Viața mea a devenit așa cum mi-am dorit

Viața mea a devenit așa cum mi-am dorit să fie abia atunci când am înțeles un lucru: că timpul meu e prețios. Că timpul meu e limitat, iar asta îl face extrem de prețios. E singurul dar pe care-l am pe lumea asta. De fapt, viața mea înseamnă timp. Timpul pe care eu îl am pe lumea asta. Am un timp prestabilit, destinat mie. Asta nu înseamnă că mă mai tem de timp sau de plecare. Mă pregătesc în fiecare zi să mă întorc Acasă. Cum? Prețuind timpul de aici. Cum? Făcând doar ceea ce îmi face bine. Azi nu mai am timp de oameni care vorbesc mult și nu spun nimic. Nu mai am timp să leg prietenii „de plictiseală” sau din „singurătate”. Pentru că azi nu mă mai plictisesc și nici nu mă mai simt singură. Nu mai am timp de bârfe, de pălăvrăgeli, de prieteni care nu-și văd de viața lor. De oameni goi și superficiali. N-am timp să ascult tâmpenii. Pentru că azi, stau doar lângă cei ce-mi sunt model în viață. Și cresc sufletește lângă ei, cu fiecare zi ce trece. Tot azi, știu sigur că e important să-ți alegi oamenii din jur cu grijă. Azi nu mai am timp de pierdut cu relații care nu duc niciunde. Care nu construiesc nimic, care nu apropie, care nu mă ajută să cresc. Pentru că azi, nu simt nevoia să fiu cu cineva doar ca să fiu. Azi știu că sunt arhitectul propriei mele fericiri. Azi, nu mai am timp să fac ce am făcut acum 10 ani. Nu mai am timp să ies doar ca să nu stau acasă, că e sâmbătă sau că toată lumea iese. Orice noapte nedormită îmi pare lipsă de respect față de mine însami, orice lucru care nu mă reprezintă îmi pare pierdere de timp. N-am timp de cluburi, petreceri, întâlniri. Nu mă mai distrez ca la 20 de ani. Oricine nu poate înțelege asta, nu mă mai afectează. Pentru că azi, nu mă mai opresc din drum. Azi știu ceva ce atunci nu știam: că timpul contează. Azi, mă bucur de anii pe care-i am și de faptul că am lăsat în urmă oameni pe care-i știam de nimic, că am schimbat obiceiuri proaste cu altele bune, sănătoase și reale. Am învățat să aleg ceea ce îmi face bine și să mă feresc de lucruri inutile. Pentru că azi, timpul meu valorează mai mult ca niciodată. Azi, fiecare lucru care mă reprezintă, mă bucură. Fiecare pas e cu gândul că poate fi ultimul. Fiecare frunză ce zboară pe mijlocul drumului poate fi ultima imagine pe care o văd. Fiecare strop de ploaie poate fi ultimul pe care-l simt. Fiecare mișcare pe care o experimentez nu se va repeta altădată. Fiecare clipă pe care o trăiesc, nu se mai întoarce. Pentru că azi, timpul meu înseamnă tot ce am mai scump. Azi mă respect, mă iubesc, nu port resentimente, nu sufăr că nu-s înțeleasă, nu simt singurătate, nu pierd timp. Azi am curaj, pretenții și nu mă tem să trăiesc așa cum gândesc. Azi știu că tot ce fac, fac pentru mine. Simt, cu fiecare zi, cum adaug lucruri bune și le înlătur pe cele fără de folos. Mă limitez la liniște, oameni adevărați, respect, încredere și bun simț. Mă limitez strict la ce e important pentru mine și cei dragi. Azi, nu mai scriu sau vorbesc despre lucruri pe care le-aș face. Azi scriu și vorbesc despre lucruri pe care le fac. Pentru că azi, timpul meu e tot ce am mai scump.