Omul deţine cea mai importantă componentă a existenţei lui...UN SUFLET CURAT! Se naşte cu un suflet pur, ca de înger, căruia îi atribuie pe tot parcursul vieţii, simţurile şi dorinţa de fericire. Unii dintre noi uită că acesta are o importanţă vitală, şi preferă, din multe motive să-l piardă, să-l înăbuşe...căutând doar satisfacţii trecătoare, rănind în acelaşi timp sufletele celor din jur. Dar câtă nevoie avem noi de linişte sufletească? Nu cea impusă, ci cea reală, prin care ne facem liantul stării noastre de fericire. Prea puţini dintre noi mai căutăm încă prin cărări de zâmbete, sufletul...puritatea lui. Prea puţini dintre noi înţeleg puterea vieţii şi a dorinţei de a trăi! Cel mai trist este că, fără să ne dăm seama, rănim prea mult, tocmai pe aceia care ne iubesc cu adevărat...şi că orice gând rău, răneşte pe cei din jur. Nu gândim că destinul ni le va plăti. Abia când la rândul nostru vom suferi, atunci vom regreta...însă uneori va fi prea târziu! EXISTĂ RĂNI CARE NU SE MAI POT VINDECA! Când făptura noastră are fericirea întipărită pe zâmbetul sufletului...în iubirea oferită se întoarce aceeaşi rază de lumină iubitoare ce aduce în lumea noastră doar trăiri care nu mor niciodată. Nu-i de vină clipa, visul, nu-i de vină soarta noastră. Azi nu-i de vină nici iubitul care ne poartă iubirea pe culmile cele mai înalte, e de vină doar puterea care nu mai există în noi...şi dorinţa de a păstra căldura care, persistă doar în suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu