joi, 30 decembrie 2010

LA MULTI ANI


La Multi Ani tuturor celor care se opresc pentru cateva momente in casuta mea.

Ce-as putea sa va doresc voua, prieteni virtuali, decat exact ceea ce mi-as dori si mie?

2011 ciocaneste la usa. Il auzi? Aminteste-ti ca viata e scurta! Incalca regulile macar pentru o noapte si iarta-i pe cei ce te-au suparat, iubeste sincer, razi cu toata inima si nu regreta niciodata ceea ce te-a facut sa zambesti!

Păstreaza-ţi zambetul,
uita lacrima,
Gandeste-te la bucurie,
uita frica,
uita durerea,
Fii vesel,
pentru ca e Revelionul!

Fiecare moment al zilei are valoarea sa speciala:
Dimineata aduce SPERANTA,
Dupa-amiaza aduce INCREDEREA,
Seara aduce IUBIREA,
Noaptea aduce ODIHNA,
Iti doresc sa te bucuri de toate aceste clipe in fiecare zi!

Fie ca noul an sa-ti scoata in cale multe oportunitati,
sa explorezi fiecare zi cu bucurie
&
sa ai succese in zilele ce vor urma, ramai vertical si ferm,
transforma-ti visele in realitate, puterea sta in tine!

Sa petreceti frumos si plini de bucurie noaptea dintre ani si, macar in aceasta seara, sa nu va uitati zambetul inchis in vreun sertar!

miercuri, 29 decembrie 2010

DE ANUL NOU


Se intampla an de an, niciodata nu ne-am implinit toate dorintele, mereu am licitat mai mult decat am putut realize, dar, stiind toate astea, vom face la fel si in acest an si in cei care vor urma.

Finalul fiecarui an este, in acelasi timp, pe langa toate neimplinirile pe care le-am avea, si un nou inceput, un moment in care toate cele rele dispar, toate neimplinirile noastre, toate esecurile si visurile spulberate se transforma, cumva, in posibile realizari pentru noul an ce va sa vina.

Fiecare An Nou este o trecere, o moarte urmata de o noua viata. La trecerea dintre ani, devenim mereu increzatori. Atunci este momentul in care ne punem ordine in viata, in care ne facem decontul anului ce se incheie si ne pregatim pentru alte realizari.
De Anul Nou ne-a ramas doar speranta ca ceea ce va urma va fi mai bine decat a fost pana in prezent si ca viitorul ne va aduce implinirea dorintelor. Dincolo de toate promisiunile si juramintele pe care le luam la trecerea dintre ani, ne ramane credinta ca Anul Nou va fi mai bun decat cel care tocmai a trecut.

Sa fie intr-un ceas bun!

Fiecare sfarsit de an este insa un bilant pozitiv, este un moment al amagirilor, al iluziilor pierdute si reinventate, al adevarurilor pe jumatate rostite, pe jumatate ascunse, al lucrurilor pe care le transferam in anul ce va urma.

Anul Nou este pentru fiecare dintre noi si un moment al adevarului, dar, in aceeasi masura, este clipa care ne amageste cel mai mult, este momentul in care suntem predispusi cel mai mult sa ne iluzionam ca ceea ce va veni ne va implini in sfarsit dorintele. Anul Nou este punctul in care oricat de dezamagiti am fi de noi insine, vom gasi mereu puterea de a crede din nou in fortele noastre, de a spera din nou, de a visa cu forte proaspete.


Mai intotdeauna, sfarsitul de an imi ridica de fiecare data o multime de intrebari.
Imi zic...ca mai trecut un an din viata mea mai mult sau mai putin plin de evenimente.
M-a marcat intr-un anume fel?mi-a schimbat modul de viata?sunt mai inteleapta?am inteles vreun sens din tot ce mi s-a intamplat?Raspunsul este relativ la fiecare intrebare in parte.
Stiu sigur ca am trait,ca am retrait,memorat sau ratat anumite secvente,dar este viata o secventa din 'anume ceva'?nu stiu...raspunsul e tot o intrebare ceva de genul...exista o putere nemarginita incat sa creeze o stinca am asa de mare care sa n-o poata ridica?
nici asta stiu!!!
Intr-o biblioteca sunt atatea ganduri care stau necitite si nestiute cat nici cu vom cuprinde vreodata cu imaginatia.Ma sperie acest lucru ...linia intre real si nebunie e foarte subtire.
Pot spune doar ca anul e pe sfarsite si am cunoscut oameni,prieteni,am plans,am ras,am dormit,am dansat,m-am bronzat,m-am bucurat,am suferit...s.a.m.d.Totusi care este sensul?si de unde mi s-a permis asa o onoare sa pot simti toate acestea?
Am deprins o cunoastere de caractere,mi-am imbunatatit aprecierea unor valori,binenteles la nivelul microscopic al existentei mele si raportate la tot ceea ce reprezint.Sigur ca din acest considerent toate aceasta au o toleranta de eroare tocmai prin ceea ce sunt in momentul de fata.
Sunt o persoana care cred mai mult in idei decat estetic si ma bucur ca in sfarsit mi-am facut curaj sa recunosc.
Judecata sau nu ,de cei care se uita cu lupa pe bloguri dindu-si cu parerea,afirm ca fiecare are dreptul sa gandeasca ,sa nu fie influentat si sa aiba curajul sa spuna ce gandeste chiar si intr-un jurnal virtual.Desigur sunt multe moduri de a-ti exprima existenta, intamplatoare sau nu, si sa existi gandind ca o entitate infima in univers;eu am ales-o pe aceasta fiind la indemana si cea mai usoara de altfel
ne spunem mereu ca avem nevoie de o pauza...pauza de ce?ca sa incepem alte activitati mai putin solicitante?Nu exista o pauza doar o fluctuatie a momentelor de concentrare.
Sunt un pic prea filozofica la sfarsit de an afectata de insomniile ce se rotesc in jurul meu in ultima vreme amenintandu-ma cu pierderea rationalitatii si aburindu-mi ochelarii in fata monitorului.
Pentru toti cei care imi sunteti dragi, sa va dea Dumnezeu sanatate, fericire, pofta de viata si bucurii cu nemiluita, sa aveti parte de tot ce e bun si frumos in noul an

vineri, 24 decembrie 2010

Craciunul





Toate sarbatorile au un farmec aparte, dar Craciunul.....reprezinta nasterea Domnului, viata, pacea si tot ce este mai placut in aceasta lume. Intotdeauna m-am simtit mai bine in preajma sarbatorilor. E vorba de acea liniste sufleteasca si acel calm care iti inunda spiritul cu lumina sfanta a nasterii Mantuitorului. Iarna este frig, gerul cuprinde planul exterior, ingheata pamantul roditor, stinge si ultimele raze calduroase ale soarelui, iar copacii dezgoliti de frunze sufera din cauza poverii de zapada. In aceste conditii, sufletul nostru este cel care ar trebui sa ramana cald. Sarbatorile de iarna sunt un bun prilej de a le reaminti celor dragi cat de mult ii iubim, cat tinem la ei. Una dintre cele mai frumoase traditii de Craciun este colindatul. nimic nu este mai placut decat sa asculti sunetul melodios al unui cantec ce vine din suflet. Noaptea sfanta de Craciun este plina de magie. Privind pe fereastra putem observa zapada cristalina care cade neincetat din cer, iar cu ochii mintii putem zarii in departari sania batranului si mult-iubitului Mos Craciun, trasa de renii obositi de atata drum, fiindca simpaticul batranel a parcurs drum lung si nu are de gand sa se opreasca aici. Este asteptat de catre toti copiii care se starduiesc care mai de care sa ii arate cat au fost ei de cuminti. Bradul impodobit este luminat de beculete colorate. Mirosul lui se simte inca de la intrarea in camera. este mirosul sau specific de Craciun. Da...bradul miroase a Craciun! Privindu-l traiesc unele sentimente de nostalgie, un amestec ciudat de bucurie cu tristete.Bucurie, deoarece ma simt oarecum fericita ca se afla in casa mea la caldura, dar totodata regret pentru faptul ca l-am luat dintre ai lui. Ma opresc din visare pentru o clipa. Mirosul cozonacului ce vine dinspre bucatarie imi inunda narile. Cozonacul, dar si alte bunatati specifice acestei minunate sarbatori ma imbie cu aromele lor care mai de care mai ispititoare. Toata familia se aduna in jurul bradului, canta colinde si asteapta sosirea Mosului. Craciunul este sarbatoarea care ne ofera cel mai mult posibilitatea de a medita asupra esentei spirituale si de a fi alaturi de cei dragi. Sarbatori fericite!!!

marți, 21 decembrie 2010

COMPARATIE 1989 CU 2010



Am primit aceasta chestie interesanta pe mail,o radiografie crunta,cred eu...
Capitolul 1 Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tranvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.

Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati social e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tramvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propria moarte in rate!
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.

Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!

Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 21 de ani!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

SCRISOAREA UNUI PENSIONAR



Citiţi cu atenţie, de mai multe ori rândurile de mai sus şi atunci nu se poate să nu înţelegeţi semnificaţia lor.

