Liniste... va rog nu deranjati. Mi-am inchis sufletul si ochii. Mergeti va rog pe varfuri sa nu ma treziti din somn. Sufletul meu obosit are nevoie de o perioada de liniste. A incetat sa mai spere... nu-i nicio problema pentru ca cei mari numesc asta maturizare. Va rog, daca vreti sa intrati, sa va stergeti la usa pe picioare. Pe presul cel nou sa lasati rautatea, invidia, minciuna si frustrarile. Deschideti usa cu grija ca poate scartie si nu vreau sa ma trezesc. Pasiti cu atentie pe covorul moale intins special pentru a amortiza orice sunet. Aveti voie sa va uitati la mine cum dorm, dar in niciun caz sa nu ma treziti. Puteti sa beti cafeaua ce se gaseste pe masa, trimisa din Italia special pentru aceasta ocazie si sa mancati prajiturelele cu ciocolata. Va rog nu mai faceti firmituri - de o viata va tot primesc si mereu dupa ce ma trezesc trebuie sa strang in urma voastra. De data asta va rog mult sa nu mai lasati urme ale trecerii voastre. E mai simplu pentru toti. Cand iesiti sa aveti grija sa nu lasati fluturii sa zboare afara... i-am adunat de mai bine de 40 de ani si nu as vrea sa ii pierd dintr-o neatentie. Multi au inceput sa imbatraneasca si sa-si piarda din colorit - dar va rog sa intelegeti ca sunt fluturii mei si ii iubesc. Ingerul care ma pazeste e mic... sa nu-l speriati. Vegheaza, atat. Ii cresc aripile si e uneori cam agitat. Sper ca paianjenii multi nu au umplut inca apa vie si mai am o sansa. O sa ma ajute si el de altfel. Nu cred ca o sa vreau sa raman mereu acolo. Poate candva o sa ma intorc. Stiu ca voi plange prin somn - dar e cel mai frumos plans pentru ca o sa ma curete. Ia cu el pleava adunata. Cand se va apropia voi incepe sa rad incet pentru ca stiu ca s-a terminat. De unde stiu toate astea? Pentru ca am mai fost acolo.