Ma intreb adesea care-i rolul meu, ce caut eu pe acest pamant?! Sunt doar un suflet trist si amagit?! Sunt doar o alta umbra ce se risipeste in intuneric?! Ma pierd in multime, cutreier drumuri fara capat, alei fara sfarsit, ascult un glas necunoscut ce ma indruma, fara a-mi spune unde trebuie sa ajung...Astept, mereu astept o noua zi, si sper! Sper ca imi va aduce ceva in plus fata de cea dinainte! Si ma agat de fiecare lucru marunt, sa transform o alta zi intr-un alt miracol;dar nu-i decat amagire; zilele se repeta la infinit si eu astept necontenit.Uneori privesc in jur, astept un semn! Un chip, o privire, sau pur si simplu, un banal indicator sa imi spuna ce drum sa aleg…Iau decizii si totul imi spune ca de data asta totul va fi bine!....dar ma intorc parca in acelasi loc, intrebandu-ma iar „Incotro?” Au curs deja mii de randuri despre fericire....dar nu stiu ce e....cum e fericirea?!Oare fericire a fost prima data cand am simtit caldura imbratisarii mamei mele, sau cand am privit in ochii inocenti ai unui copil?!Oare fericire a fost nelinistea asteptarii dinaintea unei intalniri?! Si ce e sentimentul cand nu mai simti nimic din toate astea?! Nepasare?! Indiferenta?! Nesimtire?! Sau e doar o inima obosita, inghetata ce asteapta un foc s-o incalzeasca?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu