna.Ma uit in jurul meu si vad numai oameni plictisiti si obositi pentru care viata e un calvar,o batalie fara sfarsit.Sunt cei care isi pun durerea pe fata si isi scriu cu un marker pe frunte" nu ma mai lovi si tu ,m-au lovit sute inaintea ta".Realitatea este cea care ne rupe de visare.Traim si vedem dorinta de avutie ,dorinta de mai mult a fiecaruia si dispretul altora.Suntem rupti de visare!Macar o clipa sa ne oprim cu gandul ca, Cineva acolo sus are grija de noi si ca iubirea ne va salva si totul va fi bine.Cei care ii vedem langa noi in autobuz sunt cei care cred ca tu vei fi generatia de maine si vei fi mai chinuit pentru ca vei ajunge ca ei.In scurt timp vei uita si tu sa visezi.Vei incerca sa arati puternic,dar defapt gandirea duce o lupta apriga cu tine.Vei uita cuvantul "visare".O sa intri in casa nervos ,o sa arunci cheile pe masa, o sa te duci la frigider si o sa iti iei berea .O sa bei fara sa te opresti si asa iti transformi viata in monotonie si moarte pura.E clar ca vezi nepasare , e clar ca vezi greutati ,dar pe langa incercarea de a le face fata cu capul sus ,trebuie sa si visezi.Deci,ce astepti?....

duminică, 2 ianuarie 2011