Dor

Mie îmi e dor de mine. Îmi e dor de modul cum mă luptam pentru fiecare lucru ce părea să merite. Îmi e dor de libertatea mea, de senzația oferită de independență. Am devenit mai moale, cu timpul, și am lăsat oamenii să îmi fure, puțin câte puțin, libertatea. Mi-e dor de zâmbetul meu din perioada când nu cunoscusem decât lacrimile de fericire. De momentele lipsite de orice urmă de nor.Imi e dor de nopțile când nu puteam să dorm fiindcă așteptam să vină acel „mâine”, așteptam să fiu iarăși fericită. Mi-e dor să alerg desculță prin bălțile ploilor de vară. Și să mă bucur de asta ca un copil, fără să mai am nevoie să mă gândesc la ce va fi după aceea. Îmi e dor de mine, cu relele mele. Îmi e dor să fac lucruri negândite, ca apoi să mă enervez pentru asta. Îmi e tare dor de momentele când oamenii mă priveau strâmb, dar eu puteam să râmân dreaptă. Îmi e dor să fiu eu. Eu cea veche....