Astăzi am să vă scriu numai despre mine. Dar să încep cu începutul:

Am apucat să trăiesc cele mai cumplite evenimente petrecute în ţara în care am avut ghinionul de a mă naşte.

Am prins cel de al doilea război mondial în care recunosc că nu eu i-am bătut pe nemţi dar nici pe ruşi, pentru că nu am avut loc de tata, care a stat pe front şi prizonier la ruşi vreo 4 ani. Totuşi am beneficiat din plin de plăcerile oferite de acest flagel.

Apoi a urmat foametea din 1947. Asta a fost un lucru folositor pentru mine, deoarece am învăţat încă de pe atunci să rabd de foame pregătindu-mă pentru zilele pe care le trăiesc astăzi. Am stat în frig la minus multe grade Celsius că pe atunci erau geruri puternice şi zăpezi mari.

După ce am absolvit aceste cursuri de supravieţuire m-am apucat împreună cu familia mea, la indicaţiile preţioase ale comuniştilor să construim socialismul.

Am construit noi la el vreme de câteva cincinale, până când am constatat cu stupoare că nu se mai termina. Cred că cineva, atunci când nu eram atenţi distrugea totul intenţionat, fiindcă altă explicaţia nu prea am găsit până astăzi.

La şcoală am învăţat multe lucruri care însă după schimbarea „gârzii” s-au dovedit a fi absolut inutile. Într-o bună zi comuniştii din eşalonul doi s-au supărat pe Ceauşescu şi i-au strigat nu Uraaaa! cum o făcuseră până atunci ci cu toată ura strânsă în suflet de-a lungul timpului:

- Gata băi tovarăşe! Cred că ne-a venit şi nouă rândul să ne bucurăm de bogăţiile acestei ţări.

Şi pentru a fi convingători l-au ascuns grăbiţi sub pământul patriei. De ce s-au grăbit atât de tare, nimeni nu ştie sigur, deşi toată lumea bănuieşte…

Din acel moment nimic din ce învăţasem eu la şcoală nu se mai potriveşte:

- omul nu mai este cel mai preţios capital

- ruşii nu mai sunt prietenii noştri cei mai buni

- a căzut zicala cu cine nu are bătrâni să-şi cumpere

- oamenii nu mai sunt egali între ei şi aşa mai departe, dar ştii foarte departe…

Am învăţat de mic copil că orice popor se îngrijeşte şi acordă respectul bătrânilor lui. Se vede treaba că acest lucru se întâmplă numai în ţările civilizate şi care au conducători adevăraţi.

Eu am muncit 40 ani în această ţară fără să lipsesc o singură zi de la serviciu şi pentru că am fost conştiincios m-au recompensat cu o pensie şi asta după multe indexări, de 6 milioane pe lună, nu pe săptămână cum ar fi fost mai aproape de realitate.

În perioada „de tristă amintire” cum le place politicienilor noştri să o dezmierde, mâncam, beam călătoream şi ne distram prin „reprezentanţii noştri”, care erau mereu aceiaşi şi ne obişnuisem cu ei. Mai mult de atât acei reprezentanţi struniţi de marele conducător fiind deja îmbuibaţi, ne lăsau şi nouă posibilitatea de a trăi cât de cât.

Astăzi habar nu am cine mă mai reprezintă la masa bogaţilor fiindcă sunt prea mulţi şi se schimbă din patru în patru ani. Mulţi şi lacomi.

Îi văd la televizor cum dorm fără grijă, citesc ziarele, sau se joacă pe calculator în timpul şedinţelor. Imdiat epuizaţi de atâta efort dau o fugă în teritoriu, unde mai devalizează o bancă, mai fură o fabrică, mai pune de o şpagă, după care pentru a-şi reveni complet, se autopremiază cu câte o excursie pe Coasta de Azur, Hawai sau în altă parte a lumii după cum le dictează „conştiinţa” muşchilor personali.

Din totdeauna am ştiut că avem o ţară bogată, dar abia acum am realizat că este cu mult mai bogată decât mi-am putut eu imagina. Gândiţi-vă că se fură permanent de 21 ani şi încă mai este loc. Eu cred că asta spune tot.

Privesc prostit, când merg să mă umilesc pe la uşile farmaciilor, căutând medicamente compensate, la vilele care cresc precum ciupercile după ploaie, sau la maşinile ultimul răcnet pe care nu şi le permit nici marii bogătaşi din occident, deşi ţările lor au un avans faţă de noi de vreo 200 de ani. Oare câtă nedreptate poate suporta un om normal ? Până unde poate merge mârlănia acestor oportunişti ?

Cum este posibil ca un parlamentar de care nu a auzit nimeni şi care nu are nici un fel de activitate în afară de aceea de a primii un salariu uriaş, să fie de 10 ori „mai egal” decât mine în faţa legii ? Şi asta fără să ţinem seama de alte drepturi pe care şi le atribuie periodic singur, drepturi care ar face să roşească pe orice om cu cel mai elementar bun simţ.

Priveam la televizor, cum unul din aceşti parlamentari care nu au habar despre ce se discută în şedinţele unde ei dorm zilnic, a decontat o cantitate de benzină cu care maşina domniei sale ar fi reuşit să funcţioneze fără oprirea motorului un an de zile.

Sau altul la fel de „cinstit” a fost cazat la hoteluri de lux 390 de zile din totalul de 365 cât are un an de om normal. Întrebat acesta a răspuns râzând cu lacrimi de poanta sa, că dumnealui trăieşte mai intens decât noi idioţii normali, anul parlamentar având un număr mai mare de zile.

Oare poliţia nu se uită la televizor sau la dumnealor emisiunile sunt codate ?

Aş putea să vă scriu multe despre „fosta” mea ţară, care astăzi aparţine în întregime aleşilor şi unde noi pensionarii vegetăm în aşteptarea zilei când vom fi izbăviţi de povara umilinţelor zilnice, în timp ce un grup exlusivist trăieşte pe „picior foarte mare” sfidând legile bunului simţ. Dar sunt convins că nu ar avea nici un efect pentru niciuna din părţi şi atunci ce rost are să mai consum cerneala ?

Se spune că speranţa moare ultima. Ei bine aşa o fi, dar cei care conduc această ţară m-au făcut să înţeleg că în final moare şi ea.

Şi dacă mâncarea lipseşte, medicamente nu sunt, liniştea sufletească a dispărut de mult, stau şi mă întreb cât mai este până la ziua când parlamentul va emite o ordonanţă de urgenţă prin care să fie eutanasiaţi toţi pensionarii din ţară ?
Constantin Paul

Despre România



România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin.
Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care> > se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi..
Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea.

vineri, 17 decembrie 2010

Suntem slabi !



Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor. De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină. Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă, apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung. Şi parcă se făcuseră mai mici, mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică, nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
Nu mai sunt bani pentru bătrîni, pentru profesori, pentru medici, pentru trăit. A trăi decent, sub Băsescu, a devenit un lux.

Ne-au ipotecat viaţa, trecutul muncit al părinţilor noştri, viitorul loc de muncă al tinerilor, educaţia copiilor şi nepoţilor noştri.
Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?
Mai presus de toate ştii ce nu înţeleg eu?
De ce suntem atât de slabi? De ce nu ripostăm cu nimic?
Unde sunt mitingurile?
Unde sunt bolovanii aruncaţi în ferestrele guvernului cum fac alţi demonstranţi europeni când guvernele lor ăşi bat joc de banii şi munca lor?
Unde e atitudinea oamenilor?
Unde ne sunt sindicatele?

Unde Dumnezeu suntem noi?

Eu nu pot înţelege şi basta de ce poporul român e atât de slab, de fricos, de legumizat...Noi mereu răbdăm, răbdăm şi îi lăsăm pe toţi nădrăgarii să îşi bată joc de copiii noştri, de bătrînii noştri, de tinerii noştri, de sănătate, de educaţie, de societate!!!

Unde e media?
De ce nu îi aleargă? De ce nu îi scutură mereu, mereu, mereu ca să ştie că aici oamenii nu se pot duce de nas!
Unde ne sunt bisericile?
Ei, preoţii noştri, reprezentanţii noştri mai mari de ce nu fac ceva? Un apel umanitar de la un balcon public! CEVA!!!

În ţara asta am mai spus...mulţi ştiu să scrie, să ia atitudine pe bloguri, pe forumuri, la telefoanele televiziunilor, dar atât! Când e vorba de ceva practic...dăm în spate precum racul!

Suntem slabi !
Prefer să cred că de la o vreme suntem slabi de sărăcie şi necazuri şi nu mai avem tăria să ne ridicăm, decât să ajung la concluzia că suntem un popor lipsit de atitudine...

vineri, 3 decembrie 2010

GANDURI DE SFARSIT DE AN


Cateva zile si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului. Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga.
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.

Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!

