marți, 19 octombrie 2010

PROTESTE TRISTE



Ne meritam soarta!!! De fiecare data, profesorii sunt prea intelegatori, cedeaza cu usurinta in defavoarea lor. Nu suntem uniti, intotdeauna se gasesc 'spargatori' de greva si de aceea protestele noastre raman in suspans.Daca am fi mai hotarati si mai uniti, atunci am avea si reusita. Asa ca...ne meritam soarta...din pacate!!! Am asteptat plina de speranta aceste zile De acum, totul s-a dus… Este o confirmare ca nu avem societate civila, nici lideri capabili sa genereze actiuni colective, nici oameni capabili sa isi depaseasca criza. Situatia penibila de astazi cand eram singura din sindicatul meu din invatamant care protesta alaturi de cativa membrii din alt sindicat in fata Ministerului Invatamantului confirma de ce comunismul a putut avea radacini atat de puternice.
Ne plangem mereu ca suntem amarati, ca ne-a lovit criza mai rau decat pe altii, ca nu avem niciun motor puternic in economia nationala, pe care sa se bazeze acum relansarea si in invatamant.

Si, in general, preferam sa tratam fatalist subiectul, asta e n-avem noroc!, in loc sa ne punem in mod serios intrebarea de ce om fi noi mereu in astfel de situatii.

Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru ca, apoi, sa o traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine. Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de “vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.
Ne-am saturat de mizerii, de taxe, de politicieni, de salarii mici, de prosti, etc, dar uitam ca sansele sa ne fie mai bine in alta parte sunt mici, spre nule.Majoritatea au obosit sa lupte pentru ca le este comod sa se planga si sa compare.
In Romania zilelor noastre, deznadejdea si nepasarea sunt cele doua mari patimi care ne distrug, incetul cu incetul. Pe cei aflati la baza societatii, deznadejdea nu-i lasa sa se ridice, sa aiba incredere in fortele lor, iar pe cei aflati in varf, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea ne priveaza de ceea ce am dobandit pozitiv pe cale naturala, iar nepasarea nu ne permite sa renuntam de vicii. Nepasarea ne face meschini, deznadejdea ne coboara de tot in prapastia rautatii. .Lipsa de reactie civica colectiva te aduce in pragul disperarii si te intrebi pentru ce aceasta natie a mai participat cu atita entuziasm la evenimentele din dcembrie 1989.Liderii politici actuali si fosti pe la putere pot sta inca linistiti pentru ca Boc nu pica ci pregateste sub comanda lupului de mare noi curbe de sacrificiu.Cu toate ca liderii opozitiei ar dori din suflet ceva miscari ample de strada sint fel de lasi ca si majoritatea tacuta ce sufera prostia si furaciunile in numele interesului national ,al democratizarii tarii a tuturor timp de 20 ani
Trebuie sa umblam mai mult la conceptii,la suflet,sa ne implicam mai mult pentru ceilalti caci numai uniti vom prospera ca natiune,altfel putem pleca linistiti de acum,ultimul sa stinga lumina.

3 comentarii:

  1. Subscriu in totalitate la ce a-ti spus
    Suntem o natiune lasa: opozitie, 10 mil de romani(5 mil care au absentat la vot + 5 mil de romani care au votat pt un viitor nenorocit)
    Nu-i vad reactionind nici pe ceilalti 5 mil de romani care cica au votat pt un viitor luminos
    Si-au mai facut loc si niste scursuri numite UNPR-ISTI,. aceste zoaie care in mod fraudolos se cocolosesc in Parlamentul Romaniei
    Culmea,. de civism dau dovada 5000 politisti, 300-400 functionari publici,. si azi citeva sute de profesori
    O natiune care in frunte cu presedintele danseaza pinguinul, se manelizeaza
    A inceput si mie sa-mi fie scirba de romani de acest fel ( nu de romania si de cei care au facut romania)
    Noi suntem niste amariti de epigoni, vorba marelui Eminescu
    Dar cel mai cumplit este faptul ca ca si celorlalti eurpoeni le e scirba de noi, scirba incepind de la presedinte si clica lui
    Noroc ca fica-sa ne reprezinta in parlamentul Europei ca sa ne reabilteze renumele de romani
    Rau am ajuns: sa-mi fie rusine ca sunt roman

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc!
    Ati descris perfect starea pe care si eu o incerc demult pt colegii mei!
    Lipsa de atitudine si lipsa de solidaritate sunt doua insusiri care ne costa calitatea actului pedagogic pe ansamblu!
    In mediul rural va asigur ca e o lipsa totala de reactie la ceea ce se petrece in capitala!
    Dar sa se lupte 2 , 3 persoane si sa primim si noi drepturile ca ceilalti...dar tu sa stai comod in casa, gradina ta, sa ti primenesti curtea si roadele sa se culeaga impreuna.
    Tare mi e teama ca e tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pur si simplu de cate ori te vad la televizor ma apuca teama.
    Ai grija de tine! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere