VIATA

Vreau ca astazi sa privesc viata ca pe un lan cu flori. Nu stiu unde incepe, nici unde se sfarseste, nu stiu ce culoare va fi urmatoarea floare culeasa; nu stiu nici macar cand va inflori sau unde se afla. Dar nici n-as vrea sa stiu ! Vreau doar sa privesc lanul cu zambetul pe buze, sa ma avant spre necunoscut, sa ma impiedic, poate chiar sa cad uneori; dar sa merg mai departe, sa-mi continui drumul labirintic prin viata. Uneori, o sa stropesc florile cu propriile lacrimi, o sa le ajut sa se dezvolte armonios, o sa le vorbesc cu drag. Nu stiu daca o sa ma asculte, dar macar voi incerca... Nu vreau sa raman cu regrete, nu trebuie ! O sa trec zambind peste fiecare obstacol, o sa urc treptele vietii cu pasi siguri, o sa le intind o mana de ajutor tuturor celor ce au nevoie, o sa invat zi de zi cate ceva , o sa apreciez lumea, poate o sa reusesc cred in miracole, o sa deschid usi ferecate... o sa traiesc si o sa iubesc ! Imi va ramane din acest lan cu flori un manunchi de amintiri pe care il voi pastra undeva, int-un colt al inimii mele... Amintirile ma vor ajuta sa nu uit niciodata unde si cum a inceput drumul meu.