Am meditat mai adinc la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scapat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie '89, intrind intr-o alta era.
Iata insa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne indreptam cu fata catre Occidentul european (care se autodefineste drept "Europa" insasi si care ne invita sa intram in ea, ca si cum noi n-am
fi fost niciodata europeni).
In privinta aceasta, daca trebuie sa fac o paranteza si vreau sa o fac, doresc sa afirm ca noi am fost intotdeauna europeni si ca nu poate fi vorba de o "intrare" a noastra in Europa, ci de regasirea noastra in Europa, sau mai precis de
regasirea Europei in noi.
Ne e greu sa fim tratati ca niste primitivi, cu toata saracia noastra, uitinduse ca daca suntem astazi saraci si inapoiati datorita comunismului, este si prin faptul ca Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred ca Apusul nu are dreptul sa ne umileasca, asa cum a incercat si incearca; fara sa fac politica, trebuie sa subliniez atitudinea tot mai demna a tarii noastre in acest context european.
Nu asteptam spiritualitate din Occident, pentru ca nu o are. Uneori suntem tratati ca niste "balcanici", uitindu-se ca suntem la nordul Dunarii si, ca, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si daca am face? Alexandru Paleologul spune ca, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic rusinos in asta. Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adauga: toata doctrina teologica a lui Toma d'Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar daca este vorba de civilizatie, ar trebui sa ne amintim ca, in jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau bai de marmura, in timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de paduchi si riie.
Asadar, daca este vorba de o Europa, si anume de adevarata Europa, noi am avut intodeauna viziunea si trairea ei. Europa este sinteza gindirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europa pe care o recunoastem, dar si cea care ni se refuza. Ni se propune in schimb, o Europa construita eminamente pe economie si politica; nici cea mai mica adiere de cultura, ca de religie nu mai vorbim. Daca aceasta este Europa care ni se imbie, nu avem nevoie de ea!
Mai degraba o invitam sa se indrepte ea catre noi, pentru ca sa se redescopere pe ea insasi; noi nu avem de cersit ci de oferit.
Ce ni se propune? Economicul-piinea. Prin piine ni se cere libertatea. De aici, pretentiile aberante care ni se pun in fata, pentru a fi acceptati in aceasta Europa: homosexualitatea, viciul, avortul, desfriul, sexualitatea, pornografia, adica tot ceea ce poate fi mai rau in viata unei societati, niste rele pe care noi ca popor, in frunte cu biserica si din fericire in frunte cu tineretul nostru crestin
ortodox, le respingem cu toata fermitatea, pentru ca nu vrem ca, cu pretul "intrarii" noastre in Europa sa ne pierdem propria identitate nationala. Asadar: economie, piine, robire. In al doilea rind: "miracolul". Nici pomeneala de vreun miracol in numele lui Dumnezeu, asa cum incerca cel putin, marele inchizitor. Nu, "ci miracolul" zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care fascinati va trebui sa-l acceptam in locul minunilor lui Dumnezeu.
Si in al treilea rind, tot prin economic: puterea si prin putere, autoritatea.
Nu mai este aceea a comunismului, ci a asa-ziselor "Mari puteri", cele indrituite sa hotarasca pentru popoarele mici.
Pentru intrarea in Europa ni se cere sa fim toleranti cu toate cele care ne smulg din credinta noastra.
Verbul "a corupe", in acceptia termenului grecesc, inseamna a altera nu numai prin descompunere ci si prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun, incepind cu New Age si terminind cu tot felul de combinatii intre diferite secte neo-protestante, care alcatuiesc federatii "evanghelice" si "evanghelizatoare", si care cauta sa ne ameteasca prin aceste oferte
foarte comode, seducatoare, deseori toate acestea sunt forme si manifestari ale coruptiei spirituale.
E bine sa stiti ca, pe masura ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun, in mod repetat si staruitor, "toleranta", e bine sa stiti ca toleranta trebuie sa functioneze pina in clipa cind incepe abuzul! Din momentul in care celalalt abuzeaza de toleranta mea, aceasta inceteaza si trebuie sa inceteze.
De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, daca e vorba de "fundamentalism", primul fundamentalist a fost insusi Iisus Hristos: "Inapoia Mea, satano!"

Autor: IPS Bartolomeu Anania
Sursa: http://ortodoxmedia.com/opinie.php?o_id=13