Intr-o lume egoistă, într-o lume nepăsătoare, într-o lume a non-valorilor, indiferența ucide cel mai mult. Indiferența care se strecoară în sufletele noastre transformându-ne în niște mecanisme controlate de bani și putere. O lumea cu oameni seci, care nu înțeleg și nu vor să înțeleagă, să simtă adevărata viață, adevăratele lucruri ce contează, adevăratele valori. O lume îmbibată cu răceală sufletească. Oameni reci, indiferenți, mediocri. Oameni care deși nu cunosc puritatea iubirii, o trâmbițează în gura mare. Oameni care deși nu cunosc valoarea cărților, râd de cei care citesc. Oameni care deși nu știu să aprecieze frumosul și binele, se cred cei mai buni. Oameni diferiți, de neînțeles. Există un mare dezechilibru, un mare haos, o mare neliniște între noi, în lume, în Univers. E gălăgie. E neînțelegere. E o dezordine. În centrul acestei furtuni devastatoare suntem tot noi, oamenii. Noi provocăm furtuna și tot noi suntem victimele ei. În ciuda dezastrului, mai există o părticică de frumos, de bine, de credință, de puritate, de iubire. Și mai există Oameni care știu să simtă aceste valori și să le aprecieze, să le dăruiască, să le răspândească. Doar iubirea lumea va salva! Doar iubirea de oameni, pentru oameni, iubirea de frumusețe sufletească, iubirea de bunătate, iubirea de Dumnezeu. Acea iubire curată, neîntinată, acea iubire tăcută, cuminte, ascunsă. O iubire care nu se manifestă declarativ, care nu cere a fi demonstrată, probată, justificată. O iubire care se simte și se manifestă prin tandrețe, gingășie, respect și atenție, nu prin alte moduri mârșave. Doar acea părticică de frumos, de bine și de dragoste va putea curăța oceanul plin de urâtenie si ingâmfare în care ne adâncim. Încă mai există salvarea noastră...Încă mai există iubire. Mie îmi e suficient să știu că mai există Oameni adevărați, cu suflete bogate în valori...și că ei țin la mine. Și eu la ei!