CEI DIN JUR

Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept... că nu toţi aceia care îţi zâmbesc te şi agreează, că nu toţi aceia care te complimentează te şi plac şi că nu toţi aceia care te aprobă sunt de acord cu tine. Că nu toţi aceia care te ascultă te şi înţeleg sau le pasă de soarta ta şi că mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine. Că prea puţini oameni se bucură cu adevărat de reuşitele tale şi că de multe ori, în spatele bucuriei lor se ascund frustrări şi invidie. Că multe dintre stările și caracterele pe care le arată oamenii sunt de fapt măști. Că eşti bârfit tocmai de aceia care ştiu cel mai puţin despre tine. Că ești judecat tocmai de aceia mai puțin morali decât tine... Că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără avea interese ascunse. Că prea puţini îţi întind o mână de ajutor fără ca tu să fii nevoit să le ceri. Că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, dar sunt de fapt indiferenţi şi rai. Că nu toţi aceia care spun că iartă o fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar ascund sentimente de ură în spatele zâmbetelor lor. Că oamenii uită de îndată binele făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală. Că nu toţi aceia care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este de fapt teamă şi interes şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni. Că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni, deşi nu ai greşit cu nimic. Că atunci când oamenii au nevoie de tine îți arată iubirea, iar când nu mai au nevoie îți arată disprețul și indiferența. Că odată cu viaţa ta fericită şi cu oportunităţile dispar şi mulţi oameni care ţi-au fost alături, pentru că nu mai ai nimic de oferit. Că atunci când îndrăzneşti să fii diferit eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins... Adevăruri care dor... Irina Binder