duminică, 16 mai 2010

Totul te doare



Totul te doare. Te doare un picior sau poate o mână. Te doare capul, te doare un deget, te doare umărul. Dar cel mai mult te doare abstractul. Te doare inima şi te doare sufletul. Te doare jignirea. Te doare când vezi lumea din jurul tău. Lumea ce se conturează defilând prin faţa ta zi de zi, lumea ce ni se descoperă ca fiind rece, nepăsătoare, aspră... Şi cum să nu te doară? Te doare nesperanţa. Te doare ignorarea. Te doare nepăsarea... Te doare prietenul care îţi întoarce spatele când ai cea mai mare nevoie de el. Te doare zâmbetul ironic pe care îl primeşti când ceri o mână de ajutor. Te doare lacrima vărsată de aproapele tău pentru o nedreptate. Te doare ura...
Şi cum să nu te doară? Te doare insensibilitatea... Te doare că trăieşti în mijlocul acestei lumi nepăsătoare, care nu se vede decât pe sine... Te doare că nu eşti în stare să o transformi în altceva... Te doare că nu eşti în stare să produci de unul singur schimbarea de care este atâta nevoie... Te doare să ştii că lumea are nevoie de tine, de tine personal, dar tu să nu poţi face mare lucru...
Şi dacă te doare, ce poţi face? Poţi zâmbi unui străin? Poţi întinde mâna celui căzut? Poţi dărui? Poţi alerga în întâmpinarea iubirii? Poţi salva? Poţi şterge o lacrimă? Te poţi sacrifica? Poţi fi altfel? Dar oare...poţi face diferenţa?
Simţi că durerea te sfâşie... Atunci, poţi fi cel care face diferenţa? Poţi fi schimbarea pe care o aştepţi de la cel de lângă tine? Poţi începe să te smereşti? Poţi începe să împarţi adevărul? Poţi fi gata să te dăruieşti? Poţi renunţa la plăcerile tale? Poţi câştiga mai puţin? Îţi poţi permite să te gândeşti mai mult la celălalt?
Şi dacă ai vedea că totul capătă sens doar printr-un zâmbet, doar printr-o atingere, doar prin compasiune...? Şi dacă ai realiza că lumea are nevoie de tine? Şi dacă ai fi gata să te schimbi...?
Nu-ţi irosi viaţa. Dacă te doare, nu-ţi irosi viaţa. Dacă simţi pumnalul din inimă când vezi disperarea din sufletul celui de lângă tine, nu-ţi irosi viaţa. Ia decizia cea mai importantă dintr-o viaţă de om şi nu-ţi irosi viaţa...
Nu mai trece nepăsător de un copil al nimănui, de o privire ce te roagă, de o promisiune de mult uitată... Nu mai fi gata să ignori cerul înstelat, telefonul unui prieten, bunătatea lui Dumnezeu... Opreşte-te din drum şi ia decizia... Nu-ţi irosi viaţa.
Nu-ţi irosi viaţa. Pentru că tu poţi face diferenţa... Un singur om, un singur suflet, o singură viaţă... Poţi face diferenţa. Asta numai dacă te doare. Dacă te doare că eşti una din vieţile ce trăieşte în mijlocul acestei lumi debusolate. Dacă eşti gata să sacrifici... Să sacrifici o zi din viaţa ta, o lună, o prioritate, o fericire trecătoare. Dacă eşti gata să sacrifici timpul petrecut la televizor, plimbările sub clar de lună, întâlnirile de afaceri.. Dacă eşti gata să sacrifici o viaţă irosită. Dacă eşti gata să te sacrifici pe tine însuţi... Pentru ca la final tu să poţi spune că nu ţi-ai irosit viaţa...pentru ca la final să poţi spune că tu ai făcut diferenţa.
Şi acum, când priveşti la trecătorii ce se perindă sub fereastra casei tale, spune-mi dacă te doare ce vezi. Dacă te doare omul grăbit ce priveşte neliniştit la acele ceasornicului. Dacă te doare copilul ce aleargă după o bucată de pâine... Dacă te doare prietenul ce te salută în treacăt şi-ţi face semn că nu are timp să treacă pe la tine. Dacă te doare indiferenţa cu care un tânăr îl îmbrânceşte pe bătrân. Dacă te dor toţi cei care nu au timp, nu au linişte, nu au fericire. Dacă te dor toţi cei care tânjesc după o schimbare. Toţi cei care tânjesc după diferenţa ce numai tu o poţi face. Nu trebuie să opreşti omul grăbit, nici să oferi o bucată de pâine copilului sărac. Nu trebuie să mergi cu prietenul să-l ajuţi la serviciu, nu trebuie nici să îl îmbrânceşti înapoi pe tânăr, arătându-i că a greşit. Nu trebuie să le oferi oamenilor timp, linişte, fericire, avere... Dar poţi să fii cel care face diferenţa. Poţi fi cel care nu îşi iroseşte viaţa.
Da, aceste rânduri sunt scrise pentru tine. Deoarece numai tu poţi face diferenţa. Nu oprind fiecare om grăbit pe stradă, nu oferind câte o bucată de pâine fiecărui cerşetor, nu oferind loc pe scaun celor bătrâni. Nu... Dar tot poţi face diferenţa. Într-un mod atât de simplu... Nu e nevoie să renunţi la tot ce te poate fericit şi împlinit, nu e nevoie să devii un sfânt... Dar tot ce poţi face este să fii altfel. Tot ce poţi face este să nu-ţi iroseşti viaţa. Iar dacă tu vei fi altfel, dacă tu nu-ţi vei irosi viaţa, asta va fi ceea ce vor vedea oamenii grăbiţi, cerşetorii, prietenii, tinerii şi bătrânii, cei fericiţi şi cei disperaţi. Ei vor şti că tu eşti cel care le oferă un zâmbet când lumea le întoarce spatele, că tu eşti cel care le şterge lacrima de pe obraz când ceilalţi îi îmbrâncesc, că tu eşti cel care are timp pentru ei când lumea îi ignoră... Ei vor şti că tu eşti cel care le spune adevărul când ceilalţi afişează un zâmbet mincinos, înşelător... Ei vor şti că tu le vei oferi toleranţă când lumea îi va condamna... Ei vor şti că tu te vei ruga pentru ei când ceilalţi îi vor batjocori... Ei vor şti că tu nu îi vei părăsi când restul lumii vrea să fie lăsată în pace... Ei vor şti că tu eşti cel care nu îşi iroseşte viaţa... şi vor şti că eşti singurul care face diferenţa într-o lume a egoismului! Ei vor şti că se merită...se merită să nu îţi iroseşti viaţa! Se merită să faci diferenţa...
hannah

2 comentarii:

  1. Dumnezeu sa te binecuvanteze suflet curat. Ma regasesc in ce ai scris...Ei da....ma doare...si ma dor toate oricat de mult as vrea sa bravez.
    Cineva :) care te intelege

    RăspundețiȘtergere
  2. Parabens pelo post
    Espero voltar aqui outras vzs
    Estou convidando vc a visitar o meu blog e se tornar um seguidor
    Já estou seguindo vc
    http://3fasesdalua.bolgspot.com/

    RăspundețiȘtergere