TRISTA

Astazi am avut o seara trista...pentru ca m-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni...desi era multa lume in jurul meu...eu tot nu am vazut pe nimeni,nu am vazut pe nimeni care sa fie pentru mine,care sa ma inteleaga catusi de putin...nu cred ca m-am simtit vreodata mai singura ca in seara asta cand am privit de la distanta toata forfota infernala care ma inconjura.Si recunosc m-am simtit invinsa oarecum...pentru ca am vazut ca sunt singura si a fost mai dureros decat o bine meritata mama de bataie.
Si in ultima faza...mi-am dorit sa fiu imbratisata...si nu orice fel de imbratisare prefacuta si plina ochi de falsitate...ci mi-am dorit o imbratisare sincera,care sa ma pacaleasca macar o clipa ca sunt in siguranta si ca nimic rau nu mi se va intampla vreodata...mi-as fi dorit acel gen de imbratisare din toata inima de la care-ti trosnesc coastele.Pentru asa o imbratisare merita durerea.Si apoi mi-am dat seama cat de demna de mila am devenit...nici macar o imbratisare sincera nu mai am de unde lua...
Mai exista oameni buni?Sunt aproape convinsa ca nu...poate doar cineva care a trait intr-o pestera...si nu a simtit rautatea lumii vreodata.Am privit in urma...si mi-am amintit cum obisnuiam sa fiu inainte...cu vreo doi-trei ani in urma...si cum sunt acum.Am fost un om bun...nu am dusmanit,nu am urat pe nimeni,am iubit cu usurinta si am crezut cu tarie in cuvantul cuiva.Azi,nu mi-a mai ramas nimic din toate astea.Azi,mi-am dat seama ca nu pot spune despre altii ca sunt oameni rai...pentru ca si eu am devenit intr-o oarecare masura asa.Nu cred ca un om bun poate rezista pe lumea asta...fara sa fie schimbat...fara sa i se amarasca inima.Din cauza oamenilor rai,oamenii buni nu mai exista.Din cauza lor o persoana deschisa isi inchide sufletul.Din cauza lor o persoana care a fost buna sta tot timpul in defensiva.Cand prea multa lume iti calca inima in picioare...nu prea iti mai vine sa o lasi nimanui...Cand prea multa lume rea isi bate joc de ea...nu mai poti fii un om deschis.Nu mai poti fi o persoana calda...si devii din ce in ce mai rece.Parca odata cu trecerea timpului...an de an devenim tot mai rai si mai rai si mai rai si ...nu stiu unde or sa duca toate astea.Amaraciunea asta ne omora sufletele.Tare imi doresc sa mai spun din suflet "Am incredere in tine"...sa imi pot sprijini capul pe umarul cuiva...sa ma odihnesc...sa fiu sprijinita...sa nu mai cad niciodata...sa ma prinda intotdeauna...sa nu-mi dea drumul niciodata...si as incheia totul cu o fraza pe care imi doresc sa o spun uneori cu glas tare...dar habar n-am de ce n-o fac "Te rog mult sa ai grija de mine.Eu nu mai pot".