Am obosit să-mi dau interesul să întreţin ceva ce nu exista… ceva care poate nici n-a existat vreodata…
Am obosit să spun mereu Da, să dau din cap aprobator şi să fac pe-a interesata când nici măcar nu dau 2 bani pe un lucru…
Am obosit să zâmbesc şi atunci când îmi vine să plâng şi nu mă bagă nimeni în seamă…
Am obosit să vorbesc fără să mă asculte nimeni…
Am obosit să mă simt singură chiar şi atunci când sunt sute de oameni în jurul meu…
Am obosit de atât puţin şi atât mult…
Am obosit de atât nimic şi atât fără rost…
Am obosit de atât frumos şi atât urât…
Am obosit de ignoranţă şi nebăgare în seamă…
Am obosit de încercări şi vise…
Am obosit de atâtea interpretări şi păreri greşite…
Am obosit de lume…
Am obosit de tot.
Life is a long process of getting tired. (Samuel Butler)
Ai obosit deoarece nu ai găsit un Da autentic, pe cel care, poate, te caută, şi vrea să asculte, şi doreşte să te bage în seamă, şi să te facă să nu te simţi singură, DAR încă poţi spera, poate se află chiar lângă tine...
RăspundețiȘtergere