DORINTA


Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste. Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita persoanele vulgare si agresive; acestea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca lumea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti pierde capacitatea de a distinge virtutea; multe persoane lupta pentru idealuri mari; si oriunde viata este plina de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fii cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii. Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent. Incearca sa fii fericit.
Gasita in antica biserica din Sao Paolo – Baltimora; datata 1692

joi, 28 octombrie 2010

AVEM UN GUVERN CU 0 SUSTINATORI



Nu pot sa-mi reprim tristetea pe care mi-a provocat-o caderea motiunii impotriva guvernului incompetent si antiromanesc Basescu-Boc. Octavian Paler spunea ca fiecare om are dreptul la dezamagire, dar parca deja e cam mult.
Impresionant de mulţi oameni pentru vremea rece şi ploiasă de ieri. Au umplut până la refuz Piaţa Victoriei. Nu s-a mai întâmplat de când cu mitingul anticomunist din 28 ianuarie 1990. Igaş a dat alarmă de gradul 1, pentru ca poliţiştii să fie consemnaţi trei sferturi la serviciu şi un sfert la domiciliiu . 3000 de poliţişti au fost prezenţi la manifestaţie, în ciuda alarmei. Şi în uniforme.
În rest, i-am iubit pe acei oameni care au plecat tăcuţi şi trişti, cu capul în pământ, după anunţul că nu guvernul, ci moţiunea a căzut. Oameni care merită tot respectul şi toată solidaritatea. Tot ceea ce le lipseşte ca să reuşească să fie milioane în stradă este motivaţia.
Sunt sigură că ocazii pentru răsturnarea actualului guvern vor mai veni. Nu săriţi, mă refeream la căi democratice! Însă a sta pe margine şi a chibiţa nu este soluţie. Implicarea trebuie să vină din partea tuturor.
Se guvernează într-o realitate paralela, formată din vorbe şi din lozinci, în timp ce oamenii sunt disperaţi pentru că se văd devoraţi de sărăcie. Chiar astăzi Guvernul va lansa o nouă „reformă" a educaţiei. Şi mă tem că vor urma şi alte „reforme" de acest fel până la sfârşitul anului. Adică făcute pe genunchi, de neaplicat şi construite astfel încât vorbăria demagogică să ţină locul unor măsuri adevarate de îmbunătăţire a sistemelor publice. Promovate prin terorizarea profesorilor, medicilor şi funcţionarilor de către activiştii de partid.
„Înainte eram dominaţi de teamă şi acceptam situaţia dintr-o frică aproape fizică oarecum explicabilă până la un punct. În prezent suntem manipulaţi de prostia proprie. Acuma, care este mai simpatică, frica sau prostia, este greu de analizat, dar rezultatele sunt de multe ori asemănătoare”. (Andrei Pleșu)

Poate că noua moţiune de cenzură va fi de natură să o determine pe doamna Cristiana Anghel să iasă din greva foamei.

marți, 26 octombrie 2010

PROTESTELE LA ROMANI



Cred cu tărie că vremea guvernului Boc a trecut. Românii au nevoie de un guvern care să le apere interesele, care să le respecte drepturile, care să le ofere încredere. Oricât de asemănătoare ar fi starea pe care mi-o dă România de azi cu cea care mă stăpânea înainte de ’89, situaţia nu e aceeaşi România era atunci un cavou. Nu existau partide, parlament, presă, sindicate, dreptul la grevă, nu exista nicio posibilitate legală pentru cetăţean de a lupta împotriva guvernului.Românii erau incapabili să se unească, să se organizeze şi să iasă în stradă cu miile, ca în Polonia. Înduram şi înjuram în tăcere, fiecare în colţişorul lui.
De ce reacționăm doar atunci când ne sunt afectate doar propriile interese? De ce luăm atitudine doar în condițiile în care ne este lovită propria persoană? De ce nu suntem interesați de binele comun sau de durerea altuia? Fiindcă nu beneficiem de o educație a deschiderii și a solidarității autentice promovăm TĂCEREA atunci când s-ar impune auzirea unor voci și PASIVISMUL în condițiile în care este necesară asumarea curajului civic. Prea indiferenți față de ceea ce se petrece în jurul nostru. Preocupați doar de viața noastră ne declarăm mulțumiți atunci când binele a devenit un rău acceptabil și ne căutăm salvarea în ritualuri mistice. Facem haz de necaz, creem glume pe considerente politice și, totuși, substratul vieții ne este dominat de resemnare. Pelerinajele devin tot mai lungi, iar tristețea tot mai solidă!
Traim intr-un derizoriu cotidian, cenusiu si anodin, care ne impiedica mereu sa vedem viitorul si, mai ales, sa ni-l construim in mod plauzibil.
Cât despre participarea bucureștenilor la manifestațiile de protest, eu una am mari rezerve . Imi pare rău c-o spun dar ăsta-i adevărul cu bucureștenii : „ la plăcinte inainte, la război inapoi ” ! Se duc cu zecile de mii la concerte de mâna a doua ( de unde se vede că au bani ), se duc cu sutele de mii stând la cozi interminabile, in frig și ploaie călcându-se in picioare acolo unde se dă ceva de pomană și lista ar putea continua .
La Mitropolie s-au strans de 10 ori mai multi! Va dati seama ce contradictii? Ce sa faci cu asemenea popor, atat de chinuit incat nu se mai poate aduna intr-o cauza comuna? La Paris au fost peste trei sute de mii de demonstranti, majoritatea din Paris. Peste trei milioane in toata Franta. In paralel a fost si o greva de mare amploare. Ce inseamna 80 de mii de oameni fata de un nivel de peste sase milioane de nemultumiti? Nu va pare o cifra penibila? Dar, tinand seama si de buletinul meteo, am mari rezerve ca vor fi macar pe jumatate …
,,Greşalele în politică sunt crime;
căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţari întregi şi se-mpiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!"
13 februarie 1882
MIHAI EMINESCU

sâmbătă, 23 octombrie 2010

EU PROTESTEZ PENTRU MINE,TU PROTESTEZI PENTRU TINE,EL PROTESTEAZA PENTRU EL...



Nu avem niciun motiv ca sa lipsim miercurea viitoare, pe 27 octombrie, la votarea motiunii, din fata Parlamentului. Cei din Bucuresti. Dacă voi cei care locuiți în București nu vă alăturați nu vor exista șanse. Nu așteptați să vă scoată foamea și frigul din case, s-ar putea să le pierdeți definitiv.
Pe noi ne intereseaza cum sa ne platim facturile, ce sa punem pe masa copiilor, cum sa scapam cu bine de iarna ce se anunta foarte grea, ne rugam sa nu ne imbolnavim, sa nu ne pierdem locurile de munca, iar cel mai mult ne dorim ca acesti guvernati portocalii si seful lor sa plece. Cine-i mai crede? Ne-au golit frigiderele, ne-au înglodat în datorii şi, ce-i mai grav, ne-au luat şi ultima fărâmă de speranţă la o viaţă decentă.
http://www.youtube.com/watch?v=msVMgqxObyA
A venit timpul sa luptam pentru binele nostru, sa luptam alaturi de opozitie si sa sustinem Motiunea de Cenzura, poate de data asta scapam de Piticu Atomic
Dacă guvernul nu cade, a doua zi vom primi o altă lovitură şi mai cumplită. Guvernul îşi va asuma răspunderea pe catastrofala lege a educaţiei în varianta PDL. Încep să cred că suferinţa noastră se va prelungi până în 2012.
Programul mitingului de pe 27 octombrie:-10.00 miting în Piaţa Victoriei . O oră mai târziu, sindicaliştii vor pleca în marş pe traseul Bulevardul Magheru - Piaţa Unirii - Piaţa Constituţiei, unde vor rămâne până aproximativ la ora 17.30, aşteptând rezultatul votului la moţiunea de cenzură.
Mergem cu toţii să spunem:

NU SĂRĂCIEI. NU DISPREŢULUI !


1.NU disponibilizărilor;

2.Nu îngheţării pensiilor;

3.NU modificării Codului Muncii;

4.NU salariilor de mizerie;

5.NU creşterii vârstei de pensionare !




ESTE MOMENTUL SĂ NE APĂRĂM.


DREPTURILE LEGALE.



NU PUTEM TOLERA, LA NESFÂRŞIT, NERESPECTAREA LEGILOR DE CĂTRE REPREZENTANŢII PUTERII..




DACĂ ACUM NU ESTE MOMENTUL, ATUNCI CÂND NE VOM APĂRA DREPTURILE ?.



DUMNEAVOASTRĂ TREBUIE SĂ VĂ DECIDEŢI VIITORUL, NU ALTCINEVA !.



NUMAI UNIŢI VOM ÎNVINGE !



