Cine suntem

Unul din lucrurile frumoase la care ne supune viaţa este să aflăm cine suntem. Ce purtăm cu noi şi de ce suntem capabili. Pentru că doar acceptând cine suntem putem evolua. Iar eu cu mult timp în urmă am descoperit că sunt un om care ştie să dea cele mai bune sfaturi, dar când e vorba de viaţa lui e mai mereu pe butuci. Că aparent cel mai simplu cuvânt îmi lasă răni, şi deşi ştiu că nu ar trebui, mă afectează cuvintele la fel de mult ca faptele. Am descoperit că viaţa mea se învârte în jurul oamenilor pe care-i iubesc, că dacă ei sunt bine eu zâmbesc, că aş face orice pentru a le aduce un zâmbet pe buze. Că în faţa lumii eu sunt încă un copil, asta pentru că eu refuz să le arăt deseori ce port în suflet. Mi-e mai simplu să-i fac să zâmbească, mi-e bine ştiindu-i bine. Am descoperit în mine un om care ştie să aibă grijă de alţii dar care uită deseori de el. Am descoperit că sunt o carte deschisă, chiar dacă asta mi-a provocat probleme. Am descoperit că nu pot să adorm dacă sunt certată cu oamenii sufletului meu. Am descoperit în mine un om pe cât de simplu pe atât de complex. Am descoperit că am al naibii de multe defecte, dar niciodată nimeni nu m-a judecat pentru ele. Tot eu sunt cel mai aprig judecător al meu. Am descoperit în mine un om puternic deşi uneori sunt doar în faţa lumii. Că am o ambiţie de fier, dacă îmi propun ceva. Că sunt dureros de sinceră, uneori uitând să fiu diplomată. Am descoperit în mine un om credul….un om ce-şi doreşte să vadă doar frumosul în jur. Un om ce vrea să vadă bunătate în orice om, refuzând uneori să vadă oamenii aşa cum sunt. Un om care nu poate să zâmbescă dacă vede oameni trişti chiar dacă-i cunosc de o zi, de o lună, de un an, pentru mine este la fel. Am descoperit şi totuşi mai am multe de descoperit….