Sunt unica

Sunt unica, la fel ca tine. Sunt unica pentru că sunt inconfundabila, sunt excepționala. Şi tu eşti unic, ai exact aceleaşi trăsături pe care le am şi eu. Eşti inconfundabil, excepțional, singurul de felul tău, ca om. Eu nu am cum să fiu tu, pentru că eu sunt eu, singurul de felul meu. Tu nu ai cum să fii eu pentru că tu eşti tu, singurul de felul tău, nu există un exemplar identic. Am un singur cap, două urechi, doi ochi, un singur nas, o gură, două mâini şi două picioare. Exact la fel ca tine. Am un singur cap, dar gândesc diferit; cântăresc lucrurile cu propria unitate de măsură. Gândesc diferit pentru că aud diferit; percep sunetele şi muzica aşa cum nu o face nimeni altul. Aud diferit pentru că văd diferit şi miros diferit; atenția mea este atrasă doar de lucrurile pe care eu le consider importante. Simt anumite arome pe care alţi oameni nu le simt. Gesticulez diferit şi merg sau alerg diferit. Ţi-am zis că sunt unica, la fel ca tine. Am o singura inima, doi plămâni, doi rinichi, un singur ficat, un singur stomac şi o singură splină. Dar iubesc diferit şi dezvolt sentimente diferite faţă de restul. Inspir diferit şi expir diferit, cu o cadență diferită. Deşi ficat ai şi tu, eu ţin mai mult sau mai puţin ca alţii la băutură. Eu mă satur cu mult mai repede şi sunt mai pofticioasa ca alţii. Obosesc uneori cu mult mai repede ca ceilalţi, dar alteori am o rezistență uimitoare. De ce? Pentru că sunt unica, la fel ca tine. La fel ca tine, eu combin diferit miliardele de posibilităţi şi interpretez diferit combinațiile pe care mintea mea le realizează. Este posibil ca în anumite privinţe să gândim la fel. Adică în acelaşi sens, dar niciodată identic. Este posibil să ascultăm amandoi aceeaşi muzică şi să ne placă amândurora. Dar din motive diferite. Putem să servim acelaşi fel de mâncare şi să deducem că ne place, dar pentru fiecare va avea gust diferit, miros diferit. Ne învârtim în aceleași cercuri dar avem prieteni diferiți. Sunt inconfundabila, sunt excepționala, sunt singura de felul meu, la fel ca tine.

Tu simți ...?

Tu simți ...? Ai simțit vreodată că ți se prelinge sufletul câte un pic, picătură cu picătură pe bucăți albe de hârtie , luând forma unor semne abstracte numite de oameni litere ? Ai simțit vreodată că Dumnezeu te privește cu blândețea unui tată și îți îndreaptă cu multă răbdare toate literele fâstâcite , toate greșelile de exprimare ale sufletului tău făcute pe foile vremii ? Eu am simțit. Am impresia uneori că visez cu ochii deschiși , că nu aparțin acestei lumi nebune în goana ei după sufletu-i pierdut. Și de aceea probabil , duc mâna la ochi și mă frec . Să văd dacă e real totul sau dacă doar este un vis urât din care trebuie să mă trezesc . Dar e real . Și tot eu îmi spun că nu-i nimic, pentru că Dumnezeu mă iubește și îmi este de ajuns. Simt aceasta . Tu simți ?

Lucrurile simple care aduc fericirea

O melodie veche de care am uitat cât îmi plăcea cândva, imaginea unui copil mic si jucăuş în iarba, mirosul proaspăt al dimineţii, gustul ciocolatei preferate…mistere ce se petrec în sufletul meu cu emoţii de plăcere. Am încetat să mă plâng de neajunsuri. Adevărata fericire nu mi-o aduce o pereche de pantofi în valoare de câteva salarii.Savurez, oricând, plimbările prin ploaie şi după ploaie. Poftesc des la gustări dulci…gustul copilăriei. Mă scald în visuri copilăreşti şi simt că aşa va fi întotdeauna. Sufletul meu are realitatea sa…de copil. Mă mulţumesc cu putin, cu puţinul acela care îmi umple inima…esenţialul. Sunt fericită atunci când mă dedic lucrurilor mici cu măreţie. Sunt fericită când întâlnesc oameni buni. Oamenii buni strălucesc cu zâmbetul. Ei sunt cei mai frumoşi oameni. Frumuseţea vieţii stă în a dărui cu sufletul…şi cu un zâmbet alături. Fiecare anotimp, în parte, mă face fericită. Ador mirosul şi culoarea pământului, toamna. Ador mirosul verde al primăverii. Ador mirosul valurilor mării şi arşiţa soarelui, vara. Ador mirosul alb şi rece de iarnă şi ceea ce se petrece în sufletul meu de sărbători. Fericirea nu ţi-o poate lua nimeni. Şi nici să ţi-o dea. Fericirea porneşte din tine şi e a ta. Mai ştim să dăruim sufletului nostru emoţii depline? Mai ştim să simţim intens? Mai ştim să dăruim recunoştinţă, fapte bune, compasiune, zâmbete sincere şi curate, îmbrăţişări calde? Mulţi dintre noi trăiesc în ziua de ieri sau preocupaţi cu ziua de mâine. Şi uităm să fim prezenţi în viaţa noastră. Mai ştim să petrecem timp de calitate alături de persoane dragi? Lucrurile simple care aduc fericirea nu se caută, ele se simt, sunt tot timpul în jurul nostru. Fericirea nu o vei avea dacă nu ştii să primeşti detaliile la modul intens...

"Nu judeca Zâmbetul Pe care nu-l găsești În oameni. Nu toate inimile Au învățat să împartă La timp. Mai bine Descarcă tu Bucuria În ochii care Nu o mai cunosc. Nu judeca Păcatul Pe care crezi că-l vezi În oameni. Nu toate sufletele Au învățat să trăiască La fel. Mai bine Dăruiește tu Exemplul În mințile care Nu îl mai așteaptă. Nu judeca Iubirea Pe care nu o înțelegi În oameni. Nu toate inimile Au învățat să iubească La fel. Mai bine Iubește tu Frumos Sufletele care Nu mai știu să simtă. Mai bine fii tu Ceea ce vrei să vezi În oameni."