DAŢI DOVADĂ DE SOLIDARITATE .
http://www.youtube.com/watch?v=V-exUcTmbQ8&feature=related

PENTRU ROMÂNII CARE PRIVESC LA TELEVIZOR REVOLTELE DIN GRECIA ŞI FRANŢA ŞI AŞTEAPTĂ SĂ TRĂIASCĂ BINE :
Tot rozând cocenii de pe lângă plug
Se-ntreba odată boul de la jug :
- Doamne,pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu ?
La-ntrebarea asta un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:
- Pentru că eşti bou.
http://www.youtube.com/watch?v=u0qhGQnAT8Y&feature=related

marți, 19 octombrie 2010

PROTESTE TRISTE



Ne meritam soarta!!! De fiecare data, profesorii sunt prea intelegatori, cedeaza cu usurinta in defavoarea lor. Nu suntem uniti, intotdeauna se gasesc 'spargatori' de greva si de aceea protestele noastre raman in suspans.Daca am fi mai hotarati si mai uniti, atunci am avea si reusita. Asa ca...ne meritam soarta...din pacate!!! Am asteptat plina de speranta aceste zile De acum, totul s-a dus… Este o confirmare ca nu avem societate civila, nici lideri capabili sa genereze actiuni colective, nici oameni capabili sa isi depaseasca criza. Situatia penibila de astazi cand eram singura din sindicatul meu din invatamant care protesta alaturi de cativa membrii din alt sindicat in fata Ministerului Invatamantului confirma de ce comunismul a putut avea radacini atat de puternice.
Ne plangem mereu ca suntem amarati, ca ne-a lovit criza mai rau decat pe altii, ca nu avem niciun motor puternic in economia nationala, pe care sa se bazeze acum relansarea si in invatamant.

Si, in general, preferam sa tratam fatalist subiectul, asta e n-avem noroc!, in loc sa ne punem in mod serios intrebarea de ce om fi noi mereu in astfel de situatii.

Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru ca, apoi, sa o traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine. Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de “vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.
Ne-am saturat de mizerii, de taxe, de politicieni, de salarii mici, de prosti, etc, dar uitam ca sansele sa ne fie mai bine in alta parte sunt mici, spre nule.Majoritatea au obosit sa lupte pentru ca le este comod sa se planga si sa compare.
In Romania zilelor noastre, deznadejdea si nepasarea sunt cele doua mari patimi care ne distrug, incetul cu incetul. Pe cei aflati la baza societatii, deznadejdea nu-i lasa sa se ridice, sa aiba incredere in fortele lor, iar pe cei aflati in varf, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea ne priveaza de ceea ce am dobandit pozitiv pe cale naturala, iar nepasarea nu ne permite sa renuntam de vicii. Nepasarea ne face meschini, deznadejdea ne coboara de tot in prapastia rautatii. .Lipsa de reactie civica colectiva te aduce in pragul disperarii si te intrebi pentru ce aceasta natie a mai participat cu atita entuziasm la evenimentele din dcembrie 1989.Liderii politici actuali si fosti pe la putere pot sta inca linistiti pentru ca Boc nu pica ci pregateste sub comanda lupului de mare noi curbe de sacrificiu.Cu toate ca liderii opozitiei ar dori din suflet ceva miscari ample de strada sint fel de lasi ca si majoritatea tacuta ce sufera prostia si furaciunile in numele interesului national ,al democratizarii tarii a tuturor timp de 20 ani
Trebuie sa umblam mai mult la conceptii,la suflet,sa ne implicam mai mult pentru ceilalti caci numai uniti vom prospera ca natiune,altfel putem pleca linistiti de acum,ultimul sa stinga lumina.

duminică, 17 octombrie 2010

NOI ,PROFESORII,NU MAI SUPORTAM CI PROTESTAM!




Foamea își spune cuvântul. Amăgiți de peste un an de actuala putere cu majorarea salariilor, profesorii nu mai au răbdare cu actualii guvernanți. Așa că protestele profesorilor continuă, iar lucrurile sunt scăpate de sub controlul sindicatelor. Iar când educatorii, învăţătorii şi profesorii sunt trataţi ca şi cum s-ar afla pe ultima treaptă de utilitate a acestei societăţi, atunci e greu să-ţi imaginezi că şcoala mai poate stăvili valul de violenţă, mitocănie, cruzime chiar, care se revarsă dinspre o lume fără busolă, aflată, şi ea, la limita supravieţuirii, dacă nu dincolo. Şi, ciudat, după cum se ştie, cred, din varii experienţe, cei care suferă de lipsuri de tot felul nu sunt deloc înţelegători faţă de aceia supuşi unora similare, mai ales atunci când aceştia se află, teoretic cel puţin, pe o treaptă superioară lor, cum ar fi, să zicem, profesorii. În ochii unui muritor de foame un profesor muritor de foame nu mai are nici o urmă de autoritate, cu atât mai mult cu cât, în zilele noastre, autoritatea e dată mai ales de avere, de venituri. Iar asta se învaţă foarte bine, din familie, chiar cei care altceva nu au cum să înveţe. Aici ar trebui să fie mai atenţi toţi guvernanţii care se perindă pe deasupra acestei ţări.
Ce-i drept, nu ştim, ori mai degrabă ştim şi ne prefacem a nu vedea, câtă educaţie şi cât respect pentru educaţie au primit şi au şi cei care guvernează pe rând România. Cineva cu un simţ moral dezvoltat nu numără 80 de inşi şi declară 170 sau câţi or fi trebuind. Cineva care are cât de cât o personalitate formată nu se face preş în faţa nimănui, indiferent dacă acela care pretinde asta e preşedintele ţării, al partidului sau te miri cine altcineva. Dar dispreţul afişat faţă de oricine e evident în comportarea celor de azi chiar pe stradă, în troleibuz sau tramvai. Însăşi expresia „scuze” (în loc de vechiul „mă scuzaţi”) sau „poftim” (în loc de „poftiţi”) demonstrează aceasta. Nu mai spui „mă scuzaţi” ca să nu personalizezi relaţia, e, aşa, un cuvânt aruncat în vânt, în general. Nu cumva să se adreseze cuiva, nu cumva să pară că suntem politicoşi, că-l preţuim pe semenul nostru. Un prost, în fond, vorba tânărului ucigaş de la Craiova. Şi, mai ales, nu ceri de la vecinul pe care l-ai călcat pe bombeu, de pildă, să te scuze, doar n-o să-ţi pese de asta…
Ceea ce lipseşte azi lumii noastre româneşti este civilitatea. Relaţiile acelea în care ai grijă să nu-l calci în picioare pe semenul tău, oricât de jos ar fi el, măcar pentru că nu se ştie dacă nu cumva există unul deasupra ta care ar putea să-ţi facă şi ţie asta, dacă nu din bună creştere fundamentală. Sigur, cei de sus se simt superiori celorlalţi, tocmai de aceea ar trebui să fie mai atenţi cu semnalele de dispreţ pe care le dau zilnic. Asta într-o lume civilizată. La noi… Şi atunci, cum să te miri de declaraţia descreierată a unui mic dement care, peste zece ani, după ce iese din puşcărie, dacă nu cumva se învârteşte mai devreme de vreo amnistie sau eliberare pentru bună purtare (sic!), va umbla liber prin lume, gata să-şi perpetueze modelul. Însă nu e nevoie să aşteptăm atât, modelul este aici, lângă noi, deasupra noastră.

duminică, 10 octombrie 2010

POVESTIRE DESPRE UN PROTEST ESUAT...



Afara e frig si umezeala. Am stat si am “cujetat” daca sa ies, sau sa nu ies, la aceasta manifestatie. M-am uitat pe televiziuni, poate vreuna anunta anunta ca se va transmite ceva. Liniste si pace.Totusi ma decid sa vad ce se petrece in Piata Universitatii.Acolo multi jandarmi,prea multi si...ma uit mai bine intr-un colt cativa tineri cu funde violet in piept...vreo 10...Buuun! E o manifestatie care va prezenta interes doar pentru Jandarmerie si Servicii. Adica un nimic! Si pentru asta am iesit din casa si sa risc o viroza? Totusi ma apropii si fac cunostinta.Manifestatia a fost organizata de MISCAREA VIOLETA si la ea au paricipat cei din clubul bloggerilor liberali si cei care citesc aceste bloguri.
Am decis sa mergem spre casa lui Basescu din MIHAILEANU,nu stiu de ce,uite asa,am plecat care cu masina care pe jos si acolo,surpriza,cum stiau nene jandarmii si politistii de erau dublul numarului nostru? Se asculta telefoanele sau ce? O sa radeti dar eram vreo 15 zabauci si ei erau cata frunza si iarba,civili si militari.Ne decidem sa le facem o farsa si facem stanga imprejur spre uimirea lor si...culmea...ne intreaba unde plecam ca ei sunt dupa noi si imi vine ideea sa le spun ca ne ducem la sediul PDL,NE INTREABA CARE SI LE SPUNEM SEDIUL CEL MARE.Bineinteles ca am plecat dar nu intr-acolo ci la o bere sa ne cunoastem si sa povestim despre politica.Ce am inteles si care a fost concluzia...
Statul este duşmanul omului simplu, iar gaborii sunt câinii de pază ai statului. Prin urmare, gaborii sunt duşmanii oamenilor cinstiţi şi singura atitudine posibilă e să te fereşti pe cât se poate să ai de-a face cu ei.
A doua concluzie... decat sa vrem libertate mai bine SCLAVI si sa pupam moastele sfintei PARASCHIVA.

duminică, 5 septembrie 2010

FRANTURI DE AER...



