Cuburi de gheață

Uitându-mă ieri la furtunul mașinii de spălat ce se zbenguia energic în timp ce scotea apa murdară din cuvă,m-am minunat. Apoi m-am oprit la ușa acestei minunății ce ne face viața mai ușoară și am privit curios câteva secunde înăuntru. Rufele ce se găseau acolo erau întoarse cu susul în jos,apoi reveneau la poziția inițială , apoi iar cu susul în jos și tot așa. Clăbucii de detergent insistau asupra fiecărui centimetru pătrat al hainelor. Privind mai atent,am realizat că erau rufele negre,iar apa ce se evacua rapid era de un albastru foarte închis,teribil de apropiat de negru, fapt ce mi-a arătat că rufele se decolorau în tot acest timp în care erau spălate. Apoi m-a lovit! La fel se întâmplă și cu noi. Societatea actuală ne decolorează de orice nuanță care ne face unici, de orice umbră de culoare și de lucrurile ce ne definesc personalitatea. De când suntem copii și până la vârsta maturității, ușor, ușor, fără ca noi să ne dăm seama, suntem modelați asemenea unei plastiline cu care te joci și faci din dânsa ce vrei fără ca ea să aibă vreun cuvânt de spus. Haine la fel, telefoane la fel, coafuri la fel, siluete la fel, melodii la fel…Standarde impuse toate de o societate bolnăvicioasă…Standarde respectate de majoritate cu toate că nu se suprapun perfect cu dorințele lor… Când am devenit așa de banali, așa de mediocri și atât de la fel? Când ne-am pierdut culorile, farmecul și personalitatea? În curând vom ajunge toți gri, iar din sfere,cilindrii,elipse sau piramide ne vom transforma toți în cuburi..cuburi de gheață.