Voi pierde mereu câte ceva

Voi pierde mereu câte ceva. Pierd timp, oameni, cuvinte…Încerc să mă fac înțeleasă într-o lume rece…care se roagă la Dumnezeu dar nu Îl primește în suflet. Așa mă păstrez umană. Refuz să ajung să nu mai cred în oameni și în iubire. Renunț la încăpățânări și la idei care despart în loc să unească. Descopăr răbdare atunci când cred că nu mai pot. Mă simt puternică când pot înțelege că cineva se poartă urât pentru că îl doare ceva și îi răspund cu dragoste. Nu reușesc întotdeauna, dar ceva îmi dă putere și încredere…Ceva sau Cineva. Dumnezeu mi-a dat minte destulă ca să mă descopăr pe mine în ceilalți. Îmi văd greșelile în greșelile lor. Dar nu le pot îndrepta decât pe ale mele. Nu pot schimba deciziile greșite ale altora și nu pot arăta nimănui ceea ce nu poate să vadă. Nu sunt în măsură eu să fac asta…toate vin la vremea lor. Sunt oameni care văd mai devreme; sunt oameni care văd mai târziu; sunt oameni care nu văd niciodată… Adevărul se arată tuturor, însă unii își stau în propria cale. Nu decidem noi când a venit timpul ca ceilalți să înțeleagă. Nu noi am decis când a venit timpul să înțelegem...