Oricât de mult ai vrea să respiri normal, nu vei putea. Pentru tine aerul e împărţit în trei: aerul trecutului, aerul prezentului şi cel al viitorului, în care nu ştii daca va mai fi destul aer şi pentru tine. Încerci să îţi deschizi inima tot mai mult şi exact atunci când decizi să o laşi să zboare, ea se izbeşte puternic şi e nevoită să rămână pe loc, cu toate temerile de care, se pare, că nu poate scăpa.

Câteodată, te uiţi în jur şi îţi spui că nu e de tine aici, îţi vine să îţi pui mâinile în cap şi să fugi rupând pământul, de frică. A, da! Normal că ai temeri, normal că de fiecare dată când începi să fii fericită sau îţi doreşti să zâmbeşti, vine o umbră de nesiguranţă, de frică, asupra ta, îţi fură tot aerul, iar tu rămâi un simplu suflet livid, nostalgic, melancolic, gata oricând să renunţe. Păi şi ce faci? Păi..nu prea ai de ales. Târâi sufletul ala livid după tine, te mai împiedici în mocirla, mai dai cu el de pământ,îl mai vezi puţin cum sângerează, dar nu îţi faci griji, ştii oricum deja că eşti lipsită de aer.

Va fi întotdeauna cineva care îţi va fura aerul, spaţiul, viaţa. Hoţi de inimă,hoţi de viaţă, hoţi de suflete...
Dar parcă viaţa ta are uneori aroma fină, aromă de pasiune. Uneori,merită să o trăieşti pentru firavele momente în care tot aerul e al tău iar tu eşti prinţesa micului tău imperiu.

Deschide ochii, trage ultimele rămăşiţe de aer pe care le mai ai şi fugi oriunde sufletul te poartă. Fericirea e în inima ta, tu alegi locul!

SA VISAM



Am uitat sa visam oameni buni.Suntem prea stresati,prea ingandurati,prea incruntati si prea pesimisti.Orice din jurul nostru ni se pare impotriva noastra.Preferam sa ne izbim cu pieptul de realitate ,oricat de dureroasa ar fi si sa incercam sa dam dovada de maturitate si demnitate atunci cand sufletul ne este pierdut.Tot mai multi dintre noi sunt nepasatori fata de ce e in jurul lor si fata de ce va urma.Tot mai multi isi urasc viata.Tot mai multi beau,tot mai multi fumeaza,tot mai multi sunt ca si frunzele de copac toamna.Ma uit in jurul meu si vad numai oameni plictisiti si obositi pentru care viata e un calvar,o batalie fara sfarsit.Sunt cei care isi pun durerea pe fata si isi scriu cu un marker pe frunte" nu ma mai lovi si tu ,m-au lovit sute inaintea ta".Realitatea este cea care ne rupe de visare.Traim si vedem dorinta de avutie ,dorinta de mai mult a fiecaruia si dispretul altora.Suntem rupti de visare!Macar o clipa sa ne oprim cu gandul ca, Cineva acolo sus are grija de noi si ca iubirea ne va salva si totul va fi bine.Cei care ii vedem langa noi in autobuz sunt cei care cred ca tu vei fi generatia de maine si vei fi mai chinuit pentru ca vei ajunge ca ei.In scurt timp vei uita si tu sa visezi.Vei incerca sa arati puternic,dar defapt gandirea duce o lupta apriga cu tine.Vei uita cuvantul "visare".O sa intri in casa nervos ,o sa arunci cheile pe masa, o sa te duci la frigider si o sa iti iei berea .O sa bei fara sa te opresti si asa iti transformi viata in monotonie si moarte pura.E clar ca vezi nepasare , e clar ca vezi greutati ,dar pe langa incercarea de a le face fata cu capul sus ,trebuie sa si visezi.Deci,ce astepti?....


--------------------------------------------------------------------------------

vineri, 27 august 2010

STRADA SPERANTEI



Astazi m-am plimbat foarte mult. Am tot alergat pe strazi, de nebuna. Cautam Strada Sperantei, credeam ca mai exista. In toata cautarea acea haotica, am dat numai de strazi cu nume ciudate Stada Tristetii Care Nu Mai Dispare, Strada Dezamagirii, Strada Dracului. La un moment dat am dat de Strada Zambetului, dar nu stiu cum am reusit, ca iar m-am ratacit si nici strada aia nu am mai gasit-o. Nu prea am intalnit oameni azi, era cam pustiu orasul...de ce oare? Sesiunea e de vina, toti se izoleaza. Hm.... Mai aveam un reper , Strada Fericirii. Intr-un final am intalnit un om si l-am intrebat daca stie cum sa ajung la Strada Fericirii. S-a uitat mirat la mine, a afisat un zambet de superioritate si apoi mi-a zis pe un ton calm si sec: "Strada asta nu exista, o cauti degeaba!". Mi se parea ciudat. Apoi, l-am intrebat de Strada Sperantei. Mi-a dat niste indicatii destul de confuze, cica trebuie sa trec pe langa Strada Plangerii, iar la colt cu Strada Luminii si a Tristetii e strada ce o caut. I-am multumit si am plecat in cautarea ei.
Ok, problema mea e ca nu gasesc acea strada si am cautat-o cu disperare, ma poate ajuta cineva cu informatii?

Dar dacă mâine va fi sfârşitul lumii...?



Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, ce ai face? Ai regreta clipele pe care le-ai pierdut nepăsându-ţi deloc de ceilalţi, de tine? Ai privi spre mare pentru ultima dată? Ţi-ai cere iertare în genunchi de la cei pe care i-ai rănit? Sau i-ai spune celui pe care îl iubeşti „Te-am iubit dintotdeauna şi te voi iubi pentru totdeauna”? Vei înălţa o rugăciune pentru sufletul tău? Vei mulţumi tuturor celor pe care i-ai putut numi prieteni adevăraţi? Sau te vei ruga pentru o ultimă ploaie, pentru o ultimă picătură de ploaie care să te curăţe de tot ceea ce este necurat în tine, o picătură a ploii sfinte? Sau îţi va fi teamă de necunoscut, teamă de sfârşit, teamă de ce va urma? Sau vei fi vesel? Vesel, pentru că toate necazurile s-ar termina, vesel pentru că orice sfârşit înseamnă doar un nou început? Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, ce ai face?! Şi dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, şi s-ar amâna? Dacă ţi s-ar mai da un termen, de încă 2 săptămâni? Cum ţi-ai petrece aceste două săptămâni? Ai fi alături de cei alături de care nu ai avut curajul de a fi, deşi ai vrut, până acum? I-ai ajuta pe cei pe care nu ai vrut să-i ajuţi până acum, deşi ai putut? Te-ai gândi la ceilalţi mai mult decât la tine? Sau ai fi altruist? Sau ai face tot răul pe care nu ai avut curaj să-l faci până acum? I-ai omorî pe toţi cei pe care-i urăşti? Sau ai pune un hotărât capăt urii, tristeţii şi judecării? Cum ai trăi tu, omule, aceste două săptămâni, acest ultim traseu al vieţii? L-ai trăi tu aşa cum ar fi trebuit trăită viaţa în întregime, sau ai irosi chiar şi acest final? Gândeşte-te, căci mai ai timp. Dar dacă, totuşi, mâine va fi sfârşitul lumii...?

marți, 15 iunie 2010

AI PRIVIT VREODATA DOAR CU INIMA?



Frumusetea zilei cauta imbratisarea noptii. Îmbratisarea noptii este cea care cheama misterul, taina, ceea ce ramâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvalui omului.

Ai privit vreodata doar cu inima?

Sa ai senzatia ca ochii sunt de prisos, iar ceea ce conteaza este doar acea caldura,acea frumusete ultima si fara de sfârsit pe care ajungi sa o cunosti si sa o respiri doar cu inima. Sufletul tau, inima ta sa fie doar un cânt de slava, un dor nesfârsit de El, un loc în care marea si cerul se unesc tainic sub lumina asfintitului.

Sa aduni în inima ta frumusetea apusului si explozia nesfârsita a rasaritului.

Sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima bucurându-te de binecuvântarea gratiei rasaritului si de mângâierea tainica a apusurilor. Între ieri si azi sa vezi mereu frumusetea clipei, sa traiesti fiecare moment ca pe o nastere sub botezul frumusetii, sa dai fiecarui moment posibilitatea de a-ti aduce acel moment de frumusete sublima si de divinitate cu care a fost încarcat. Sa poti trai plenar viata, în lumina spontaneitatii divine, în virtutea acelei forte a

binelui care este si va fi mereu triumfatoare.

Sa treci prin viata facându-ti aripi din frumusete, din iubire si din credinta în sine, în pofida oricarui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepasit prin dificultatea sa aparenta.

Sa fii deschis în fata vietii si sa aduci viata în sufletul si în inima oamenilor. Sa ai sufletul curat ca al unui copil si sa nu încetezi nici o clipa sa crezi în miracole, pentru ca miracolele se produc în fiecare clipa, doar ochiul sufletului este necesar sa le perceapa.

Sa ai sufletul plin de acea lumina a iubirii, a frumusetii si a dorului de absolut.

