VISE

VISE

Ma gandeam ca cei mai multi dintre noi se identifica cu acea personalitate dobandita prin apartenenta la o familie, la o societate. Inca din primii ani de viata incepem sa ne insusim obiceiurile, prejudecatile, credintele, sistemul de valori al familiei din care facem parte si incercam sa ne adaptam situatiei, sa ne conformam cerintelor, sa implinim asteptarile celorlalti. Ni se ofera deja o viziune asupra vietii pe care o luam ca atare.

V-ati pus vreodata intrebarea : “Cine sunt?”

Numele din buletin, statuturile si rolurile pe care le avem nu par a spune foarte multe despre noi. Suntem ceea ce stim?(invatat), suntem ceea ce avem?, suntem produsul societatii?

Daca stam bine sa ne gandim, acestea par lipsite de consistenta, nu ne definesc cu adevarat, reprezinta un “eu” iluzoriu, intrucat desi noi stim cu precizie ce este ambalajul, nu cunoastem continutul. Ne este mai lesne sa ne identificam cu acesta fiindca procesul cunoasterii interioare este anevoios si necesita multa rabdare.

Fiecare om simte nevoia de implinire. Daca noi ne confundam cu “ambalajul”, necesitatea interioara de implinire va fi perceputa distorsionat si coborata la nivelul dorintelor acestuia. Dorintele fiind nascute din iluzie, nu pot fi decat iluzorii, ceea ce inseamna ca indiferent cat de multe dorinte ni se vor implini, vom fi intotdeauna nemultumiti iar in noi va ramane un gol.

Cum ne putem simti impliniti cu adevarat?

Fiecare dintre noi are o inclinatie catre ceva, o chemare interioara, “un vis”. Unii au reusit sa il gaseasca, altii continua sa il caute, multi inca ratacesc. Cand ne descoperim acest vis, atunci suntem pe drumul cel bun iar viata noastra pare a fi pavata cu armonie.

Voi va traiti visul?

Credeti ca este vreodata prea tarziu pentru a-l face sa devina realitate?