Tu cât de des prinzi aripi?

Hoinărind aiurea într-o zi pe marea țeapă de socializare-facebook,am dat de o întrebare care sună așa: ^Tu cât de des prinzi aripi?^. M-am oprit din navigarea mea și am stat puțin să mă gândesc la lucrul ăsta. Cât de des prind eu aripi? Mai bine tac și nu răspund, pentru că răspunsul meu este dezamăgitor pentru visătoarea din mine. Ne-am obișnuit să ne complacem în starea noastră,care de cele mai multe ori e deplorabilă,și undeva în zgomotul asurzitor al lumii care ne înconjoară,printre blocuri gri însoțite de garajele după care ne ascundeam la v-ați-ascunselea când eram copii, printre superficialitate și falsitate ,ne-am pierdut aripile,și odată cu ele visele,speranța de mai bine. Ne interesează atât de mult ce cred ceilalți despre noi, imaginea noastră publică sau câte like-uri am mai strâns la ultima poză de profil pe care am editat-o și îngrijit-o frumos atâtea minute înainte să ne afișăm cu ea,că de,ne vede lumea. Ne axăm și canalizăm timpul ,energia atât de mult pe ce se vede în afară,încât am uitat să mai privim și înăuntru. Recunosc că de multe ori m-am regăsit și eu în goana aceasta iluzorie,iar setul meu de aripi e spitalizat de o bucată lungă de timp. Cancerul efemerității le-a afectat până și ultimul atom din care sunt formate,bietele,aripile mele. Aripile tale ce mai fac?Le-ai mai întrebat în ultimul timp dacă le lipsește vreun fulg? Gândește-te…Tu cât de des prinzi aripi, visând, zburând, țintind mai sus decât soarele?