Sa vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumusetii absolutului si sa faci astfel încât aceasta frumusete din sufletul tau sa umple sufletele celor însetati de frumusete si celor ce au uitat de aceasta frumusete.
Oriunde esti si vei fii...sa nu uiti ca soarele este mereu acolo...indiferent de nori, indiferent de vreme, indiferent daca ploua...soarele este acolo sus...zambeste-i cu prietenie !
Azi poate sa nasca un rasarit daca nu stim sa visam, dar tot azi poate sa nasca mii de rasarituri...si sa deseneze clipele cu zambet - naste-ti azi infinituri de rasarituri, sa stea timpul in loc!
Ridica-te pe varful picioarelor si deseneaza tu, cu degetul sufletului tau frumos... cerul..., stelele..., visele..., zambetul si invata sa surazi vietii - contureaza magia vietii tale!
Am rugat putin muntele sa ingenuncheze...sa poti sa il urci si zambind mi-a dat o raza de soare pe care sa ti-o daruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...si se va transforma in zambet pe chipul tau..
Oriunde esti si vei fii...sa nu uiti ca soarele este mereu acolo...indiferent de nori, indiferent de vreme, indiferent daca ploua...soarele este acolo sus...zambeste-i cu prietenie !
Azi poate sa nasca un rasarit daca nu stim sa visam, dar tot azi poate sa nasca mii de rasarituri...si sa deseneze clipele cu zambet - naste-ti azi infinituri de rasarituri, sa stea timpul in loc!
Ridica-te pe varful picioarelor si deseneaza tu, cu degetul sufletului tau frumos... cerul..., stelele..., visele..., zambetul si invata sa surazi vietii - contureaza magia vietii tale!
Am rugat putin muntele sa ingenuncheze...sa poti sa il urci si zambind mi-a dat o raza de soare pe care sa ti-o daruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...si se va transforma in zambet pe chipul tau..
Traind mai mereu în aceasta frumusete si în aceasta plenara spontaneitate a clipei viata devine un dans al constiintei, o atingere calda a aripei spiritului divin care acopera cu frumusetea lui aceasta manifestare.

ROMANI,UNDE V-ATI ASCUNS?

marți, 8 iunie 2010

DE CE UNII POT SI ALTII NU,OARE LE PLACE?



Memoria nu ma lasa;
de decenii tot votez...
Saracia mea din casa
zilnic mi-o analizez.

Boc nu a rezolvat Criza
Deja mi-am facut valiza...
Vand urgent apartament
Sa am bani de occident.

Astazi am imbatranit;
Comunismul s-a uitat...
Nimic n-am agonisit:
Alt 'Escu...e sef de stat.

As pleca din a mea tara;
Cu-n total dezinteres...
Niciun roman nu mai spera:
Sa se vindece de stress.

Intuitia imi spune;
Voi trai la fel de prost...
Doar alesii traiesc bine:
Sa-i mai votez n-are rost.

vineri, 4 iunie 2010

PILULE DINTR-UN VIITOR APROPIAT


Criza aduce vesti proaste pentru somerii din toata tara care nu mai au voie sa procreeze pana cand nu se stabilizeaza financiar. Vestea a fost data de un reprezentant al Guvernului ieri dupa-amiaza, urmand sa fie aprobata cel tarziu pana la jumatatea lunii.

Conform sondajelor, lipsa unei ocupatii stabile in afara casei, in cazul somerilor, a dus in ultimul an la cresterea natalitatii cu 45 de procente, ceea ce inseamna ca in mai putin de un an populatia Romaniei va ajunge la peste 30 de milioane de locuitori.

Emil Boc a indemnat somerii sa stea cat mai mult pe afara si sa simuleze un program de munca, pana cand isi gasesc un job. "Sunt multe de facut prin oras, parcuri frumoase, magazine, cladiri superbe, nu e chiar atat de greu", a incurajat Emil Boc persoanele mai putin norocoase din punct de vedere carieristic.

Conform legii somerilor care va intra in vigoare luna aceasta, persoanelor fara venituri stabile lunare le va fi interzis sa aiba copii pana la stabilizarea situatiei financiare. Persoanele care vor incalca legea si vor face totusi nu vor primi alocatie de la stat.

Emil Boc a mai precizat ca sprijina somerii romani oferindu-le gratuitate la orice muzeu din tara. Intrarea se va face pe baza carnetului de somaj.

Criza benzinei a lovit si Romania, au anuntat oficialii de la Ministerul Economiei, care au decis ca incepand cu aceasta primavara benzina sa se distribuie exclusiv pe baza de cartela, exceptie facand soferii de taxi, oficialii de la insitutiile publice importante si distribuitorii de marfuri.

Conform legii carburantului, care va intra in vigoare din iunie, soferii vor avea dreptul la 40 de litri de benzina lunar, ceea ce inseamna ca numarul romanilor care vor calatori cu masina in tara sau strainatate va scadea drastic.

Vestea nu a picat prea bine pentru cei care obisnuiesc sa calatoreasca in weekend-uri cu masinile sau si-au planificat vacante in strainatate cu automobilul propriu, insa, conform ministrului Transporturilor, aceasta nu ar trebui sa fie o drama atata vreme cat exista mijloace de transport alternative, cum ar fi trenurile si avioanele.

Cartelele pentru benzina se vor ridica lunar de la orice sectie de politie sau chiar de la benzinarii, la preturile care vor fi anuntate in prealabil, in functie de fluctuatiile de pe piata carburantilor. Persoanele care folosesc GPL nu intra momentan sub incidenta acestei legi.

Pana in acest moment, doar Marea Britanie si Franta au mai adoptat acest sistem, insa specialistii estimeaza ca pana la sfarsitul anului sistemul distribuirii carburantilor pe cartela se va extinde in toata Europa.


Programul laptele si cornul lui Nastase a implinit 7 ani de zile, dintre care 5 au fost petrecuti in mandatul lui Basescu. Consilierii presedintelui au ajuns la concluzia ca acest lucru ar putea dauna imaginii presedintelui Basescu, de aceea ei au hotarat sa inlocuiasca laptele si cornul dat copilului la scoala, dimineata, cu o portie de ciorba si o friptura servita ca masa de pranz.

Acest meniu, au gandit consilierii de imagine, e mult mai apropiat de profilul presedintelui. In plus, presedintele o sa poata razbuna desfintarea restaurantului Golden Blitz, el transformandu-l acum in cea mai mare firma de catering ce va asigura in prima faza servirea mesei de pranz pentru 60.000 de elevi din Bucuresti.

Bauturile alcoolice vor fi livrate pe sub catedra doar profesorilor.

Desi cuplurile de swingeri sunt o traditie in societatea romaneasca inca din anii '30, Ministerul Muncii a decis abia ieri sa legalizeze schimbul de sotii, care va deveni incepand cu aceasta luna o practica unanim acceptata in toata tara.

Conform oficialilor de la Minister, pentru evitarea ruperii celulei de baza a societatii care este familia, va exista o politica de returnare a sotiilor dupa 30 de zile de la schimb. Orice prelungire a celor 30 de zile va fi sanctionata penal, in caz ca vor exista acorduri amiabile de ambele parti, se va percepe doar o taxa de prelungire de 20 de roni pe zi.

Biserica Ortodoxa Romana s-a aratat entuziasmata de aceasta decizie care propulseaza Romania in randul tarilor civilizate si a precizat ca va dona peste 400.000 de euro pentru construirea unor cluburi si hoteluri speciale pentru swingerii romani. "Swinging-ul este o practica nobila, recreativa, spirituala, care nu contravine cu nimic credintei ortodoxe. Eu cu sotia suntem swingeri de peste 20 de ani, insa pana acum am preferat petrecerile cu specific din Scotia. Atata vreme cat nu se ajunge la cine stie ce perversiuni sexuale, BOR nu are nimic impotriva", a marturisit Patriarhul Daniel.

In Romania cele mai puternice comunitati de swingeri se afla la Medgidia si Calafat, insa comunitati bine inchegate de open si closed swinging se gasesc raspandite si in Valea Jiului, unde, din cauza accidentelor din mine, minerii au inceput sa practice schimburile de neveste inca din '44. Relatiile minerilor cu sotiile altor mineri au fost foarte bine primite si privite de public, ceea ca a provocat o raspandire a fenomenului in toata tara inca din anii '60.

Ultima gaselnita a guvernului Romaniei in ceea ce priveste disciplinarea cetatenilor, ecusoanele obligatorii, care vizeaza evitarea confuziilor inter cetatenesti si problemele de comunicare, a iscat ample proteste in randul doamnelor politiciene, care au subliniat ca aceasta metoda atenteaza la intimitatea civila si civica.

In ciuda protestelor, guvernul a adoptat o Ordonanta de Urgenta prin care fiecare cetatean este obligat sa poarte in locurile publice ecuson cu numele, anul nasterii si functia detinuta.

"In acest fel se vor evita cazurile de viol, batai in mall, infractorii fiind mai usor de depistat. Este o masura care va instaura ordinea si disciplina la nivel national. Deasemenea, ea vizeaza transparenta totala, utila atat pentru tinerii care isi cauta prieteni sau parteneri de viata care sa se incadreze in standardele impuse, varsta si functie, cat si pentru cei care se simt anonimi in societate", a declarat presedintele statului Traian Basescu, aflat momentan la Predeal impreuna cu familia.

