Ce mult timp a trecut de când nu am mai scris.... Nu pot să spun că vremurile acelea zbuciumate când scrisul îmi era un leac pentru lipsa de încredere în mine, pentru durerea chinuită a unei conștiințe nemulțumite de sine erau vremuri mai bune decât cele de acum, care sunt mai cumpătate (nici pe departe atât cât mi-aș dori), mai realiste (nici pe departe atât cât mi-aș dori), și în care o anumită maturitate, mă face să ma simt mai puțin descurajata și deprimata în momentele mele mai negre, dar nici nu sunt aceste vremuri prezente mai frumoase decât cele care au trecut.
M-am schimbat un pic - cu siguranță. Încerc să îmi dau seama de ce nu am mai scris în acest timp. Nu am avut timp - acesta e răspunsul oficial. Și într-un fel e și cel adevărat, căci în ultimul timp am fost prinsa într-un maraton inconștient de a-mi demonstra mie că sunt puternica și că pot face lucruri extraordinare (extraordinare din punctul de vedere al societății), încât adevărul că ”nu mi-am făcut timp”, privit dintr-o anumită perspectivă, a putut fi foarte usor confundat cu ”nu am avut timp”.

Dar e mai mult de atât. Se poate să nu mai fi avut idei. Se poate că m-am maturizat și mi-am dat seama că e greu să schimbi lumea.
Recunosc că mi-e ciudă fiindcă n-am mai scris şi am avut alte preocupări cu care n-am ajuns niciunde într-un final. Nu e prima oară când se întâmplă să absentez câteva luni, doar că de data asta fost diferit: inspiraţia şi atenţia s-au îndreptat către altceva, însă nu pentru totdeauna.
Dar totuși, oare de ce nu am mai scris de atâta timp?