Designul ecusoanelor va fi realizat la Uniunea Artistilor Plastici. "Dupa mai multe sedinte la uniune, am decis ca ecusoanele sa fie din plastic alb, iar datele sa fie scrise cu negru", a declarat artistul Corneliu Baba pentru times.ro.

Conform ordonantei, persoanele care nu vor purta ecusonul la vedere vor fi sanctionate penal conform articolului nr. 666/2009.

Primii care au inceput sa poarte ecusoanele sunt primarii de sector, intentia fiind sa-i determine pe cetateni sa isi puna ecusoanele si sa nu se mai lamenteze in zadar


times.ro

miercuri, 2 iunie 2010

Voi la ce mai visati azi?



Azi, oamenii nu mai au puterea sa viseze. Asta se intampla pentru ca nu stiu cum sa viseze, iar micile placeri ale vietii par niste prostioare pentru adolsecenti. Nu, acum esential este sa faci bani, sa ai masini, case si banul gros in buzunare, chiar daca procesul de obtinere a acestor hartiute te exploateaza atat fizic cat si psihic. Nu e nimic, doar avem bani sa ne facem toate placerile. As fi ipocrita sa spun ca nu este nevoie de bani,deseori am fost in imposibilitatea de a face anumite lucruri tocmai din lipsa de bani. Insa ma sperie gandul ca m-as putea rezuma numai la atat, fara sa descopar cine sunt eu cu adevarat.

Imi pare ca tot ceea ce este uman devine robotizat de societate. Parca uneori, suntem atat de avizi dupa supeficialitate, plastic, fake, usor, deloc profund, material. Ne lipeste acel simt al profunzimii, al umanului, al poeticului. Nu mai avem nimic poetic in noi, totul trebuie sa fie pragmatic, simplu, programat, conventional, acceptat, superficial. Sa nu ne chinuim prea mult.

Poate trebuia sa ma nasc in alte timpuri, cu alte reguli ale societatii, cu alt vis, cu alt suflet. Poate ca lumea in care traim este atat de complexa, incat pentru un omulet ce incepe sa isi faca singur drumul, este de neinteles. Dar daca nu mai stim la ce sa visam, ce ne dorim, ce tel avem, cum stim pe ce drum sa apucam si spre ce sa ne indreptam?

Voi la ce mai visati azi?

SUFLETUL MEU



Suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce simţim... suntem ieri şi vrem un azi, suntem viaţă pentru ani, suntem tot ce căutăm... suntem vis şi vrem dorinţe, suntem valuri şi speranţe... suntem praf şi nu uitam, suntem drepţi dar nu iertăm. Trecători prin această viaţă, purtăm pe umeri un alt viitor. Facem compromisuri, cântărim... alegem. Suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. Zi de zi trec pe lângă mine oameni. În ochii mei fiecare dintre ei e o poveste. Câteodată mă surprind în privirea lor. Fiecare privire de-a mea scrie încă un rând din povestea lor, a celor care îmi vorbesc fără cuvinte. Mă întreb trecătorule, dacă nu poţi să-mi inţelegi privirea, cum îmi vei putea înţelege cuvintele? Vreau să-mi împart sufletul şi toţi şi fiecare-n parte îmi sunteţi întregul. Vreau să vă arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu... am să aleg în fiecare zi pe cineva şi, am să-l pictez prin ochii şi sufletul meu... pentru mine.
Uneori oamenii din jurul nostru uită prea repede că avem şi noi un suflet. Ne ştergem de praf şi mergem mai departe. Timpul le vindecă pe toate până la urmă. Ce dacă în loc de suflet avem fâşii ? Poate cuiva o să-i pese într-o zi şi o să lege totul frumos... aproape la fel cum era înainte. Acum legăturile s-au rupt. Dar trebuie să fii acolo. Pentru ei. Pentru că lumea nu se opreşte când ţi se-mprăştie ţie sufletul. Totul este să găseşti în tine puterea de a merge mai departe. Fie şi cu capul plecat, în căutarea fâşiilor care s-au pierdut. Lor trebuie doar să le zâmbeşti, pentru că uneori pur şi simplu nu poţi să spui nimic. Tot ce simţi rămâne în sufletul tău... Oamenii nu ştiu că pentru clipele lor de îndoială, eu m-am târât până la capătul lumii, pentru fiecare lacrimă de-a lor, eu am implorat cerul să le mai dea o şansă, iar atunci, când şi-au plecat privirea, eu am ţinut speranţa în braţe să nu se piardă. Aş vrea să nu-mi pese de nimeni... dar totuşi imi pasă. Noi ne salvăm prin oameni, şi, fireşte, ne pierdem tot prin ei. Fiinţele pe care le-am cunoscut şi care m-au iubit, au fost treptele scării prin care am devenit ceea ce sunt. Fără ele nu aş fi ajuns nicăieri. În fiecare zi, Dumnezeu ne dă Soarele şi, de asemenea, un moment în care avem capacitatea de a schimba tot ceea ce ne face nefericiţi.

Dragi părinţi şi elevi!



Dragi părinţi şi elevi!

In ultima perioadă aţi fost bombardaţi cu multe păreri şi zvonuri, de aceea considerăm că este necesar să vă prezentăm şi punctul nostru de vedere.
Este de ştiut, că pe lângă faptul că suntem dascăli, majoritatea dintre noi suntem părinţi sau bunici. În toate aceste calităţi am hotărât să luăm atitudine împotriva nedreptăţii. Facem acest lucru pentru viitorul nostru şi al vostru, al tuturor! Este datoria noastră morală!
Trebuie să fim modele, de aceea nu putem tolera nedreptatea fără să protestăm.
Luptăm, ca cerul României să nu mai fie umbrit nicodată de norul apăsător al minciunii, nesiguranţei, incompetenţei, sărăciei, al dictaturii şi al totalitarismului!
Vrem respect!
Refuzăm categoric ameninţările şi intimidările de orice fel! Refuzăm să mai trăim în sărăcie şi să mai fim umiliţi!
Noi, dascălii care am luat decizia să protestăm, am hotărât acest lucru pe motivul ca în viitor să nu puteţi să ne reproşaţi vreodată, voi elevii, sau copiii noştri, că puteam să luăm atitudine şi n-am făcut-o la momentul potrivit. Cum am mai putea să vă privim în ochi cu demnitate? Cum am putea să vă învăţăm ce este moralitatea, solidaritatea şi etica dacă noi am rămâne doar simpli spectatori a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru?
Măsurile de austeritate luate ne afectează pe toţi: pe voi, pe părinţii şi pe bunicii voştri şi pe ai noştri, tuturor.
Ce modele am fi dacă n-am lupta pentru drepturile noastre?
Nu putem permite nimănui să ne ia demnitatea!!! Ce ne mai rămâne dacă ne pierdem şi demnitatea?

A AVEA DEMNITATE ÎNSEAMNĂ SĂ NU NE LĂSĂM UMILIŢI!!!

Suntem convinşi că aveţi gândirea suficient de matură ca să înţelegi motivele demersurilor noastre!
Nu uitaţi, întotdeuna vă puteţi baza pe noi! A fi intelectuali presupune şi capacitatea de a lua deciziile ce se impun în momente de criză!

Toţi dascălii care nu se lasă îngenunchiaţi!
http://www.petitieonline.ro/petitie-p67046048.html

duminică, 16 mai 2010

19 Mai 2010 – Ziua in care cerem socoteala conducatorilor



http://www.youtube.com/watch?v=rLOKT7qe-qY&feature=player_embedded
ACUZAM Conducerea Basescu/Boc Pentru: 1. Cresterea galopanta a somajului – peste 1 milion de români nu au un loc de munca. 2. Umilirea si saracirea pensionarilor – prin reducerea ilegala a valorii punctului de pensie, sunt furati peste 4 milioane de români. Scaderea pensiilor cu 15% este cauzata exclusiv de incompetenta Guvernului Boc; 3. Reducerea arbitrara a salariilor din sistemul bugetar – prin Legea unitara de salarizare au scazut veniturile a peste 1 milion de romani. Scaderea globala a salariilor cu 25% este nedreapta,
nejustificata si nociva pentru economia romaneasca; 4. Blocajul sistemului de educatie – prin diminuarea drastica a drepturilor salariale si prin politizarea întregului sistem de educatie este afectat chiar viitorul natiunii române; 5. Falimentul sistemului sanitar – personalul de specialitate este incorect remunerat, înzestrarea tehnica este învechita, iar multe dintre unitatile sanitare au devenit, din cauza subfinantarii, focare de infectie care pericliteaza viata si sanatatea tuturor cetatenilor români; 6. Degradarea dramatica a retetei de infrastructura – nici un kilometru de autostrada nu va fi construit în anul 2010, 43,2% din totalul drumurilor publice din România nu sunt asfaltate, iar reteaua feroviara este grav deteriorata, cu consecinte directe asupra sigurantei transportului de persoane si marfuri; 7. Dezastrul din Agricultura – 1,2 milioane de hectare de teren arabil au ramas nelucrate in anul 2009, iar echiparea cu utilaje
agricole este mult sub necesitati si sub media europeana – in Romania exista un tractor la 54 de hectare de teren agricol, in Austria un tractor la 4 hectare; 8. Prabusirea economiei nationale – In anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei a scazut cu 7,2%, iar productia industriala cu 5,7%; 9. Dispretul pentru Valorile Romanesti – Guvernul Basescu/Boc sfideaza reperele teatrului romanesc, campionii mondiali si olimpici, scriitorii, artistii, cercetatorii, oamenii de stiinta, creatorii din orice domeniu pentru care refuza sa instituie un Program de respect si recunostinta si carora le reduce brutal indemnizatiile si le interzice cumulul pensiei cu salariul; 10. Conflictul si dezbinarea din societatea romaneasca – Acuzand nedrept intregi categorii sociale si profesionale, Guvernul Boc a incercat constant sa gaseasca alti vinovati pentru propria incompetenta si a generat o stare de neincredere acuta care poate conduce la disolutia societatii
romanesti in ansamblu. Din aceste 10 motive, solicitam Parlamentului: Suspendarea Presedintelui Romaniei Traian Basescu si Demiterea Guvernului Emil Boc !
http://www.youtube.com/watch?v=BiBZjeWrQW4
NE-AM SATURAT DE: -FOAMETE SI CORUPTIE; -SFIDARE; -HAHAIALA SIREATA PE NERVII NOSTRII; -TUPEU SI INCOMPETENTA CRIMINALA; -MINCIUNA SI HOTIE; -MARLANIE SI CURVASAREALA POLITICA; -DE PRESEDINTELE DICTATOR – PREMIER; -DE HAOS SI FURT; -DE DISTRUGEREA INVATAMANTULUI; -DE DICTATURA. ROMANII AU DREPTUL DE A-SI STRIGA NEMULTUMIRILE. AMENINTARILE TUPEISTE SI AROGANTE ALE TOVARASULUI PRESEDINTE REPREZINTA INCA O DOVADA A DICTATURII INSTAURATE IN ULTIMII DOI ANI. SUNTEM LIBERI SA NE STRIGAM DUREREA. DE SASE ANI DE ZILE O DUCEM TOT MAI RAU IAR
BASESCU SE COMPORTA DE PARCA IERI A DEVENIT PRESEDINTE. POPORUL ESTE SUVERAN.
STOP GENOCIDULUI !
http://www.youtube.com/watch?v=fCZWOhoTotE
PUBLICAT DE STAREA NATIUNII

Totul te doare



Totul te doare. Te doare un picior sau poate o mână. Te doare capul, te doare un deget, te doare umărul. Dar cel mai mult te doare abstractul. Te doare inima şi te doare sufletul. Te doare jignirea. Te doare când vezi lumea din jurul tău. Lumea ce se conturează defilând prin faţa ta zi de zi, lumea ce ni se descoperă ca fiind rece, nepăsătoare, aspră... Şi cum să nu te doară? Te doare nesperanţa. Te doare ignorarea. Te doare nepăsarea... Te doare prietenul care îţi întoarce spatele când ai cea mai mare nevoie de el. Te doare zâmbetul ironic pe care îl primeşti când ceri o mână de ajutor. Te doare lacrima vărsată de aproapele tău pentru o nedreptate. Te doare ura...
Şi cum să nu te doară? Te doare insensibilitatea... Te doare că trăieşti în mijlocul acestei lumi nepăsătoare, care nu se vede decât pe sine... Te doare că nu eşti în stare să o transformi în altceva... Te doare că nu eşti în stare să produci de unul singur schimbarea de care este atâta nevoie... Te doare să ştii că lumea are nevoie de tine, de tine personal, dar tu să nu poţi face mare lucru...
Şi dacă te doare, ce poţi face? Poţi zâmbi unui străin? Poţi întinde mâna celui căzut? Poţi dărui? Poţi alerga în întâmpinarea iubirii? Poţi salva? Poţi şterge o lacrimă? Te poţi sacrifica? Poţi fi altfel? Dar oare...poţi face diferenţa?
Simţi că durerea te sfâşie... Atunci, poţi fi cel care face diferenţa? Poţi fi schimbarea pe care o aştepţi de la cel de lângă tine? Poţi începe să te smereşti? Poţi începe să împarţi adevărul? Poţi fi gata să te dăruieşti? Poţi renunţa la plăcerile tale? Poţi câştiga mai puţin? Îţi poţi permite să te gândeşti mai mult la celălalt?
Şi dacă ai vedea că totul capătă sens doar printr-un zâmbet, doar printr-o atingere, doar prin compasiune...? Şi dacă ai realiza că lumea are nevoie de tine? Şi dacă ai fi gata să te schimbi...?
Nu-ţi irosi viaţa. Dacă te doare, nu-ţi irosi viaţa. Dacă simţi pumnalul din inimă când vezi disperarea din sufletul celui de lângă tine, nu-ţi irosi viaţa. Ia decizia cea mai importantă dintr-o viaţă de om şi nu-ţi irosi viaţa...
Nu mai trece nepăsător de un copil al nimănui, de o privire ce te roagă, de o promisiune de mult uitată... Nu mai fi gata să ignori cerul înstelat, telefonul unui prieten, bunătatea lui Dumnezeu... Opreşte-te din drum şi ia decizia... Nu-ţi irosi viaţa.
Nu-ţi irosi viaţa. Pentru că tu poţi face diferenţa... Un singur om, un singur suflet, o singură viaţă... Poţi face diferenţa. Asta numai dacă te doare. Dacă te doare că eşti una din vieţile ce trăieşte în mijlocul acestei lumi debusolate. Dacă eşti gata să sacrifici... Să sacrifici o zi din viaţa ta, o lună, o prioritate, o fericire trecătoare. Dacă eşti gata să sacrifici timpul petrecut la televizor, plimbările sub clar de lună, întâlnirile de afaceri.. Dacă eşti gata să sacrifici o viaţă irosită. Dacă eşti gata să te sacrifici pe tine însuţi... Pentru ca la final tu să poţi spune că nu ţi-ai irosit viaţa...pentru ca la final să poţi spune că tu ai făcut diferenţa.
Şi acum, când priveşti la trecătorii ce se perindă sub fereastra casei tale, spune-mi dacă te doare ce vezi. Dacă te doare omul grăbit ce priveşte neliniştit la acele ceasornicului. Dacă te doare copilul ce aleargă după o bucată de pâine... Dacă te doare prietenul ce te salută în treacăt şi-ţi face semn că nu are timp să treacă pe la tine. Dacă te doare indiferenţa cu care un tânăr îl îmbrânceşte pe bătrân. Dacă te dor toţi cei care nu au timp, nu au linişte, nu au fericire. Dacă te dor toţi cei care tânjesc după o schimbare. Toţi cei care tânjesc după diferenţa ce numai tu o poţi face. Nu trebuie să opreşti omul grăbit, nici să oferi o bucată de pâine copilului sărac. Nu trebuie să mergi cu prietenul să-l ajuţi la serviciu, nu trebuie nici să îl îmbrânceşti înapoi pe tânăr, arătându-i că a greşit. Nu trebuie să le oferi oamenilor timp, linişte, fericire, avere... Dar poţi să fii cel care face diferenţa. Poţi fi cel care nu îşi iroseşte viaţa.
Da, aceste rânduri sunt scrise pentru tine. Deoarece numai tu poţi face diferenţa. Nu oprind fiecare om grăbit pe stradă, nu oferind câte o bucată de pâine fiecărui cerşetor, nu oferind loc pe scaun celor bătrâni. Nu... Dar tot poţi face diferenţa. Într-un mod atât de simplu... Nu e nevoie să renunţi la tot ce te poate fericit şi împlinit, nu e nevoie să devii un sfânt... Dar tot ce poţi face este să fii altfel. Tot ce poţi face este să nu-ţi iroseşti viaţa. Iar dacă tu vei fi altfel, dacă tu nu-ţi vei irosi viaţa, asta va fi ceea ce vor vedea oamenii grăbiţi, cerşetorii, prietenii, tinerii şi bătrânii, cei fericiţi şi cei disperaţi. Ei vor şti că tu eşti cel care le oferă un zâmbet când lumea le întoarce spatele, că tu eşti cel care le şterge lacrima de pe obraz când ceilalţi îi îmbrâncesc, că tu eşti cel care are timp pentru ei când lumea îi ignoră... Ei vor şti că tu eşti cel care le spune adevărul când ceilalţi afişează un zâmbet mincinos, înşelător... Ei vor şti că tu le vei oferi toleranţă când lumea îi va condamna... Ei vor şti că tu te vei ruga pentru ei când ceilalţi îi vor batjocori... Ei vor şti că tu nu îi vei părăsi când restul lumii vrea să fie lăsată în pace... Ei vor şti că tu eşti cel care nu îşi iroseşte viaţa... şi vor şti că eşti singurul care face diferenţa într-o lume a egoismului! Ei vor şti că se merită...se merită să nu îţi iroseşti viaţa! Se merită să faci diferenţa...
hannah